Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   



Stafiile de TITINA NICA TENE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Stafiile 
  
Tata, deşi era referent agricol al Consiliului Popular din sat şi avea salariu, nu a putut să facă niciodată casă din copacii pe care îi tăiase.Eram opt copii. Eram săraci, că abia avea ce să ne dea să mâncăm.după ce a venit colectivizarea a fost şi mai greu,Munceau la colectiv şi nu le dădea nimic. Oamenii se învăţaseră să fure propria muncă. Plecau noaptea şi furau în coşuri şi saci drugi de porumb şi secerau grâul la lumina lunii. Grâul îl băteau cu un băţ şi ieşeau din spice boabele aurii. Mama îl dădea prin râşniţă şi făcea pâine. Mai mult azimă, că nu era drojdie ca să pună aluatul la dospit. Era un fel de înţelegere între miliţia din sat şi oamenii care îşi luau, toamna, recolta acasă. Cei care erau credincioşi şi nu vroiau să fure propria lor muncă, mureau de foame. Nu doreau să fure, cereau cu insistenţă să li se dea recolta pentru ce au muncit. Dar era aşa de puţin ce le dădea, că nu aveau încotro, decât să fure şi ei. A venit o furtună puternică şi casa noastră cu două camere s-a dărâmat. Am rămas sub cerul liber.. Forţat de împrejurări, tata a cumpărat, în rate, o casă din sat. casa în care stătuse boierul Fofezan.Avea trei camere jos, iar sus un foişor cu o cameră. Deşi nu mai era locuită de peste treizeci de ani, casa se menţinuse destul de bine. A plătit prima rată şi ne-am mutat. Pentru mine era visul pe pământ. Mă urcam în foişor şi priveam stelele. Eram mai aproape de ele. Aveam impresia că le ating cu mâna. Pe jos casa avea scândură. Avea şi o prispă mare, cu scândură pe jos.Pe pervazul prispei mama a sădit muşcate roşii în glastre din pământ ars. Începusem şi eu să mă laud la alţi copii de la şcoală că stau într-o casă mare. Am luat-o în această casă şi pe sora lui tata, care nu avea copii şi soţ. Când a venit iarna, mă urcam în foişor şi dădeam mâncare la păsările cerului. Zăpada atinsese un metru. Ningea cu fulgi mari şi eu mă minunam de ei. De dragul casei nici nu mă mai duceam cu copii să mă joc. 
  
Să fi trecut vreo trei luni de când ne mutaserăm. Într-o noapte, pe la ora douăsprezece, auzim, pe prispa casei, zgomot de paşi. Treceau pe lângă fereastră, alergând, înainte şi înapoi, cu vuiet surd, aşa ca o turmă de oameni. Ne-am trezit toţi şi am ascultat. Când cânta cocoşul de ziuă, asta se întâmpla pe la trei noaptea, ca prin minune paşii nu se mai auzeau. In fiecare noapte dormeam numai până la ora douăsprezece şi apoi de la ora trei încolo. Mă duceam la şcoală foarte obosită. Când m-a întrebat învăţătoarea ce este cu mine, de ce sunt obosită, i-am spus: “avem iezme!” “Cum?” se miră învăţătoarea. I-am explicat ce se întâmplă. Toată clasa a început să râdă, crezând că sunt nebună. I-am spus lui tata să facă ceva. Sora lui tata, mama de dincolo, cum îi spuneam , a zis să punem pe prispă vase cu apă să vedem dacă cei care trec le răstoarnă. Aşa am făcut. Urme de paşi cu vuiet puternic şi câteodată şi chiote au început din nou la ora douăsprezece noaptea. Noi ascultam cu inima cât puricele şi nici nu respiram. La trei, când a cântat primul cocoş, am ieşit pe prispă să vedem ce se întâmplase cu vasele cu apă. Erau neatinse. In noaptea următoare, sora lui tata, care era mai curajoasă, a ieşit pe prispă tocmai când se auzeau urme de paşi. A leşinat căzând cu zgomot mare. Tata a tras-o în casă. A turnat pe ea oţet şi şi-a revenit dar a rămas cu gura strâmbă, niciodată nu a mai putut vorbi normal. Toată viaţa a rămas bâlbâită. Oamenii din sat i-au spus până la moarte “bâlbâita”. Zgomotul de paşi a continuat. Nimeni nu a mai îndrăznit să iasă noaptea afară. Când a venit nenea de la Drăgăşani s-a convins şi el că nu mai putem locui în acea casă. Am renunţat la rata pe care o plătisem şi fratele cel mare a cumpărat, cu 4ooo lei altă casă, care nu era bântuită de stafii. Noi eram mândri de el că s-a angajat profesor în sat şi că ne cumpărase casă. Casa care fusese bântuită a cumpărato alt om din sat care nu crezuse ce păţisem noi. După câteva luni am văzut că a demolato. 
  
Titina Nica Ţene 
  
Stafiile de TITINA NICA TENE 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Stafiile de TITINA NICA TENE / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 272, Anul I, 29 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!