Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Opinii > Mobil |   


Autor: Radu Părpăuţă         Publicat în: Ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012        Toate Articolele Autorului

Şpagariada, epopeea naţională
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
  
Încă nu s-a născut marele autor, care să compună epopeea românească a şpăgii şi şpăgarului sau măcar un Forsyte Şpaga, după celebrul ciclu de romane al lui Galsworthy. Bunînţeles, aici intră şi surorile ei mai mici: bacşişul, şperţul, „cadoul”, vechiul ruşfet şi multe altele. „Eah - mă avertizează sastisit un amic - şpaga-i peste tot în lume”. Ba să avem pardon, şpaga noastră românească are specificul ei, inimitabil, protocronic, nepereche. Staţi o leacă şi am să vă explic de ce suntem noi pe mapamond „fruncea”, cum zice bănăţeanul.  
  
Mai întîi, şpaga este la noi ca Dumnezeu în Treimea Lui Sfântă – omnipotentă şi consubstanţială cu poporul nostru. Tot astfel, e omniprezentă – ca Ciuvică pe Antene. Unde te duci, dai de ea şi te însoţeşte de cînd te-a făcut mămica ta şi până cînd îţi cîntă popa prohodul: se dă la maternitate, la grădiniţa copilului, la antrenorul de la pitici, la secretara liceului, pentru studiile cele înalte(celebra de-acum şpaga cum laude), lui dom' doctor cînd eşti bolnav (mai sînt, vai, nişte excentrici şi lunatici, de care ţi-e milă, care nu iau plicul sau baxul), la intrarea în servici, la hoţii ăia de avo*... (ptiu, Doamne, mi s-a făcut de puşcărie?), pe la diverse birouri şi birouaşe pe unde ai niscai daravele, la...; în fine, dar unde nu se dă! Pe lîngă asta, se dă cum se stropeşte cu agheazmă: să se alunge răul, nichipercea. Căci şpaga bună trece primejdia rea. A-hă-hă, ştim de mult aceasta, a intrat în capilarele neamului, de pe cînd dacul cucerit o dădea romanului cuceritor, ca să n-aibă necazuri, iobagul boierului şi tot aşa. 
  
Cum spuneam, şpaga e consubstanţială cu noi, mai pe româneşte „bucăţîcă tăietă” din noi, cum zice coana Chiriţa, parte din umorul şi ticăloşia veselă naţională. Amintiţi-vă de umorul gras, aproape autolaudativ al celebrului Micky Şpagă (Şerban Mihăilescu), care zilele trecute a primit un an de puşcărie cu suspendare; mai mult ar fi primit un manglitor, care fură cloşca de pe ouă. Dar să ne amintim de celebrul Şpaghaton (Dan-Matei Aghaton, cel cu palmierii), cu mare umor şi el, şi de şirurile lungi de miniştri capitalişti (adică din Capitală, că celălalt sens al cuvîntului „capitalist” nu este atributul lor), încît s-a propus ca Bucureştiului să i se schimbe numele în Copenşpaga.  
  
În al doilea rînd, în specificitatea noastră naţională intră faptul că la noi şpaga e deschisă, e „aperta”, cum zic italienii (aici ne cam asemuim cu ei, căci doar sîntem „geantă” latină). Pe alte meleaguri şpaga există, dar mai pipernicită şi, în orice caz, mai pitită, mai pe şestache, mai în surdină. La noi e pe faţă, cu poalele sumese, cu şliţul desfăcut. Şi este astfel, lăbărţată, unde vrei şi unde nu vrei: cînd o dăm poştaşului, care ne aduce pensia, cînd popa nu ne taie chitanţă la molifta prostului (pardon, postului), cînd vin muncitorii de la firmă să ne instaleze termopane, cînd o dăm şoferului, deşi avem transport gratis, cînd, pentru o friptură nearsă, „contribuim” la vila sau maşina chelnerului, cînd se dă gardianului ca să se introducă telefonul mobil în celulă, cînd se dă teancul de parai, ca să se trîntească meciul, etc, etc. Sîntem ai dracului de vehemenţi, cînd vine vorba de practica datului şpăgii, dar o practicăm în draci, cotidian, fără mustrări de conştiinţă, cum respirăm. Ţine de demagogia noastră naţională, a caţavencilor, care sîntem. Viaţă ni s-ar părea fadă fără ea, ca o nuntă fără manele la maxim, ca un pat fără perne sau o femeie fără sîni. 
  
Eventualul autor al Şpagariadei n-ar trebui să rateze şi o mare poveste de dragoste, relaţia duioasă, aproape erotică, care se instaurează între şpăgar şi şpăguit (observaţi ce lexic bogat avem în limba noastră, cînd vine vorba de asemenea trebuşoare). Relaţia „îmi dai ca să-ţi dau” se manifestă printr-o unduioasă contopire: ca între Tristan şi Isolda, ca între cheutorile numite „moş” şi „babă”, ca într-un sistem bielă-manivelă bine uns. Nu se opreşte niciodată, e veşnică. Căci putem intona după Ioan Neniţescu: Şpăgari au fost, şpăgari sînt încă, şi-or fi în neamul româneeesc... 
  
*Autorul a vrut să spună, probabil, avortoni, nu avocaţi (Direcţiunea). 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Şpagariada, epopeea naţională / Radu Părpăuţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 370, Anul II, 05 ianuarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Radu Părpăuţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Radu Părpăuţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!