Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Mariana Bendou         Publicat în: Ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

SOŢUL SOŢIEI MELE (fragment de roman)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

SOŢUL SOŢIEI MELE (fragment din romanul aflat în lucru) 

Avionul tremurã din toate încheieturile şi se desprinse de la sol. Ahmed tresãri. Visase cã se afla acasã, în Kabylia*lui şi cã mânca o farfurie plinã de seksu* veselindu-se împreunã cu tinerii satului, la o nuntã. Pe un platou de ceramicã smãlţuitã şi împodobitã cu ieroglife* care aduc noroc, i se pusese în faţã o porţie enormã de couscous aburind şi un pahar de apã gazoasã. 

Ca orice kabil veritabil, nu-şi mai putea nicidecum închipui vreo sãrbãtoare fãrã cuscus, fãrã mâncarea bunãstãrii şi a fericirii care se servea deopotrivã la nunţi cât şi la înmormântãri, atunci când veneau musafiri sau când se întâmpla vreo naştere în familie, cu ocazia unor sãrbãtori tradiţionale sau religioase (Yennayer*, Anzar, Tsebyita, Taâachourt, etc. )… 

…Probabil cã i se fãcuse foame?! Cãlãtorea de ceva timp şi dimineaţã , înainte de plecare, gustase doar un pic de Aghroum* cu mãsline din recolta anului trecut, îşi strivise o ceapã…An de an, mama lui culegea mãslinele împreunã cu femeile satului şi fãceau din ele ulei (zit uzzemur*). Îl fãceau manual, presând fructele direct cu mâinile lor încãrcate de istorie; un adevãrat ritual! Proprietãţile vindecatoare ale acestui ulei erau deja cunoscute multora şi femeile îl vindeau adeseori strãinilor sau statului, în fiecare an, pentru un biet bãnuţ. Cu cât uleiul era mai vechi, cu atât era mai cãutat ca medicament! Yemmah* pãstra întodeauna cu grijã un ulcior cu ulei vechi pentru când se îmbolnaveau şi îi ungea pe la încheituri, pe cap sau chiar în gât ori In nas murmurând cuvinte ştiute doar de ea. Culegea mãslinele doar cu femeile satului pentru cã acum fetele ei crescuserã destul de mari şi erau plecate pentru a urma cursurile facultãţii de filologie din Tizi*. Vor trebui apoi sã se mãrite cât mai bine , sã arate ca nişte adevãrate doamne iar mâinile lor ar fi avut astfel de suferit. Din vânzarea acestui ulei şi a covoarelor de lânã de oaie pe care le ţesea în timpul iernii, Yemmah reuşea sã le plãteascã studiile şi sã le strângã bani pentru nuntã şi zestre. Acum Ahmet era cel care îşi ajuta, mama la prepararea uleiului, muncã migaloasã care cerea efort şi mult timp.O ajuta mai mult pe ascuns pentru cã ar fi fost o ruşine pentru ei sã se afle în sat, bãrbaţii nu fãceau niciodatã treabã acasã; veneau, mâncau şi plecau la munca lor, iar dacã lucrau în Europa ( aşa cum fãcuse mai demult şi tatãl sãu) nu veneau acasã uneori cu anii! De pe urma tatãlui sãu, Yemmah se procopsise doar cu cei opt copii (bãieţi şi fete), cu diabetul şi cu pensia de urmaş pe care statul francez s-a îndurat într-un târziu sã i-o ofere şi care îi permitea acum sã o ducã oarecum mai bine decât alte femei singure din sat. Lui Ahmet ii era tare milã de mama sa. Milã pentru cã avea o inimã bunã şi nu putea vedea pe cineva suferind; trebuia neapãrat sã o ajute. Şi apoi, el ce treabã avea?Nu mergea la facultate ca surorile lui şi nici nu se dãdea în vânt dupã învãţãturã. Muncea pe ici pe colo şi-şi petrecea timpul cu tinerii din sat , pe terasa jegoasã a vreunei cafenele la un pãhãrel de cafea, trãgând cu sete din ţigarã. Uneori, dupã o sãptãmânã istovitoare de muncã, se întâlneau cu toţii la singurul cyber*din comunã unde plãteau cu ora şi îşi comandau un pahar de wisky sau de bere pentru a se simţi şi ei oameni civilizaţi şi a se da mãreţi în faţa femeii de dincolo de ecranul calculatorului lor de primã generaţie, în faţa femeii din Europa multrânvnitã, a femeii pe care încercau de mai mult timp sã o seducã doar, doar vor putea şi ei sã… 

O cãsãtorie încã mai prezintã o mare importanţã mai ales pentru familia kabilã de la ţarã care posedã un fiu. De aceea, principala grijã a acesteia este sã îi gãseascã foarte repede o mireasã pentru a nu se face de ruşine ( mamã şi bunicã iscodesc de zor prin sat în cãutarea unei fete cât mai potrivite). Oamenii şi-ar închipui astfel cã membrii ei sunt sãraci şi cã nu îşi pot permite o nuntã aşa cum tradiţia kabylã o cere* ca ea sã se petreacã şi, în cele din urmã, ar sfârşi cu toţii prin a fi marginalizaţi şi umiliţi. Cãsãtoria cea mai apreciatã în societate ar fi desigur cu verişoara mirelui (fiica fratelui tatãlui sãu) binecunoscutã încã din copilãrie dar, din fericire, astãzi lucrurile şi în satul lor s-au cam schimbat. Aşa cã, lipsa cãsãtoriei religioase a lui Ahmed a trecut aproape ca un fapt neobservat pentru alţii. Nici el şi nici toţi ai lui nu ar fi avut niciodatã destul taâmamt* pe care sã-l ofere familiei viitoarei sale neveste pentru a stabili condiţiile vreunei cãsãtorii. Aşa cã-i mulţumeşte încã o datã Cerului *pentru cã gãsit şi el o europeancã, pe Maria, gata sã-l accepte aşa cum e, care sã-l accepte doar pentru vigoarea şi “frumuseţea lui interioarã” (cum zice ea) şi cã astfel nu a mai trebuit decât sã meargã la primãrie şi sã încheie acolo un anumit mariaj civil. O cãsãtorie la starea civilã nu necesitã astãzi prea multe lucruri în zonele rurale ale Kabiliei ; e nevoie doar de câte doi martori care sã garanteze pentru noul cuplu. A fi martor la o cãsãtorie civilã a devenit aproape o profesiune, o ineditã sursã de existenţã pentru zecile de tineri din comuna lui (“hetişti*”cum îi numeşte amuzându-se Fellag*) care duc în permanenţã lipsa unui loc stabil de muncã. Aceştia se scoalã dis-de-dimineaţã şi se aranjeazã puţin apoi se duc la primãrie unde sprijinã, rãbdãtori, pereţii pânã seara, în aşteptarea vreunui client...Hmm! Karim şi Tarek îi fuseserã martori nu doar pentru cã îi erau verişori! Încheiase o înţelegere tainicã prin care urma sã îi ajute şi pe ei mai târziu când o fi sã se aşeze definitiv la casa lui…Ha!Ha!Ha! Ce mai circ fãcuse Maria! Îşi aminteşte cum îi explica într-una funcţionarului de la starea civilã, rãmas uimit cu registrul în mânã, cã ea nu se mãritã decât dacã vede cu cinci minute înaintea cãsãtoriei actul meu de celibat…Mare nãzdravanã şi românca asta; nu ca celelate europence: franţuzoiace, belgience,elvenţience şi altele care umpleau zilnic listele registrelor de mariaj de la primãrie! Ea îşi fãcuse, cu siguranţã, mult mai bine “temele” acasã şi ştia cã legea statului* sãu îi permite chiar şi unui kabil sã se însoare cu mai multe neveste şi vroia ca ea şi numai ea sã fie prima! Prima nevastã are toate drepturile faţã de toate celelalte iar în cazul unui divorţ poate cere chiar despãgubiri … Ce nu ştia ea însã era probabil faptul cã doar cetãţenii algerieni foarte bogaţi îşi pot permite ca sã îşi ia mai multe femei nicidecum un amãrât ca el, un coate-goale! Şi e vorba doar despre legea arabã, pentru cã la kabili, odinioarã, nu era aşa; kabilienii sunt oameni fideli şi statornici, pentru ei nevasta e nevastã iar dragoste e la locul ei! Zâmbi. Şi totuşi el a fost dintotdeauna mort dupã femei, le-ar mânca pe pâine şi nu alta dacã ar putea…Chiar, oare cum or fi ele şi cum o fi treaba cu adulterul în Europa şi în România? Hmm!Îşi aminteşte de prima lui scenã de dragoste trupeascã cu o femeie;era teribil de stângaci şi aproape cã a devorat-o, înghesuiţiunul înaltul pe frunzişul din pãdure. A învineţit-o peste tot, a muşcat-o cu dinţii lui tineri şi puternici, înfierbântat de priveliştea pielii dezgolite şi fine. Abia când a întâlnit-o pe Maria, el a…Toţi prietenii lui vrãjiserã pe internet mãcar cu vreo româncã; şi asta pentru cã erau acolo cu duiumul. Dar nu auzise de nici unul dintre ei care sã se fi însurat vreodatã în ţara asta…oare el era chiar primul?! 

Maria îl cucerise de la bun început fãrã sã-i mai fi vorbit înainte. O descoperise pe un site francofon şi rãmãsese acolo îndelung, cu ochii lipiţi de imaginea ei, vrãjit de zâmbetul inocent şi de aerul vioi, de parfumul ei dulceag pe care şi-l închipuia învãluindu-l. Nu pãrea o cucerire la întâmplare! Fata purta o rochie tradiţionalã kabilã?! din mãtase albã având gulerul şi mânecile brodate cu lamé auriu iar pãrul vopsit blond îi cãdea în bucle pe umerii delicaţi…O întrebare tâşni din el atunci, pe neaşteptate şi întrebarea aceea îi schimbã viaţa: Azul!*Nu te supãra, dar tu din ce sat eşti? Ea îi zâmbise nedumeritã şi el i-a repetat atunci, în limba francezã, pe Messenger şi pe Skype: din ce sat eşti? pentru cã dupã cum aratã rochia ta, se pare cã ai fi de prin …Bejaia*!? Şi apoi, mama îmi tot zice ca sã mã însor, cã am trecut de multişor peste cei 30 ani… Ah, rochia mea!? Rochia asta am primit-o în dar de la un prieten din nordul Africii drept suvenir, printr-un colet poştal; iar satul meu…satul meu e foarte departe! îi rãspunse oftând fata. Cat de departe poate fi ? a continuat sã o întrebe el; mai, departe chiar decat Kabilia cea Micã*? Decât Mica Noastrã Elveţie*? (El se nãscuse în Kabilia Mare, undeva pe langã Tizi Ouzou şi se simţea tare mândru de asta) Satul meu e foarte departe, dincolo de Mediterana…Cã doar nu ai fi chiar din, Franţa? continuã sã o întrebe el, aşa, la întâmplare. Mai sus decât Franţa şi un pic mai la dreapta; sunt din România! îl lãmuri atunci ea şi vai, fericirea i-a fost brusc spulberatã…! 

…Dar dragostea s-a dovedit cu adevãrat dragoste şi, pânã la urmã, dragostea lor a învins!Iatã-l acum în avionul care îl duce spre ţara lui adoptivã, România, iatã realizat, în sfârşit, visul sãu de libertate, iatã-l cufundat în fotoliul de catifea verde-smarald al companiei aviatice, privind lumea cu o dozã de mai mare încredere şi plin de un anumit respect pentru el însuşi. “Pânã la urmã, dracul nu-i chiar aşa de negru”, ar fi spus acum, dacã era în locul sãu, Maria. Ba nu! “Dragostea a facut mulţi eroi dar mai ales proşti”, fraza ei preferatã… Ha!Ha!Ha!Mare nãzdrãvanã şi românca asta; câte prostii mai are ea în cap! Poate cã şi de asta a îndrãgit-o neasemuit de mult…Şi apoi, ea nu e ca femeile lor care nu-şi mai pot imagina viaţa decât la ele acasã, fãcând şi crescând copii…Uitând chiar sã mai iasã vreodatã din casã! Da, da, lasã cã ştie el destule exemple, chiar şi de acum, din zilele noastre! Exteriorul casei lor le sperie cumplit pe unele femei kabyle şi chiar ideea de a face piaţa le pare o adevãratã aventurã…El urãşte lumea asta, în care s-a nãscut fãrã voia lui şi în care a fost obligat sã trãiascã. Întodeauna a crezut cã poate fi ceva mai bun decât ea; cã trebuie sã existe undeva un loc şi pentru el în care visele îi pot deveni realitate. El ar vrea sã cãlãtoreascã foarte mult, sã cunoascã tot mai mulţi oameni, sã…Ah, Maria, Maria!Draga lui Maria! Oaza lui de fericire, şansa lui de paradis terestru. Maria îi spusese într-o zi: dacã vrei sã vezi cu ochii tãi un atentat kamilkatze, încearcã numai ca, dupã ce ne vom cãsãtori, sã-mi faci hijab* ; eu îţi voi exploda cu siguranţã …Ha! Ha! Ha! Mare nãzdrãvanã, fata asta! Îi place sã şi-o imagineze, atunci când el vine obosit de la muncã, deschizându-i tiptil uşa casei cu zâmbetul cald înflorindu-i pe buze, cum îşi deschide larg braţele sidefii pentru a-l cuprinde şi cum halatul roz de mãtase îi alunecã dând la ivealã furoul roz cu broderie pe sâni în formã de fluture, bikini ei roz cu … 

…Stewardesa trecu, în sfârşit, pe lângã el împingând alene cãruciorul companiei umplut cu felurite bãuturi şi aperitive iar el se gândi îndelung înainte de a-i comanda ceva. Deşi tânãr sãrac, mai zburase altãdatã cu avionul (împreunã cu un prieten arab pe care-l ajutase în afaceri) iar acum ştia ce şi cum se face pentru a nu fi luat de alţii drept un idiot. Comandã politicos şi mâncã în tãcere, plimbând mâncarea cu grijã, prin toate spaţiile gurii lui, rãsfãţându-şi în gând toate simţurile… 

Oare cum o fi mâncarea româneascã şi, mai ales, mâncarea din regiunea ei? Discutase, mai demult, în Algeria, cu Maria despre lucrul acesta iar ea s-a grãbit sã-i gãteascã ceva din carne tocatã şi orez despre care i-a explicat mai apoi cã se numeşte “sarmale” dar cã nu e tocmai ca “la ea acasã” unde gãsea toate ingredientele, mai ales varzã galbenã şi moale, nu cum se vinde în piaţãla ei! Ce-i venise atunci sã o mintã cum cã el ar mânca orice doar mâncare sã fie ? Ea rãsuflase uşuratã, semn cã ceva nu prea era în regulã!?Dar dacã lui îi va fi totuşi dor de nişte tahboult n’tmelleline*, de câteva bouracks*, de chorba* sau de tighrifine*

* * * 

 

NOTE:  

 

Kabylia = Kabylia este o regiune etnicã şi etnolingvisticã situatã în nord - vestul Algeriei. Locuitorii sãi berberofoni o numesc în limba  

kabilã Tamurt n Leqbayel. Kabylia derivã dinKabyle al cãrui etimologie derivã din cuvântul arab qabila (trib) ; deci Kabilia s-ar  

traduce astfel Ţara triburilor. 

Secksu= denumirea kabilã pentru couscous (cuşcuş în limba românã), mâncare tradiţionalã berberã din paste specifice preparate în 

casã(griş de grâu umezit şi rulat pentru aglomerarea în boabe), legume şi carne fiartã. Se poate servi ca atare sau cu sos. 

Ieroglife= scrierea kabilã (alfabetul Tiffinagh) este ideograficã, similarã scrierii egiptene dar mult mai veche şi originalã aparţinând 

limbajuluiTamazigh (T'UTLAIT TA MAZIGHT ).  

Yennayer, Anzar, Tsebyita, Taâachourt = sãrbãtori specifice Kabyliei legate de calendarul agricol (Anzar, spre exemplu, cade pe 1  

februarie - 21 yennayer). 

Aghroum= pâinea tradiţionalã kabilã (o turtã delicioasã din griş de grâu, sare şi apã coaptã în spuzã sau pe plitã. Specificul ei este dat 

însã de cãtre utilizarea uleiului de mãsline care îi conferã un gust plãcut şi o face sã reziste fragedã mai multe zile. 

zit uzzemur= uleiul de mãsline supranumit astãzi şi aurul verde. Conform tradiţiei kabyle, acesta ar avea un suflet ceea ce explicã 

puterea lui magicã şi vindecãtoare (distruge bolile şi toate vrãjile rele).  

Yemmah= mama, în limba kabilã 

Tizi= Tizi Ouzou, capitalã administrativã de wilaya şi centrul cultural-spiritual al Kabiliei Mari.Este un oraş situat la 100km est de Alger şi 

la 30 km de coastele mediterane. Numele sãu vine de la kabylul Tizi Uzezzu care înseamnã « defileul cu grozame ».  

cyber= cybernet, internet café 

tradiţia kabylã o cere= În general, căsătoriile se fac la sfârşitul verii, în timpul sezonul de desIwejjiben. Restul anului este destinat 

muncii pământului, este sezonul Iwejjiben, adicã este cel care precede perioada arãturilor. 

taâmamt= preţul pe care tânãrul kabyl trebuie sã-l plãteascã familiei viitoarei sale neveste pentru ca aceasta sã accepte cãsãtoria 

Cerului= kabylienii n-au avut niciodatã un zeu atotputernic pe care sã îl facã responsabil în Univers; ei se inchinã doar elementelor 

naturale, ploaie, pietre , foc, pãmânt, etc. iar Ahmet considerã cã dacã este existã cu adevãrat un Dumnezeu, acesta nu poate fi 

decât nesfârşita dragoste pe care o simte în inima lui pentru toate lucrurile şi fiinţele … 

hetişti = invenţie de-a lui Fellag ce face aluzie la cuvântul arab “heta” care înseamnã perete. Prin urmare un “hetist” ar fi cel care sprijinã 

pereţii 

Fellag = Mohamed Saïd Fellag, nãscut pe 31 martie 1950 la Azeffoun, wilaya (judeţul) Tizi-Ouzou, este un faimos actor de comedie, 

umorist si scriitor algerian

legea statului= aici este vorba despre statul Republica Algerianã Democratã şi Popularã la al cãrui teritoriu a fost anexatã forţat Kabilia 

şi în care mai primeazã astãzi legile fundamentalismului islamic (“În 1984, parlamentul algerian a adoptat o nouă lege a 

familiei [...] 

Azul!= Salut!în limba kabylã.Bãrbaţii spun “Azul Fellam” iar femeile “Azul Fellak” 

Bejaia= Béjaïa, Bghayet este astãzi un minunat oraş din Algeria, Bougie (lumânare) fiind strãvechiul nume al acestui oraş, nume care 

fãcea trimitere la lumânarea de cearã ce fusese inventatã şi fabricatã acolo apoi vândutã în toatã Mediterana şi în Europa Evului 

Mediu. 

hijab= cãsãtorie specific arabã în care femeia este obligatã sã poarte voalul islamic (este acoperitã din cap şi pânã în picioare aşa încât 

sã i se mai vadã doar faţa şi mâinile) şi devine prizonierã în propria casã, sclava bãrbatului care are drept de viaţã şi de moarte 

asupra ei. 

tahboult n’tmelleline= un fel de omletã kabilã 

bouracks= rulouri de aluat umplute cu un amestec delicios de carne tocatã şi spanac. Pot însoţi farfuria cu ciorbã (înlocuind uneori chiar 

pâinea) dar se pot consuma şi ca o gustare 

chorba= supã tradiţionalã de carne de oaie şi legume, foarte groasã şi picantã; 

tighrifine= un îndrãgit desert kabyl (similar clãtitelor) 

 

 

Referinţă Bibliografică:
SOŢUL SOŢIEI MELE (fragment de roman) / Mariana Bendou : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 204, Anul I, 23 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mariana Bendou : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mariana Bendou
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!