Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Marturii > Mobil |   


Autor: Sorin Andreica         Publicat în: Ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

Petiţie către vremurile odioase XIV
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Colac peste pupăză (II)  

09.01.1989  

…– sti în ce stare am ajuns acasă. Mai sînt aproximativ 111 –112 zile pînă la vacanţă de primăvară – şi ultima dintre vacanţe. Aceasta care a trecut a fost destul de frumoasă, dar mult prea scurtă faţă de dorul nostru, dar lasă că nu mai este mult şi totul va fi bine, iar după ce vom fi căsătoriţi vom împăca şi trecutul şi viitorul nostru – trecutul pentru că a trecut greul, iar viitorul pentru că-l începem împreună. Stau aşa şi mă întreb: - Oare ce ne rezervă viitorul?…  

13,01,1989  

,,…Am o veste proastă pentru noi - noi fiind eu şi tu ca unul singur – nu se mai fac verificări pentru căsătorii, iar cei care au avut depuse dosarele le-a interzis căsătoria pînă în timpul vacanţei – din nou verificările vor începe înainte sau după vacanţa de primăvară, te rog să-l întrebi pe tatăl tău pentru a ne putea da unele referiri. Nu-i înţeleg scopul - acestei prohibiţii - poate va afla tatăl tău mai multe şi te rog să-mi scrii şi mie. Mai am un pic şi termin Magicianul - o carte care m-a răscolit, m-a enervat, ma încîntat -, tu ce părere ai despre ea? Pe aici totul e în regulă…,,  

,,…De la o vreme nu stiu ce s-a întîmplat cu mine sunt într-o stare pe care nu mi-o pot explica, plictisit, îndurerat, nebun sau poate e relaţia mea psihică cu scoala şi cu atmosfera mereu încărcată a trupurilor noastre fără suflet, a marionetelor din lemn în sala fără spectatori a vieţii cu circuit închis. Te anunţ că nu se mai acordă nici un fel de învoire sau permisie decît în cazuri de forţă majoră şi atunci cu multe semnături, nici cele 4 ore pe lună nu mai au dreptul să ni le acorde. Semnul de = SENS UNIC = al vieţii mele care sper şi vreau ca odată cu strigătul ,, EVRICA ,, să înceapă să se contureze profund în lupta acerbă a vieţii cotidiene. Oare ce gîndesti tu despre mine? Nu mi-ai spus-o niciodată - dar cinstit - de vrei – sau poate vorba lui … atunci pe terasa hotelului că ar fi imposibil - poate e imperfect spus – dar poate aşa ne vom putea cunoaste şi corecta. Stau şi mă gîndesc uneori, încercînd să mă analizez la propriu - ce caracter, ce fel de fiinţă sînt şi ce-mi rezervă soarta -, haina grea de gheaţă şi jug sau bucurie şi fericire. Am impresia că am fost uneori ingrat cu tine, poate te-au speriat sau pus pe gînduri unele probleme, sunt sigur că e aşa, iar cît timp am fost acasă mă analizai - fiecare cuvînt mi-l cîntăreai – nu e drept de crezi ce cred că crezi tu – de influenţa unor tîmpenii ce se vorbesc sau văd în unele stări de beatitudine apetisantă în agoniile lor după extaz sau eronările lor din viaţa de dincolo de zidurile fioroase mai mult sau mai puţin trăite de ei intens sau nu, sau eronate. Tu ce zici e oare o diferenţă dintre dragostea fizică şi cea psihică a sufletelor noastre? Poate n-ai să înţelegi - înţelesul - dar vezi că şi acum gresesc pentru că nu reuşesc, mai bine zis nu am reuşit să te apreciez aşa cum meriţi, nu o spun ca să te flatez sau să fie o stratagemă dar simt şi trebuie să te respect mult mai mult nu ca femeie ci ca om şi nu orice fel de om, ci un ,,noi,, într-un mediu adiabatic în care narcisismul să ne caracterizeze iar conduita noastră morală să ne fie inatacabilă de acel măr pe care Adam şi Eva le-au transformat în mitul discordiei. Nu stiu, mă gîndeam că ar trebui un nou impuls în dragostea noastră latentă din cauza zidului care ne desparte, dragoste latentă din punct de vedere fizic şi înflăcărate în sufletul nostru tînăr pe care trebuie să o menţinem vie. Ai avut în vacanţa asta, uneori, o privire stranie, poate e certă sau nu pe care nu mi-am putut-o explica, nu e vorba de infidelitate ci de ceva de natură emoţională, un ecou al raţiunii, un glas care strigă-n tine, pe care îl zugrumi cu crezul tău, e oare o divagaţie a interiorului sau exteriorului tău în acea privire pe care am văzut-o şi-n aceea dimineaţă cînd ne-am certat de am plecat acasă, cu după amiaza aceea cînd ne-am şi împăcat. Oare vreau sau e numai un îndemn din eul meu ptr. a trece cît mai multe evenimete - fie cotidiene fie strict autentice din dragostea noastră - prin filtrul raţiunii mele, de o fi existînd. Oare e drept ce fac? Dar sunt gîndurile mele de care mă agăţ ptr. a putea urca în vîrful piramidei, împreună, unde nu există neîncredere sau fapte determinate de sub imboldul necugetării, căci în genere fiecare avem dreptul la eul său, mai ales tu, actualmente într-un stres emoţional pe care-l recunosc si-l înţeleg, din cauza apăsării existente în tine determinat de mediul tău. Poate crezi că vreau să par făcînd pe inteligentul în scrisorile mele, dar acuma vorbeste raţiunea mea iar sufletul nu-i străin de ele. Toate se confirmă - stările şi stresul - prin dorinţa ta, a unei linguri şi cratiţe personale - numai ale tale -. E firesc să fie aşa şi sper din tot sufletul să-ţi pot oferi un mic colţ de paradis, nu al îndestulării materiale ci al fericirii clipelor pline de căldură, unul lîngă celălalt străduindu-ne să ne facem fericiţi unul pe celălalt în care prigoana gîndurilor negre să ne ocolească. Mă gîndesc la tine acuma cînd esti singură acasă - trebuie să fim tari Doruleţ, căci numai aşa vom răzbate-. Nu crezi? Mă tot gîndesc ce o să fie după controlul acelor făcători de bine - trebuie să luptăm - nu fi înfrîntă aşa cum ai fost după esecul din Viseu. Cînd mă puneai să te ajut cu acel spray, îmi urmăreai cu ochii tăi verzi., - care-mi plac nespus de mult-, reacţiile de pe fizonomia mea, cum mă confund cu necazul nostru. Vreau să răsplătim din plin acest chin al despărţirii noastre care te-a schimbat puţin - esti mult mai intensă – poate se datorează unei siguranţe în tine sau te călăuzesti după vechea ta lozincă ,, toţi zic aşa ,, nu numai în acel caz al probabilei despărţirii, a noastre presupuse atunci…,,  

,,…Cînd sînt cu tine nu-mi pot aduna gîndurile cum o fac în singurătatea mea sufletească. Bănuiesc că crezi că scrisorile mele sunt măsluite după nu stiu ce citate sau mai stiu eu ce impuls avînd şi de la acea poezie pe care, e drept, am luat-o dintr-o publicaţie, dar au fost şi versuri ale mele, de aceea neputinţa mea de a o reda atunci…,,  

,,Cînd m-am născut,  

am primit în dar o pată,  

cu un nume ciudat,  

care era binecuvântată.  

Se numea inimă…  

Am luat-o, m-am jucat cu ea,  

apoi am împăturat-o,  

iar mai tîrziu, pe ea,  

ţi-am dăruit-o ţie,  

ai luat-o, te-ai uitat la ea,  

te-ai mai şi jucat cu ea,  

apoi ai aruncat-o…,  

Cu remuscări, cu stăpîniri de sine,  

am ridicat-o,  

am împăturat-o…,  

şi n-am mai dat-o.,,  

Sînt obosit azi, am avut o zi grea, sper să-mi înţelegi greselile literale. Oare mă poţi înţelege? Poţi înţelege ce am vrut să-ţi explic - sunt sigur că înţelegi - dar nimeni care nu-l cunoaşte bine pe celălalt nu poate înţelege totul, sau înţelege prea mult, de aceea mie frică mie de tine - adică eronat -, de acest lucru-mi era frică şi înainte, dar nu pot fără să-mi destăinuiesc gîndurile şi frămîntările mele. Oare ce faci tu acuma e ora 19.25 - singură -, la ce meditezi, mi-e dor de tine dar nu mai e mult şi gata ,,Remember,, care înseamnă în germană reîntîlnire, dar nu provizorie ci ptr. todeauna. Încăpăţănarea şi orgoliul meu prostesc şi haotic nu are nimic bun în el, sunt urîcios şi un nevăzător dar nu sunt egoist şi nici frigid la importanţa ce o constituim. Stiu că îmi cam dau aere si-mi dau importanţă, că uneori sunt lipsit de orice bune maniere, dar există în mine o frică în stare latentă, nu stiu de ce şi ptr. ce dar e un chin - la început mă întrebam - de e oare din cauza neîncrederii, dar nu e, acesta-i alt capitol neclasat încă în procesul aprofundării şi totodată a exteriorizării gîndurilor mele.Vreau să spunem cît mai multe lucruri sincere despre noi dacă se poate totul - dar îmi apar vorbele spuse de … de atunci  

- poate că sunt emotiv sau e un început de agonie dar nu a lipsei de agonia cărnii ci a sufletului care acum se luptă cu cu îndoielile şi viziunile mele atenuate de acea pădure virgină care-mi acoperă ochii - e oare drept – e oare un mister pe care nu mi-l vei dezvălui niciodată ca si altele pe care le cuibăresti în tine, şi mi-e frică de răbufneala ta pentru că tot strîngi, strîngi şi nu te exteriorizezi…,,  

,,…Mă doare mîna dar nu mă opresc, mi-e frică să nu pierd firul sau să-mi fie frică.  

Scuză-mi scrisul, sînt obosit, de gresesc să nu mă condamni ca atunci la tine acasă pentru că fac atîtea greseli. De multe ori îmi spun că sînt prea sensibil - tu vei crede că prea maleabil, prea influenţabil - e drept? Scrisorile tale sînt atît de reci din realitatea gîndirii tale despre mine - e drept mă iubesti – dar ai si tu raţiunea ta care nu vrea să se deschidă . DE CE? Nu pot să cred că te mărginesti la atîtea cîte-mi ceri. E drept? Sufletul tău e deschis spre mine în aceste scrisori, dar mintea şi gîndirea ta e mută, sau nu vrei să raţionezi din frică, să nu fie un dezastru, te rog deschide-te, nu mai rabd. De iesit după amiază nu pot deloc ci doar dimineaţa, decît să fug…Îmi scri că ţi-am încălzit sufletul. Dar mintea, raţiunea, unde e?  

Ce se întîmplă cu ea?…Mă simt ca un orb care numai pe simţul tactil îşi urmează drumul. Nici o scrisoare – nimic - nici una, oare numai sufletul vorbeste-n tine?!… ,,  

20.01.1989  

…Adevărul e că viaţa cotidiană îţi acaparează – tot timpul, fiind implicată în procesul luptei pentru existenţă, în acest fel se explică starea latentă ce există în tine – nu din punct de vedere sufletesc ci d.p.d.v. al aprofundării unor fenomene şi fapte ce nu sînt paralele cu viaţa noastră…  

23.01.1989  

…Săptămîna asta sînt porcar, adică lucrez la gospodăria şcolii …  

…Fără acest zid al Bastiliei depărtarea s-ar reduce la zero căci oriunde vei fi la tine voi fugii, căci…  

…Din cauza zidului apropierea fizică dintre noi nu este posibilă de aceea impulsul trebuie să constate din stăpînirea de sine de care trebuie să dai dovadă, neîncrederea mă macină - de fapt iar revin de unde am plecat – eu am încredere în tine dar acest impuls trebuie să-ţi dea o nouă forţă care să te apere de unele miraje ale vieţii – mă înţelegi – şi asta e o interpretare a gîndului meu…  

02.02.1989  

…Marţi am fost la policlinică la control la cardiologie (nu mă simt bine) – mi-au spus că sînt tahicardic…  

13.02.1989  

,,…De fapt te vei lămuri singură cînd vei veni la mine ce şi cum se procedează şi se încearcă să se primească un bilet de voie de cîteva ore…,,  

,,…Le-am scris alor mei să-mi trimită ceva bani…sunt pe chituci, am dat 400 de lei pe medicamente - nemţesti -, ţi le voi arăta cînd vei veni la mine…,,  

,,…Cînd mă gîndesc că n-avem nimic, nici casă, nici masă – pe unde vom fi, darămite altele, frigider, aragaz şi cîte şi mai cîte…,,  

,,…De tine nu se leagă nici un băiat, nu-ţi zice nimeni nimic, nu mi-ai spus-o niciodată, chiar asa de intangibilă esti. Of! Sunt tare urîcios, dar sămînţa care încolţit în mine mă sapă cu toată opoziţia mea. Dragă … te rog trimite-mi ceva timbre, sunt falit, ţi-am mai spus-o…,,  

…22,02,1989…  

,,…E multă jale la noi în clasă pe doi i-a trecut în rezervă - din cauza abaterilor - de fapt ce sti tu. Să sti că problemele în viaţă sunt inerente – dar comportamentul meu m-a făcut să-mi văd de treabă şi să fiu băiat la locul meu. Îmi pare rău de ei – dar…,,  

,,…- de fapt tu nu poţi să vezi mai departe, ai citit prea multe romane de dragoste şi nu mai vezi realitatea, dar ce să-i faci tu esti tu şi eu sunt tu. Chiar aşa de prost mă crezi tu, să sti că prea mai subapreciat. Sper să-ţi fi luat blugi, oricum arăţi foarte bine - nu glumesc deloc - f.f. bine, numai să nu te îngrasi din nou. Un sfîrsit atît de groaznic, nu m-as fi gîndit vreodată că pot suferi atîta. Of !…,,  

23,02,1989  

,,…Dacă nu primesc nimic pînă luni de la tine, voi încerca să te sun, iubiţelul meu drag, ce dor mi-e de tine, de abia astept să fim împreună, cu toate că acuma plutim într-o situaţie confuză. O suspiciune – cred – din partea ta – sau mă însel…,,  

,,…n-as vrea să te stiu abătută. Precis te gîndesti că te voi chinui cu gelozia mea, dar distanţa mă determină să am numai gînduri negre…,,  

,,…Să sti că eu sunt sincer cu tine, of! De ai fi si tu la fel ca mine. Eu nu am nimic împotrivă să te distrezi, nu-s egoist cum poate crezi tu, că dacă eu stau închis aici şi nu pot iesi nicăieri, îţi cer şi ţie acest lucru - nu - !…,,  

,,…Te rog gîndeste bine să nu faci vreo imprudenţă – acum cît mai este timp…,,  

06.03.1989  

…Sti că bine am făcut că am fost la timp – ptr. că noi avănd învoire ne-au numărat bob cu bob. Sînt tare îngrijorat în privinţa ta dacă – cum ai călătorit – şi dacă n-ai avut probleme şi necazuri…  

…Of! …cît mai trebuie să suferim. De ce? Oare cu ce am greşit noi atîta – dar mai sînt 47 de zile pînă la vacanţă, şi vom fi din nou împreună….  

…Ieri mi-ai zis că ,, vezi şi eu fac sacrificii ptr. tine ,, sau cam aşa ceva – vezi iar îmi zboară gîndurile aiurea! Dar gata…  

…Of! …cine stie pe unde ne va arunca soarta, sînt tare îngrijorat de ce şi unde voi fi. Am auzit că noi n-avem voie să fim cu serviciul în judeţul de unde sîntem aşa că nu stiu ce să mai cred – mare nenoroc am – cine stie pe unde mă vor da?…  

…Le-am scris şi alor mei că vrem să ne căsătorim la începutul lunii iulie, iar în august pînă pe 20 – sau imediat după 23 august să facem nunta şi că nu mai vreau să amîn nimic, numai dacă vor intervenii unele neprevăzuturi care să ne zădărnicească planurile. Tu ce zici?…  

08,03,1989  

,,…Zilele astea e un control f. sever la noi - aşa că îţi voi scrie mîine – iartă-mă nu mă simnt bine deloc, mă supără inima din ce în ce mai tare, nu stiu ce să fie cu mine, doctorul mi-a dat ceva medicamente şi sper să mă simnt mai bine, batăile au luat-o razna, nu stiu, şi aşa nu mai am mult de trăit. Aşa de încîntată erai cînd m-ai supărat dumincă cu acea poveste din autobuz, de unde atîta răutate din partea ta ptr. mine. De unde? Tu mă crezi chiar aşa de prost? Doruleţ! Chiar aşa de prost mă crezi?! Gîndurile mă apasă iar hotărîrile sînt foarte greu de luat, dar cînd presupunerea devine realitate se transformă într-o hotărîre nestrămutată, iar eu cînd îmi pun ceva în cap nu mi-o mai scoate nimeni. Aşa cum le zic şi colegilor mei ,,Eu nu stiu multe,,…Of! Ce crudă-i viaţa cu mine, de ce să sufăr eu atîta ?…  

08.03.1989  

…Am citi o carte foarte bună - scrisă de mine - şi aşi vrea să-ţi povestesc din ea - sfîrşitul lipsea - ce ciudă mi-a fost. Era vorba de o prietenie, o prietenie puternică – de iubire, dragoste, zile frumoase, clipe pline de bucurie, de adevărată şi curată dragoste. După doi ani băiatul a trebuit să plece, deoarece părinţii lui se despărţiseră şi el a plecat cu tatăl său - care nu-l prea iubea dar avînd o funcţie importantă din orgoliu l-a cîstigat la procesul de divorţ. Deci au fost despărţiţi – fata iubindu-l f. mult precum şi băiatul, din nefericire pt. dragostea lor începeau să-şi facă probleme (de gelozie). Ea îşi spunea că el este o fire slabă, uşor influenţabilă, pentru că fiind şi o fire sociabilă, deschisă se va face plăcut, uitînd-o.  

Ea nu putea înţelege ce mare şi puternică era dragostea lui ptr. ea şi el îşi făcea complexe – iar vorbele prietenilor lui, l-au făcut să fie insuportabil de suspicios şi de neîncrezător în fidelitatea fetei – o iubea mult de tot – iar în scrisorile lor se revărsau numai cuvinte adevărate pornite din suflet şi aşa de mult se mai perpeleau în puternicul atasament ce-i lega. Încet, încet fata lua unele impulsuri ca fapte ale trădării fiinţei iubite – era foarte nervoasă - şi-şi făcea multe complexe pe această problemă – procese de constiniiţă – şi cîte şi mai cîte iar cu timpul a început să nu-i mai reproseze nimic din suspiciunile ei. Cu timpul băiatul a reuşit la facultate iar dorul de ea îl chinuia cumplit – se întîlneau se iubeau iar despărţirea era crudă şi dureroasă ptr. el. Încet, încet fata nu mai nutrea, o dragoste curată - dar îl dorea de soţ datorită prespectivelor ce i se arătau în faţă. Într-un concediu a plecat într-o localitate la o mătuşă de a ei – cu el nu se putea întîlni din cauza părinţilor. Verişoara ei îi tot reproşa timpul pierdut pînă atunci – pentru că el fiind la şcoală plecat de atîta timp o înşela sigur - iar ea le lua toate de bune. A cunoscut şi ea un băiat şi fiind tînără, dornică de nou, de senzaţii tari, fiind şi femeie a căzut în mirajul unui bărbat – împinsă de la spate şi de vara ei, indirect. Ea continua să aibe aceleaşi relaţii cu băiatul care o iubea care a îndurat multe, numai că el a început să simtă că ceva s-a întîmplat cu ea – pe urmă a început chinul sufletesc ptr. băiat, ptr. el viaţa nu mai avea nici un rost, se simţea trădat, ratat…  

14,03,1989  

…Oricum dacă era ceva nu te duceam acolo pentru ca să te compromit, sper că atîta raţiune poate să te antreneze în tragerea unei concluzi…De fapt de ce ai veni la mine? Numai pentru că am insistat eu, sau mai bine zis, că faci şi tu sacrificii pentru mine, bineînţeles la reprosurile mele. Oricum îmi pare bine că pe 7 seara te-ai distrat, oricum esti liberă să faci ce vrei, iar soarta de care tot pomenesti îşi arată colţii cu momente grele şi de cumpănă-n viaţă, depinde cum reusesti să treci peste ele, zic 7 seara ptr. că nu mă însel şi nu trebuie să te explici sau să mă contrazici. Mi-e greu, mi-e f. greu, dar vorba ta ,,TOŢI ZIC AŞA ,, Orice înduri în viaţă, dar cînd vezi că te zbaţi pentru ceva nobil şi ptr. binele familiei tale, iar acea persoană cade aşa de uşor în mrejele vieţii de huzur al influenţei, astea-s bănuielile mele pe care nu am cum să le confirm…,,  

,,…Stiu că acum mă crezi un prost! Da stiu, iar firul se subţiază mereu, şi mi-e tare frică să nu se rupă. Oricum mă resemnez cu gîndul că n-am noroc. Întîlnirea cu tata de duminică a fost un dezastru ptr. toată viaţa mea, de fapt ce să-ţi spun…Oricum nu voi mai spune tot ceea ce gîndesc, voi deveni pasiv la chinurile sufleteşti care nu vor să treacă. De ce? Cu ce am gresit? De ce atîta ghinion, pe cine am supărat. Cu ce am gresit în faţa ta,…de fapt nu mai e mult - de ce -. Atăt de aproape de finiş, atît de aproape de libertate - şi tu - de ce? Nu vreau să cred că ereditatea se reflectă în toate modurile, de fapt e ultimul meu gînd, care ţi-l mai spun, am vrut să fiu sincer pînă la capăt pentru ca să nu am mustrări de constiinţă. Oricum eu mai sper - dar ce sper nici eu nu stiu - sau în ce.  

Tot acel Sorin – care suferă mult – şi cred că zilele mi-s numărate. Păcat mare, păcat, prea multe conexiuni, multe decepţii. Cu drag Sorinu.  

20,03,1989  

,,…Eu o duc destul de bine - cu sănătatea nu am probleme – uneori mă gîndesc că prea am abuzat de medicamente în ultima vreme, de aceea vreau să o las mai moale, numai că acuma primăvara răcesc foarte repede, aşa e primăvara. Pe aici e timp frumos şi destul de cald, acuma chiar că vine primăvara, se simnte mai des astenia de primăvară, astenia tinereţii si aşa mai departe…,,  

,,…În rest totul îi bine, numai că timpul mă apasă, dar acuma cînd primăvara e atît de muncă în grădină, au grijă sefii, după o zi de muncă pe cîmp reusesc să dorm toată noaptea, fapt ce m-a bucurat, căci de mult nopţile mi se par nesfîrşit de lungi, asta-i viaţa…,,  

,,…În permisie nu am cum să vin, aş vrea eu dar n-am cum, n-am nici un sprijin, nici moral şi nici material aşa ca mă resemnez şi mă gîndesc la apropiata vacanţă…  

,,…Ce mai fac ai tăi, ce mai face nepoţelul, cred că-i mare acuma, o fi cît masa şi cred că merge copăcel, copăcel. Dură-i viaţa, cine zicea, nu mai reţin bine - de fapt nu mai reţin deloc ,,Viaţa-i o luptă, deci luptă-te,, dar uneori esti ca un Don Qihote, te lupţi cu morile de vînt. Eh ! ce să-i faci…,,  

30.03.1989  

…Ce le-ai spus? În legătură cu tabelul acela cu rudele (acolo unde este trecut NUMELE – matuşii tale) trebuie scris şi numele purtat anterior în paranteză – după, de exemplu … - unde scrie… (pui …), de fapt nu unde scrie ci lîngă dedesubt în paranteză…  

…Fiecare dintre noi are defecte – dar ce pot face eu dacă sînt de modă veche – iar pe deasupra eu nu accept nici o cale de compromis în nici un caz – aşa că aşa sîntem, şi nu cred că am fost aşa de rău, dar tu vrei să mă schimbi în sensul viziunii tale….  

03.04.1989  

…În fiecare an – cînd se împlinea această zi de 8 aprilie, nu puteam să fiu fericit - de fapt - exceptînd o singură dată cînd eram împreună. – În ceilalţi ani mai bine zis – ţi-am povestit cum mi-am petrecut zilele mele de nastere… – excepţie şi clasa 1 secţia germană, zic eu acuma –  

- dată indescifrabilă -  

… de ce oare? de ce? Of! Se poate aşa ceva, de ce oare? Sînt un om ratat! Las cînd voi fi lîngă tine îţi voi confirma şi-ţi voi demonstra toate suspiciunile mele. Credeai că eu stau aici ca să fiu ceea ce n-am fost niciodată? Ai să vezi! De ce oare? De ce? Şi ptr. ce?  

Trebuia să nu renunţi,  

să nu pleci din calea mea,  

vezi cum clipele de atunci  

mistuiesc inima mea,  

te-am strigat, nu mi-ai răspuns  

vai ce clipă grea a fost,  

iar acum să revenim,  

sincer nu mai are rost,  

poate îţi vei aminti,  

de-un băiat cu ochi căprui,  

şi ce mult vei suferi,  

cînd vei fi a nimănui,  

poate a fost un vis ciudat,  

care a fost de mult uitat,  

pe al rozelor parfum,  

să ne mai iubim odat,  

sincer numai are rost.  

…o poezie citită demult - zic eu acuma -  

05,04,1989  

Felicitare de la prietenă.  

,,…As vrea să-ţi dăruiesc un cîmp nesfîrsit de flori multicolore iar noi să străbatem împreună acest ţărm al fericirii şi iubirii eterne…,,  

06,04,1989  

,,…În ultimele zile n-am făcut prea multe, aceiasi viaţă cotidiană, bineînţeles cotidiană pe plan local. Tu ce mai faci, după cîte îmi scri şi tu duci aceiasi viaţă cotidiană …,,  

,,…Mi-e tare dor de ei de tine de toţi dar la urma urmei nu mai este mult şi termin cu zidurile acestea, şi de învins voi reusi să înving aceste ziduri numai prin răbdare, iar răbufnirea va fi prea lentă ptr. căt timp am stat în scoală…,,  

08,04,1989  

,,…drumul pe care am plecat mă pune la grele privaţiuni. Aşi fi vrut să am măcar cîţiva bani (lei) pentru ca să ţi pot trimite să te gîndesti puţin şi la mine. Mai este puţin, dar parcă ar fi 100 de ani de stat în ,,Bastilia,, asta…,,  

13.04.1989  

…E - dar tu nu-ţi poţi da seama de toate astea – decît atunci cînd ţi se explică un fenomen mota – mo – iar înţelesul e greoi – bine ai spus tu că atunci cînd ai citit-o n-ai înţeles nimic – e drept nici eu nu cunosteam toţi termenii dar mă gîndeam şi prin paralelism cu ceea ce e între noi să trag concluzii – dar dacă de pe acum îmi pui aceste probleme – atunci cînd voi fi epuizat toate cele pe care le cunosc ce vei face? Mi-e dor de tine mobidicul meu, mic şi rău…  

…să mergem în vizită pe la …,… pe la … - dar noi sîntem prea izolaţi - nu-i aşa sau e mai bine aşa. Tu ce zici? …  

…sunt trup şi suflet ptr. tine dar tu mă dezamăgesti – de ce oare,de ce?…  

…ceva la nelocul lui despre tine aş fi un om ciuntit sufleteste…  

…- pe veci te voi iubi!…  

27.04.1989  

,,…Ai văzut cum am crezut în vorbe, şi-mi pare rău că n-ai venit şi tu în curte să vezi şi să auzi ce au discutat, bineînţeles n-ai vrut să te complaci în situaţia aceea, am fost eu un prost că m-am dus pînă acolo, ce tîmpit, ce să-i faci, nu stiu ce a fost atunci în capul meu, stiu că te gîndesti aiurea dar după cum au spus şi tovarăsii n-am avut de a face cu nimeni…,,  

02.05.1989  

,,…şi am intrat în singura lună pe care o voi sta în întregime între zidurile nemiloase ale momentului, care se vor nărui în totalitate în august - la mijlocul lunii -…,,  

,, …Mi-e tare dor de tine iubiţel dar odată şi o dată trebuie să înţelegem că viaţa nu-i o socoteală pe care o poţi face de două ori, ce ai făcut e bun făcut, n-ai cum îl drege - indiferent de modul vădit -, tot aşa cum nu poţi îndrepta o scădere gresită, făcând bine o adunare…,,  

,,…Ce să facem în cazul ăsta, că te simţi aşa bolnavă, nu mai poţi aştepta o lună până vin eu în practică, aşa că te rog foarte mult încearcă să mergi neaparat şi cît mai repede la doctor, ai putea face cancer şi mi-e tare frică - te rog din suflet, poate la Vatra Dornei vei reuşi să mergi – dar tu şti mai bine, şi toate sunt numai din vina mea, ştiu, numai eu sunt vinovat, vrei acuma să mă împovărezi pentru mai multe motive ale tale pe care le înţeleg, frica-i mare…,,  

,,… dar problemele mă vor ajuta să-mi uit necazurile. Ce să-i faci aşa-i viaţa…,,  

 

Referinţă Bibliografică:
Petiţie către vremurile odioase XIV / Sorin Andreica : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1284, Anul IV, 07 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Sorin Andreica : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Sorin Andreica
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!