Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Scrieri > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014        Toate Articolele Autorului

DESTINE PARALELE - roman (Continuarea romanului Cat de mult te iubesc...)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Epilog

 

 

La Facultatea de Construcţii Navale din Galaţi, erau în plină desfăşurare festivităţile de absolvire a unei alte noi generaţii de studenţi. Se anunţau de la tribuna special amenajată în sala de festivităţi studenţii care au absolvit pe primele locuri, şefii de promoţie, şi se ţineau speach-uri atât de către conducerea facultăţii, cât şi de către studenţii premianţi, şefii de promoţii sau şefii Ligii studenţeşti.  

Alături de Cristian şi prietenii săi, Andrei şi Marian, îmbrăcaţi în cunoscutele robe negre şi cu nelipsita togă ce-şi va lua zborul spre înăţimi când se va încheia festivitatea, se aflau şi prietenii de la facultatea de medicină, Deea, Andrada şi Robert, alături de familia Ştefan Trăistaru senior şi Mircea Trăistaru junior, emoţionaţi deoarece era primul absolvent din a doua generaţie.  

Bunicii erau încântaţi de faptul că nepotul lor va fi inginerul familiei, cu o preocupare pur tehnică. Până acum generaţiile familiei Trăistaru, bunic şi bunică, s-au îndreptat spre învăţământ sau medicină. Poate Cristian a moştenit ceva de la mamă, dar cum ea şi-a trăit toată tinereţea la ţară în mijocul naturii şi a animalelor, tradiţia s-a fisurat şi prin această fisură a scăpat dorinţa lui Cristian de a construi nave, nu de a urma tradiţia familiei, mai ales că
şi-a ales ca specialitate navigaţia, să opereze asupra nervilor care conduc o navă, precum bunicul care şi-a ales ca specialitate neurochirurgia, să repare nervii umani avariaţi de diferite maladii sau accidente vasculare.  

Nu numai faptul că nepotul lor drag termina o facultate i-a determinat să participe la această festivitate, ci şi faptul că vor avea posibilitatea să cunoască în premieră părinţii viitoarei lor nepoate Andrada.  

Cristian era îndrăgostit de iubita lui ca un adolescent.Nu ştia cu ce atenţii să o mai înconjoare. Şi Andrada îl iubea pe Cris cu toată pasiunea. El reprezenta prezentul şi viitorul ei. Trăiau prin această afecţiune şi se manifestau aşa cum şi-ar fi dorit orice bărbat sau femeie să întâlnească un partener de viaţă.  

La o lună de la data când au devenit un cuplu se întâlneau zilnic pentru a fi doar câteva clipe împreună. Cristian s-a hotărât să facă pasul decisiv, să o prezinte pe Andrada prima data bunicilor ca logodnică, ca apoi să o prezinte şi părinţilor.  

Cum exista în familia Trăistaru tradiţia ca părinţii să nu intervină direct asupra hotărârii tinerilor de a-şi alege perechea de viaţă, bunicii nu au avut nimic de obiectat. Îngăduitori, au fost de acord ca tinerii să locuiască la ei în anul universitar următor, până se vor căsători oficial.  

Andrada era încântată de felul cum i se derula firul vieţii în ultimul moment. Nici nu spera să găsească un asemenea partener de viaţă. Şi când te gândeşti ce impresie dezastruasă îşi făcuse despre Cristian la început. Nici nu gândea că vor putea fi cel puţin amici, dar să se îndrăgostească de el şi Cristian să devină de nerecunoscut, dintr-un tânăr pornit numai pe aventuri uşoare, un tânăr îndrăgostit de ea, fata timidă şi fără speranţă că se va îndrăgosti vreodată. Trăia prin el şi cu el tot ce-şi doreşte o tânără pentru viitor. Cum a terminat examenele, a plecat acasă la Mangalia. I-a povestit mamei că a cunoscut la Galaţi un tânăr de care este îndrăgostită şi de care a hotărât să-şi unească viaţa. Ramona la aflarea acestei veşti s-a panicat neştiind cine este viitorul ginere.  

- Andrada, abia ai douăzeci şi unu de ani, de ce să te căsătoreşti la această vârstă când abia ai intrat în anul trei de facultate?  

- Mami, cred că destinul vrea să vă moştenesc întrutotul. Şi voi v-aţi îndrăgostit la sfârşitul anului doi de facultate.  

- Da, dar...  

- Nici un dar. Eu îl iubesc şi el mă iubeşte. Nu-i nevoie să ne căsătorim dacă asta doriţi, dar nu mă voi despărţi de el.  

- Bine, dar cel puţin i-ai cunoscut familia?  

- Normal, este fiul unor profesori universitari, sora lui îmi este cea mai bună prietenă şi colegă. Prin ea l-am cunoscut, iar bunicii sunt foste personalităţi ale oraşului. Bunicul este un renumit specialist în neurochirurgie, iar bunica a fost rectorul Universităţii înainte de revoluţie.  

- După cum îi prezinţi tu, se pare că ai prins lozul cel mare, fiica mamii, dar el te iubeşte?  

- Cu toată certitudinea, mamă, îţi pot garanta că mă iubeşte aşa cum îl iubesc şi eu, aşa cum îl iubeai şi tu pe tata când aţi hotărât să fiţi împreună.  

- Andrada, ce vrei să spui, voi trăiţi deja împreună?  

- Mami, ţie am încredere să-ţi mărturisesc că el a fost primul şi va fi singurul bărbat care m-a determinat să trec peste poveţele tale.  

- Doamne, copilă, ce vrei să spui? ce va spune tatăl tău dacă află?  

- Întreabă-l cum s-ar fi simţit părinţii tăi dacă aflau că fiica lor nu mai este fecioară la aceeaşi vârstă cu a mea. Trăim în alte vremuri cu alte concepte despre moralitate şi viaţă.  

- Bine, bine şi cum se numeşte familia în care vrei să intri?  

- Trăistaru, mami. Mircea şi Săndica Trăistaru se numesc părinţii lui Cristian.  

- Mi se pare cunoscut numele. Au lucrat prin Dobrogeacu mulţi ani în urmă?  

- Aşa am auzit.  

- Măi, să fie al naibii. Nu o fi Săndica fosta mea subordonată viitoarea ta soacră? El este cumva profesor de franceză?  

- Da, mami, şi de engleză, dar are dat şi doctoratul, ca şi soţia lui în ştiinţele naturii.  

- Ca să vezi ce înseamnă destinul! Cum putea copilul meu să se cunoască şi să se iubească cu fiul lui Săndica? Cine hotărăşte destinele oamenilor de acolo din Univers?  

- Nu ştiu, mami. Ceea ce ştiu eu, este că-l iubesc şi nu pot trăi fără el, aşa cum şi el mă doreşte să-i fiu toată viaţa alături.  

- Of ,Doamne! Voi vorbi cu tatăl tău. Ce surpriză va fi şi pentru el când va auzi cu cine are şansa de a se înrudi.  

- Sper să fie de acord să mergeţi la festivitatea de absolvire a lui Cristian.  

- Şi eu sper. Apropo, părinţii băiatului ştiu cine eşti?  

- Nu ştiu. Am fost odată invitată la masă de prietenamea. Tocmai atunci mama ei a avut o cădere de calciu când intram pe uşă. Noroc că s-a repezit Andreea să o ajute.  

- Cădere de calciu zici? Şi cum s-a manifestat?  

- Când a strigat Deea la ea că am venit şi ne-a văzut, a scăpat pe jos zarzavatul ce-l ducea spre oala cu ciorbă. Abia şi-a revenit după câteva minute.  

- Hm, interesant. Şi tatăl lui Cristian? Nu a spus nimic?  

- Nu era acasă. La masă am vorbit puţin şi apoi
ne-am mai întâlnit o singură dată la aniversarea lui Cris, dar atunci nu am prea avut timp de discuţii, fiecare având alte preocupări. Ştii cum este, tinerii cu tinerii, restul cu ale lor.  

Seara când Viorel a sosit acasă şi a aflat de la Ramona,că fiica lor este îndrăgostită şi vrea să se căsătorească cu fiul Săndicăi, subordonata sa, era să leşine. Tocmai gusta dintr-un pahar cu vin. Vinul a început să-i ţâşnească pe nas şi el să tuşească de îi ieşeau ochii din orbite.  

Noroc că Ramona nu era atentă la ce s-a întâmplat fiind cu spatele şi preocupată de cârpa cu care ştergea praful de pe servantă.  

- Ce, ce vrei să spui? Andrada vrea să se mărite? Nu-ţi dai seama ce spui? Abia a trecut în anul trei, mai are patru ani de facultate plus rezidenţiatul.  

- Şi noi tot în anul doi ne-am culcat prima dată.  

- Deja trăiesc împreună? Doamne, cred că înnebunesc.Cum să ne facă fiica noastră aşa ceva după educaţia primită?  

- Nu te mai lamenta ca o femeie isterică. Nu ai aflat cine este acum familia băiatului.  

Ramona începu să-i povestească tot ce a aflat de la Andrada despre familia Trăistaru. Cele auzite l-au mai liniştit pe Viorel. Nu averea şi starea socială a viitorilor socri ai fiicei îl neliniştea, ci faptul că trebuia să dea ochii cu Săndica, iubirea lui disperată pentru o femeie care nu a dorit să-i aparţină şi pentru care fapt a trebuit să o violeze ca să o aibă ca femeie. Va da de gol acum după atâţia ani ce s-a întâmplat în magazia de uruială a C.A.P.-ului din Dobrogea, sau vor lua cu ei în mormânt această taină care le-a marcat întreaga viaţă?  

Familia lui Cristian a sosit mai devreme la festivităţile de absolvire, aşezându-se pe scaunele din faţă a sălii. Nu era uitat nici faptul că bunica lui a fot rectorul universităţii înainte de ieşirea la pensie, de aceea a fost invitată chiar şi la această vârstă să ţină un speach.  

La finalul întâlnirii, când toate togile zburau pe sus împrăştiindu-se prin toată sala, Cristian a alergat să-şi îmbrăţişeze familia, însă privirea lui era disperată. Nu o vedea nicăieri pe Andrada. A sosit sau nu? Venind cu maşina, familia Axinte a întârziat la trecerea Dunării cu bacul, aşa că au ajuns la finalul festivităţilor. Andrada încerca să se strecoare printre cei prezenţi dând din coatele ei ascuţite, lăsând urme pe unde lovea, nerăbdătoare să-şi regăsească liniştea sufletească în braţele lui Cris. Îi era dor după două săptămâni de când nu s-au văzut. Simţea lipsa înbrăţişărilor şi a sărutărilor sale pline de pasiune. Simţea lipsa fiorilor ce o cuprindeau când mâinile sale tandre o mângâiau pe tot corpul şi buzele sale dulci îi transmiteau fluturaşi prin stomac. Îl iubea şi îl dorea alături de ea. Acum venea cu părinţii după ea ca să le dea binecuvântarea, fără de care se simţea mereu vinovată de iubirea sa pentru el.  

Întânirea celor două familii a fost un amalgam de sentimente, de simţăminte şi de emoţii. Dacă te uitai când s-a întâlnit Ramona cu Mircea, în ochii lor se citea uimirea, surpriza şi chiar o senzaţie plăcută, că după atâţia ani în care nu au ştiut nimic despre evoluţia vieţii lor, se reîntâlnesc când sunt părinţi şi au copii mari, existând chiar şi perspectiva de a se înrudi.  

Când priveai cum s-au salutat Viorel cu Săndica, un arbitru neutru putea să sesizeze cu câtă ură era întâmpinat viitorul cuscru. Oricât s-ar fi străduit să ascundă repulsia faţă de Viorel, Săndica l-a întâmpinat cu atâta răceală şi dispreţ încât pe Viorel îl treceau fiorii şi o transpiraţie rece i se scurgea pe şira spinării. Ramona curioasă şi încă neîmpăcată cu gândul că după atâţia ani nu ştia dacă între cei doi s-a întâmplat ceva, a rămas convinsă fără tăgadă că ei ascund o mare taină pe care nu o va afla niciodată. Acum nu dorea să o mai afle pentru viitorul fiicei lor. Vieţile celor două familii au decurs în timp ca două vieţi paralele. Nimic nu presupunea că vreodată se vor intersecta. Iată că cei doi copii ai lor, Andrada şi Cristian, au făcut ca aceste destine paralele să se intersecteze undeva într-un dormitor de oaspeţi ai unei vile boiereşti din Galaţi.  

 

 

Referinţă Bibliografică:
DESTINE PARALELE - roman (Continuarea romanului Cat de mult te iubesc...) / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1180, Anul IV, 25 martie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!