Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Pamflet > Mobil |   


Autor: Stanley Patooty Jr.         Publicat în: Ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012        Toate Articolele Autorului

Stan PĂŢITU Jr. - CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Nu înţeleg cum se poate  
face pneumonie în plină vară?”  
(O prietenă de pe Feisbuk)  
Uşor dear, uşor! Uite aşa!  
Stan PĂŢITU Jr.  
 
Launceston, Tasmania, Australia, 22.02.201... Plină vară în Emisfera Sudică Terestră. Afara e cald! Ard pădurile în statul Victoria... la doi paşi de noi peste Strâmtoarea Bass. Peste 200 de morţi. Azi, aici iar sunt peste 35 de grade Celsius! Te duci în oraş, că ai treabă... Grasuţ! Suferi de caldură precum alţii, sau poate mai tare! Parcă te-a vărsat cineva cu ciorbă pe tot corpul! Transpiri şi abia aştepţi să ajungi acasă... Home, sweet home! Cool home! Intri în casă, te repezi la frigider, dai pe gât două pahare de apă reeeece, după care apeşi butonul aerului condiţionat! Programat: cool 21 de grade Celsius. Dai jos „textilele” şi te duci să faci un duş! Intre timp fredonezi un pic de „Mambo Number Five”. În camera de baie garantez că poţi cânta mai frumos decât Lou Bega! Termini duşul... vesel şi bine dispus! Ah, ce răcoare, ah ce mambo! Te aşezi la computer şi începi să butonezi... În spatele tău parcă toarce o pisică! E Fugitsu, aparatul de aer condiţionat! Toarce că e „Inverter”... Aparatu' drakului te bate în spinare, şi încet, încet... te învăluie frigul! Te răceşti, dar şi răceşti fără să simţi, fără să-ţi dai seama! Unde? La plămânei! Perfid aparat! Lua-l-ar naiba să-l ia!  
 
Spre seară începi să ai dureri de spate. Cin' le bagă în seamă! Apoi noaptea transpiri ciudat şi abundent. Mai ales în partea de sus a corpului! Ei, o fi de vină tot căldura! Mă trezesc... tricoul de dormit - ud leoarcă. Îl schimb cu unul nou curat şi uscat. Dinţii îmi clănţăne puternic. Mi, mi, mi-e frrrrrig! Mi-e frig! Tare frig. Mă acopăr şi pe cap şi adorm. Visez ca sunt un urs polar care stă pe bachiză la soare. Pieptul mi-e cald, iar spatele reeeece!  
 
A doua zi te simţi cam fără vlagă... Spatele te doare, ochii-ţi sunt cam injectaţi... Iar tu eşti aidoma unei batiste ude uitată în buzunarul de la pamtaloni.  
- Auleo, ce-o fi nevasto, ce-o fi!  
- Ei, lasă, fii bărbat, spune dânsa uitându-se încruntată la mine. Poate n-ai dormit ca lumea! Nu vezi dragă ce călduri vin dinspre nord peste strâmtoare! Parcă clocoteşte şi apa mării!  
- Aşa e mamă! Mai ard şi acum pădurile din jurul Melbourne-ului.  
- Du-te dragă şi ia o aspirina!  
Ma duc, o iau – iau două... că d'aia-s bărbat, transpir şi mai tare... şi nu trece de loc.  
- Au! Începe să mă doară în zona rinichiului stîng! O fi rinichiul sau nervu' sciatic? Cine ştie? Parcă mă doare şi inima, nu numai spatele! Auleo, n-o fi vreun preinfarct? Noaptea iar vine cu sudori... şi cu febră. A treia zi la fel! Şi nopţile sunt tot umede, adică transpirate. Ce naiba o fi?  
- Fii bărbat, o să treacă! parcă se aude o voce din bucătărie...  
- Sunt mamă, sunt..., răspund cu o grimasă.  
A patra zi, nu-mai-pot! Mă doare! Mă dor... toate cele. Gata, predau bărbăţia şi mă duc să mă confrunt cu medicul de familie! Ajung la cabinet. În sala de aşteptare găsesc vreo cinci nefericiţi. Stau cuminte şi aştept la rând făcându-mă că citesc o revistă luată de pe măsuţa de lângă acvariu din s.d.a. (sala de aşteptare). Pic, pic, pic! De pe frunte mi se preling picaturi care cad pe revistă. Pic, pic, pic... Picătura românească! Trece o oră jumate de aşteptare... Medicu' palid iese din cabinet, blazat, obosit, plictisit, sau poate bolnav şi el:  
-Who is next? (Cine e următorul?)  
-Mi, mi! (Me – adica „eu” în engleză)  
-Hello Stanley! Ce problem aveţ'?  
Medicul meu vorbeşte vreo şapte limbi, printre care şi puţintel româneşte. Mi-a povestit că în urmă cu mulţi ani a făcut un an de studenţie în Ţara Epocii de Aur. Îi place să converseze în romglish! Încep să-i povestesc despre mine, de iliada, odiseea:  
-Păi, pe-un picior de plai, pe-o gură de rai... Bla, bla, bla... şi ale vaiete mioritice... Mă doare spatele... şi aici! Şi aici! Şi rinichiul, şi inima, şi ficatul, şi vezica biliară şi burta. Au!  
-Eşti cam grăsuţ. Maybe mâncat ceva şi făcut indigestion. You look cam palid. Rog scos limba! Fă „Aaaa”! Nu muşca spatula, pliz!  
- Aaaaaaaa!  
- Gât roşu, limba alb! Uite, dau la tine prescription să cumperi panadol, iar Monday morning duci frumos şi faceţi analiza sânge... Pliz nu mânca nimic before! O să fie bine! Dacă nu simţ' okay dă-mi un phone şi vin văzut la tine acas'.  
-Bine! Multumesc dom' doctor! O să vă sun...  
-Okay, bye, şi spus la soţia tău să nu facă la tine aşa mâncărimi bune că ai pus în greutate.  
 
Mă întorc acasă deprimat şi fără vlagă! Nevasta mă întâmpină cu:  
- Ce ţi-a spus doctorul?  
- Că o să fie bine... şi să nu îmi mai faci mâncărimi bune!  
- Pardon?  
- Mâncăruri bune...  
- Aaa! Asta a zis!? Hi, hi, hi, ce simpatic!  
 
Mie nu pre îmi arde de glume. Înghit două panadoale forte şi mă mai liniştesc puţin. Seara însă, mi-e din ce în ce mai rău... Simt că-mi arde la tot trupul! Îmi iau temperatura! 39 grade Celsius! Wow! Ora 22:20. Prea târziu să chem doctorul la domiciliu!  
Ma duc în bucătarie şi mai înghit două panadoale. Transpir tare, dar nu îmi trec durerile de spate şi cele de la rinichi, ficat, splină, maţe, apendic, plămâni, fiere... Fiara naibii!  
Mă duc să mă culc! Mi-e cam rău, mă dor capetele plămânilor... Îmi hârâie şi pieptul!  
Adorm cu greu şi mă trezesc de căteva ori „lac de apă”. Mă schimb în haine uscate şi incerc să moţăi cum pot...  
 
A doua zi aceeaşi stare! Aceleaşi furci caudine prin care trebuie trec! Parcă mă trece şi o ameţeală! Îi spun soţiei că simt că o aşa stare de rău cum nu am avut niciodată în viaţă! Mă mângâie, se uită în ochii mei cu compătimire, mă şterge pe frunte cu un şerveţel şi mă întreabă dacă nu ar fi mai bine să chemăm salvarea.  
- Nuuu!  
Îmi face un ceai... Parcă mă simt mai bine... Pe naiba! Ma culc şi nu visez de loc cu îngeraşi... Mi-e rău... Aş chema salvarea, dar mâine am o mulţime de lucru la calculator, apoi poimâine e luni şi m-a trimis doctoru' să îmi fac analizele! Ma doare rău ficatu' şi splina! Tare! De două zile nu am ieşit afară... Ei, unde? Acolo! Sunt constipat! Fac pipi închis la culoare! Mă doare şi capu'! De fapt ce nu mă doare? Mă dor toate! Simt că am să morrrrrrrrrr! Nu mai pot! Auleo, dacă am cancer! Brrr! Îmi iau temperatura. Tot 39 grade C. Doamna cu „mâncărimile bune” uită de „fii bărbat” şi pune piciorul în prag!  
- Gata, vrei, nu vrei trebuie să chemăm salvarea...  
- Bine iubito, cheam-o!  
Sună la „000”. Că aşa e la noi numărul telefonic de urgenţă... Trei de zero! Cu unul mai mult ca la toaletă! Operatoare întreabă ce serviciu vrem.  
-Ambulance service please, ambulance! (Ambulanţa vă rog!)  
-Just a momment! (Stai aşa!)  
-Ambulance service! Your name, address an your date of birth. (Serviciul de ambulanţă! Numele, prenumele, adresa şi data naşterii...”  
-My name is... S...  
-What's your problem? (Care ţi-e baiul?)  
Îi spun şi dânsei Mioriţa, Iliada şi Odiseea şi temperatura inregistrată pe termometru.  
-OK. Please wait. An ambulance will be there soon. Bye! (Aşteaptă te rog. O maşină va fi acolo în curând... La revedere!)  
Nu după mult timp aud sirena ambulanţei! Trecuseră cam zece minute de când vorbisem cu operatoarea. Bate cineva la uşă!  
-Who is there? (Cine-i acolo?) Sper că nu lupu'!  
-The ambulance team... (Cei de la ambulanţă...)  
- Oh, God, au venit să mă ia... să mă duuuucăăăăă! De când sunt aici, la capătul lumii, nu am fost niciodată pacient la vreun spital... Nu mă lăsa nevastoooo!  
- Iar începi? Fii bărbat!  
- Sunt mamă, sunt! Că dacă în asta stă bărbăţia atunci îmi vine să-mi bag picioarele-n...  
 
Şi dusu-m-au, culcat pe pat în maşina salvării! Bărbat 100%! Cu sirene... cu tămbălău şi viteză. Între timp iar m-au întrebat „cum îmi zice”, mi-au intocmit o fişă, mi-au luat temperatura, m-au inţepat în mâna dreaptă, ancorându-mă la un aparat de perfuzii. Ajungem la (un) spital. Mă descarcă! Repede-repede, aleagă doi ambulanţişti (brancardieri nu-mi prea vine să zic!!! Ştiţi voi de ce...), împingând patul pe rotile în care eram culcat... spre un fel de cameră de gardă, sau de triaj... Într-o clipă apare un tinerel cu ochi oblici, îmbrăcat într-un halat alb şi mă intreabă de sănătate... Cred că era medic!!! Îmi spune să mă dezbrac... Mă întinde pe pat şi începe să mă consulte centimentru cu centimetru... Frig al naibii! Aşa simţeam eu! Îmi clănţăneau dinţii mai ceva decât o mitralieră AKM.  
 
Poc-poc... cu degetele pe unde i-am arătat eu că mă doare. Desigur că mă ascultă şi cu stetoscopul. Brrrr... ce mâini reci avea când mi le punea pe spinare. Îmi spune să respir ritmic, tare... Pufăi ca o locomotivă. În sfârşit scap din mâinile lui... Mi se dă un fel de halat de culoarea vântului turbat pe care trebuie să-l îmbrac cu nasturii-n spate. Apoi mă trimite să îmi fac o radiografie la plămâni... Desigur nu pe picioarele mele, ci tot pe rotile... Nu, nu pe patine cu rotile! De data asta într-un scaun cu rotile împins de o bătrânică... Atât de bătrânică încât îmi vine să cred că o fi vreo soră medicală uitată de Abel Tasman pe aceste meleaguri. Dar să ştiţi că... împingea bine băbuţa! Ajungem la raze! Mă ia în primire o cucoană foarte milităroasă: „Stai aşa! Pune mâinile aşa! Lipeşte pieptul...” „Criiiiiii...” face aparatul de skanare! Iar mi-e tare frrrrri...g în continuare. Dârdâi mai abitir ca actorul Puiu Călinescu în rolul lui Gerilă din filmul lui Gopo „De-aş fi... Harap Alb”.  
 
Pe drumul de intoarcere la camera de gardă a junelui medic încerc să o trag de limbă, despre rezultatul de la raze, pe venerabila doamnă... lăudându-i vitalitatea cu care împingea căruţul lu' mandea. Pauză totală! Îmi spune doar că voi afla de la doctor ce am. Aici pacienţilor nu prea li se face multă cultură medicală. De ce? Păi să nu mănânce pâinea doctorului! De obicei ţi se spune că „eşti bolnav”, eventual „denumirea bolii”, ţi se prescrie o reţetă şi direcţia farmacie... care îţi eliberează medicamentele. Acasă în România, tot omuleţul de rând ştie medicină şi pune diagnostice mai abitir ca un specialist. Aici, nu! Şi nici acces la medicamente fără reţetă nu ai parte pentru a te trata singur... Aşa că am lăsat distinsa doamnă să îşi păstreze tăcerea profesională şi să îşi facă meseria de transportor blindat cu cavitatea bucală închisă. Iar eu... mi-am continuat ritmicitatea clănţănitului, de data sta mai abitir ca o maşină de cusut Singer neunsă!  
 
Ajungem la tânărul Hipocrates cu ochi oblici. Verdictul: p-n-e-u-m-o-n-i-e! Pneumonie bronhică lobară superioară! Condamnarea: O săptămână pe patul de spital, perfuzii trei zile, antibiotice introduse cu seringa în muşchii mei fesieri... Vai de ei! Supraveghere medicală 24 de ore şi desigur „mâncărimi bune”. Somn mult, odihnă, nu computer, nu muncă... ce mai, trai pe vătrai! Totuşi după cinci zile mi-au redus pedeapsa şi m-au trimis acasă... de data asta fără salvare! Acum sunt bine, nu mai mi-e frig, nu mai clănţăni... şi nu mai dau drumul al aparatul de aer condiţionat... Mai bombăni totuşi din când în când, vorba lui nenea Iancu: „Căldură mare, mon cher!”... „Mă, ce căldură...” Oare cine zicea asta? Tanţa sau Costel?  
 
SPJr  
Launceston, Tasmania  
februarie 201...  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Stan PĂŢITU Jr. - CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ / Stanley Patooty Jr. : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 459, Anul II, 03 aprilie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Stanley Patooty Jr. : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stanley Patooty Jr.
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!