Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Ştefan Lucian Mureşanu         Publicat în: Ediţia nr. 219 din 07 august 2011        Toate Articolele Autorului

STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI  
  
de Ştefan Lucian MUREŞANU 
  
Moto: Povara acestei lumi este prea grea pentru ca vreun om să o poată purta, iar suferinţa Universului prea crudă pentru o singură inimă... - Oscar Wilde 
  
Cuvinte cheie: ego, demitizare, imaterial, creaţie, gândire, spiritualizat, stafiizare, Univers, literat, profan. 
  
Într-un timp al încrederii fiindă, al lucidităţii depline a existenţei noastre, eul îşi clădeşte imaterial lumea dorită accesând inelele imitatoare ale imaginarului. Este o vagă impresie a profanului că această fiinţare nu este împlinită; atâta timp cât creierul perpetuu iniţiat a concentra difuzia, într-un plan nemărginit al gândirii literatului, s-a îndestulat cu imagini văzute sau citite iar prin materia cenuşie a creat, în noi dimensiuni existenţiale, prezentul imaginar. Stafiizarea o accept ca un termen nou în definirea a ceea aş dori să însemne desprinderea eului de trupul care rămâne lipsit de umbră pe pământ, alburiul care se zbate între ceea ce a fost şi ceea ce îi creează neliniştea în acceptarea unui fiind al nefiindului. Eul rămâne încorsetat, nematerializat, într-o carapace a unor energii furibunde şi ascunse, între pământ şi cer. Eul este sufletul evoluat însă neputincios a atinge perfecţiunea, idealul suprem al creatorului de artă pentru creaţiile sale. El este conştient de lipsurile din creaţia sa aşa cum Dumnezeu, când a creat omul, a fost conştient că într-o zi minunea-om va intra în vraja, se poate spune negândită însă dorită, care a luminat dar a şi umbrit viitorul: Nimicul zăcea-n agonie, / când singur plutea-n întuneric şi dat-a / un semn Nepătrunsul: / „Să fie lumină!”. Creaţia unică, sporită din idee şi dorinţă, rămâne o valoare, un semn de cinstire a creatorului, un fapt trăind în trăire. Migala este timpul forte care învinge şi răbdarea este imaginea elevată a imaginarului ce pune în valoare materia creată cu spasm şi sudoare. Lacrimile corpului, care luptă în nesomn cu durerea facerii creaţiei: Ziua vine ca o dreptate făcută pământului. / Flori peste fire de mari / îmi luminează din larg - / aureole pierdute pe câmp de sfinţii trecutului.  
  
Destinul îţi sapă tranşeele şi ţi le astupă de multe ori când ai nevoia de a te apăra, de a te simţi protejat. Devii un dramatic când cauţi să spargi zidurile care îţi mărginesc fiindul şi baierele se întind la fiecare forţare la ceea ce vrei să nu mai fi: Doar noi, obsedaţi de lumină, ne aflăm / permanent la marginea Timpului / Cu urechea ascuţită, ca un pui de lună, ce iese / în lume sub magia Universului. Diferim prin diferenţa de gândire a fiecăruia dintre noi: avutul, prin dorinţa de a strânge averi materiale, gâtuindu-şi semenii secătuiţi de energii, distrugându-le voit existenţa, unindu-se pentru totdeauna cu teluricul şi bezna adâncului; literatul chicoteşte odată cu neajunsurile, saltă în vioiciune contemplând frumuseţile care i se deschid privirilor, vorbeşte cu gândurile sale pe care le înalţă spre cerurile deschise anume pentru eul lui: Să nu-mi trimiţi blestemul prioripost; / Adresa mea de chiriaş flotant / Se schimbă des ... şi cred că n-are rost / Să căutăm ... o altă clipă în neant. Creează cu ochii deschişi lumi în care numai el este fiind şi celestul coboară în imaginarul imaginii lui dând arta artei sale, putinţa de a conştientiza existenţa existentului álter egoului definită prin dublul său. Literatul se leagă de toţi ceilalţi prin constucţia telurică a trupului însă puterea minţii se uneşte cu álter egoul său matricial. El este conştient de puterea sa de detaşare de lumea în care trăieşte dar şi de pierderea umbrei pentru timpul în care creează: alb / sentimente desculţe / am mâhnire / o boare / sinapse de speriat / ochii marmură / cum trăirea / merită să de arate. . 
  
Stafiizarea se produce în cazul detaşării violente a eului de trup, atunci se interpun blocări de energii şi demonizarea existentului neumbrit. Termen generat dintr-un nomen spiritualizat, concentrat în forţarea creării unui verb la infinitiv, forma lungă, din care a rezultat o expresie determinantă a unei definiţii imaginare de trăire a entităţii-om, la un moment dat: Dincolo e tăcere. / Numai, / Tărâm Divin / Dar mai mereu / Finit ... . Un moment când semenii, cu dorinţe arzătoare de distrugere a inteligenţei creatoare, se interpun creării artei supreme printr-o neputinţă scârbavnică a înţelegerii lumii ideilor şi a materializării imaginarului. În fapt, neputinţa profanului duce la distrugerea creaţiei în sine, autonimicirea frumosului din urât.  
  
Profanul distruge frumosul prin însăşi existenţa sa, faptul deusian este cel care îl apleacă, îl obligă uneori să-şi limiteze scârbavnicele pofte sodomice în contra artei. El nu dă valoare creaţiei din neputinţă, pentru că viaţa lui, lipsită de importanţa timpului viitor, e nonvaloare. Este un consumator al prezentului şi un îngrăşământ împuţinat al teluricului veşnic, distrus odată cu pierderea umbrei sale cenuşii: Dihănii negre / ne adulmecă din urmă / şi blânde mâncă ţărna / unde am călcat şi unde am stat.  
  
Cât de mult mi-aş fi dorit să fi trăit într-o lume a luminii şi a zâmbetului, să fi avut puterea înălţării păsării spre înaltul celest şi goana calului în şesul teluric sau saltul peste crestele munţilor al caprelor negre, care să mă facă nevăzut în căutările aprige ale destinului. M-aş fi pierdut într-o lume a ideilor scrise, a năzuinţelor şi a fricii de a trăda arta. Mi-am dorit un puţin material, cât să mă ţină la masa unde mâinile mele, mânate de jocul ideilor, de imaginaţia perpetuă să dea spor izvorului care nu seacă din mintea mea şi care nu doarme decât caută fără odihnă tainele creaţiei şi arta ca fiind a ceea ce vreau pentru semeni. 
  
Existenţa literatului este ca un suspin pentru grosierii guşaţi, ei cred că omul de artă este o povară a fiindului lor însă tot ei sunt aceia care îi caută, deşteptându-le vocile care îi trag în abisuri întunecate. Cerul se frânge şi lumina fulgerului joacă o fracţiune de secundă ca o sclipire a minţii, ce caută în neant mitul existenţial al fiindului din mine. Mă cutremur la atingerile privirilor profanilor,care mă privesc neînţelegându-mi tăcerea şi lumina ochilor mei verzi precum câmpia în strălucirea de dimineaţă, când zorii zilei cuprind cu ştiindul viaţa.  
  
Îţi plâng suferinţa ta, omule căutător de nevoi şi de timp, pe care îl umpli cu aburul insuficientei tale respiraţii, care acreşte sucul strugurelui înainte de a fi cules, şi care te ameţeşte făcându-te să râzi de faptul că te poţi considera o greşeală genetică, demnă de compătimit.  
  
Unde eşti umbră a existenţei, care mă urmăreşti, dar nu faci nimic ca să mă aperi de fulgerele nimicniciei.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI / Ştefan Lucian Mureşanu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 219, Anul I, 07 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ştefan Lucian Mureşanu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Lucian Mureşanu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!