Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Suzana Deac         Publicat în: Ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Soldatul cu păr roşu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Soldatul cu păr roşu  
  
Ana făcea singură baie într-un ştrand din Budapesta. Se plictisea? Nu, mai degrabă simţea o jenă din cauza singurătăţii... alţii erau în cupluri sau grupuri mici şi aşa discutau, se scăldau, făceau plajă. 
  
Un tânăr cu părul roşu, care stătea pe marginea bazinului, nu-şi lua ochii de pe ea. Anei nu-i plăceau cei roşcaţi cu pielea albă, nici blonzii în mod deosebit. Bruneţii erau preferaţii ei. 
  
Dar era conştientă că avea nevoie de un soţ, dacă vroia să-şi împlinească dorinţa cea veche, de a se stabili în Ungaria. Aşa făceau şi rudele ei şi prietenii, şi mulţi alţii din Târgu Mureş. După terminarea facultăţii de filologie vroia să treacă la fapte. A fost un vis semisecret, familia şi prietenii, de fapt, îl ştiau. Ana avea rude de mult plecate din ţară, dar şi rude care recent s-au mutat în ţara vecină. Chiar şi mătuşa, care s-a dus, după ce unicul ei fiu s-a căsătorit în Ungaria. Avea mare încredere în această mătuşă, care i-a făcut o promisiune solemnă că o va ajuta să plece din ţară. 
  
În timpul comunismului nu te puteai repatria fără un motiv solid, nu-ţi puteai alege ţara în care vroiai să trăieşti. În felul acesta multe persoane, mai ales din oraşele mari, încheiau căsătorii formale, numai să obţină adeziunea de plecare. 
  
Ana simţea că promisiunile neamurilor întârzie tot mai mult, a hotărât că trebuie să acţioneze pe cont propriu. Trebuie să lupte pentru soarta sa! Nu mai avea timp de pierdut. Trebuia să întreprindă ceva. O fi bun şi roşcatul, dacă altul nu-i. Parcă îi plângea sufletul, nu-i plăceau roşcaţii cu pielea albă şi pistruiată. 
  
Dar acum încerca să reziste intenţionat privirii pătrunzătoare a tânărului, scopul scuză mijloacele... se gândea. Era dispusă pentru sacrificiu. Băiatul a prins curaj. Văzând că are succes, s-a apropiat de ea. 
  
-Ce faci, numai singură? 
  
-Da, din păcate. 
  
-Mă pot aşeza şi eu pe patul acesta de plajă? 
  
-Sigur, a spus fata şi instinctiv s-a tras mai în spate. 
  
O conversaţie obişnuită de început, iar comunicarea s-a dovedit de astă dată mult mai spontană, nu avea emoţii şi inhibiţii ca altă dată. Atât de neînsemnat l-a găsit pe băiat, că nici nu s-a roşit ca de obicei, de fâstâceală. 
  
-Locuieşti aici în Budapesta? 
  
-Aaa, nu! La Târgu Mureş. 
  
-Eşti din Transilvania? 
  
-Sigur. 
  
-Ai venit de departe... şi aici ce faci ? 
  
-M-am cazat la nişte rude mai îndepărtate în oraşul vechi, Buda... m-au invitat că ei nu au copiii... deci, nu aveam încotro, am venit singură la baie. 
  
-Ai mai fost la Budapesta? 
  
-Da, am mai trecut pe aici fără să stau mai multă vreme. 
  
-Acum, câte zile vei sta? 
  
-Zece zile. 
  
-Bine, dacă vrei pot să-ţi fiu îndrumător şi să te duc în cele mai frumoase locuri? 
  
-OK - ideea îi surâdea Anei, aşa măcar nu se va pierde, dar va vedea şi locurile cele mai importante din această capitală impunătoare. 
  
Băiatul s-a împrietenit uşor cu ea şi conform promisiunilor, a însoţit-o la Dunăre, muzee, galerii de artă, castele, biserici. În locurile însemnate a făcut poze cu ea, ca să aibă amintiri. Zilnic o însoţea acasă, uşurându-i astfel circulaţia, fără ca ea să aibă vreo problemă de orientare într-un oraş atât de aglomerat. Îi plăceau mult plimbările lungi asemeni unor poveşti în desfăşurare, băiatul părea cumsecade, la locul lui. Zi de zi, de dimineaţă o aştepta în faţa imobilului, în care stătea Ana şi îi mărturisise cu mare grabă, că el este soldat în termen, dar acum se află în concediu pe care îl petrece cu ea. 
  
Peste câteva zile a invitat-o pe Ana la el acasă. Fata se uita lung la băiatul cu părul roşu, îi scruta privirea albastră din cei doi ochi senini, care parcă nu erau în stare să mintă. Afirma cu tărie că şi maică sa este acasă, chiar o aşteaptă s-o cunoască, iar fata l-a crezut. 
  
Cu stângăcie a intrat în casa străină, chiar suspicioasă... până când nu a auzit zgomot de farfurii din bucătărie... deci băiatul, într-adevăr, nu era singur în casă. Zgomotul desluşit a liniştit-o pe Ana, peste câteva clipe a apărut în faţa ei o femeie mărunţică, amabilă şi cu un zâmbet blând, parcă al recunoştinţei. 
  
-Pofteşte înăuntru cu curaj... sunt doamna Peter, şi mă bucur de cunoştinţă... deci, se vedea, că ea era aşteptată în acea casă. Doamna a luat-o înainte arătându-i drumul, până fata a ajuns într-o cameră largă şi luminoasă. În timp ce s-a aşezat, femeia mărunţică a dispărut ca să apară din nou cu un platou de prăjituri şi suc natural, pregătit proaspăt, apoi i-a lăsat singuri. Ana se simţea stingheră, încorsetată de spaţiu, care parcă apăsa asupra ei. Nu ştia ce să zică, ce să facă... aşa că s-a ridicat de pe canapea şi a început să se plimbe prin odaie, admirând obiectele de artă, expuse cu bun simţ. Lua statuetele în palmă, le studia, apoi vorbea despre impresiile ei... 
  
În clipa când s-a întors era să leşine de surpriză: tânărul stătea gol puşcă lângă canapea... soldatul în termen, din faţa lui, era roşu peste tot şi sus, şi jos. S-a roşit şi ea de supărare, de şocul neplăcut al imaginii. 
  
-Dacă nu te îmbraci în minutul acesta, eu am plecat! 
  
Băiatul speriat şi-a luat hainele în mare grabă, poate chiar mai repede, de cum s-a dezbrăcat. Fata nu contenea să se minuneze pentru îndrăzneala tânărului, care părea mai degrabă un papă-lapte... de unde avea el semnale că asta ar dori ea... sau el dorea să trimită nişte semnale? dar în felul acesta? atât de evidente... aşa pe nepusă masă... cu strategia: fie ce o fi!... aşa se procedează pe aici? sau vroia să-şi valorifice concediul la maxim? 
  
Era furioasă şi pe ea, că nu a putut prevedea ce se va întâmpla, dar fiind ocupată cu statuetele... şi oricum uşa de la cameră nici nu era încuiată. 
  
Avea impresia, că a fost folosită. Sentimentele ei estetice au fost doborâte. Încerca să schimbe situaţia, cât de cât, în favoarea ei. 
  
-Aşa ceva să nu mai faci! 
  
-Dar, de ce? Am crezut că-ţi place de mine... dacă umblăm de câteva zile împreună... 
  
-Da, am devenit prieteni, dar atât! 
  
-De ce, eşti virgină? 
  
-Nu, nu sunt virgină, dar asta nu înseamnă, că mă culc cu oricine. Îţi sunt foarte recunoscătoare pentru faptul că m-ai însoţit în zilele acestea prin capitală. Îţi mărturisesc şi dorinţa mea veche de a locui în această ţară... aici aş vrea să trăiesc şi să muncesc – oftă fata. 
  
-Şi atunci, de ce ai atâtea rezerve? 
  
-Vezi, hotărârea mea este foarte serioasă, dar ca să cuceresc pe cineva, ca să mă ajute în acest sens, nu am să mă culc pentru asta! – realiza pe loc că îl ademeneşte pe băiat spre o capcană ascunsă, dar nu avea ce pierde. Tânărul a căzut pe gânduri, dar a lăsat fata să plece fără nicio replică. 
  
Următoarea zi a fost chiar ultima, iar Ana avea nevoie să se pregătească, aşa că au început să-şi ia rămas bun pe fugă. Tânărul îi tot repeta că îi va trimite toate pozele făcute, cât de repede posibil. 
  
-Îţi mulţumesc pentru tot şi l-a pupat în treacăt pe faţă, la care el s-a roşit şi mai tare. Apoi s-a urcat pe un tramvai indicat de el, ca să ajungă la rudele ei. 
  
Peste o săptămână a primit pozele împreună cu scrisoarea lui... “eu ştiam de la început că ai nevoie de un bărbat, care să te aducă aici în Ungaria, mulţi fac acest lucru, chiar şi tu ai recunoscut că ai vrea să trăieşti la noi în ţară. Uite, tu eşti o fată frumoasă şi îmi place de tine, ştiu că nu mă iubeşti, ştiu că numai din interes te-ai căsători cu mine... dar eu te-aş lua de soţie şi în ciuda acestor evidenţe... 
  
A doua zi răspunsul fetei era deja pe drum: “târziu, prea târziu...” 
  
Nu a putut trece peste nehotărârea băiatului... nici peste faptul că a fost demascată de el în felul acesta deschis, dezinvolt... i-ar fi convenit mai degrabă un soi de joacă, mimăm că... 
  
Decizia fiind luată, simţea cum o biruie culoarea roşie, cum o năpădeşte, cum o sufocă imaginea imposibilă. L-a refuzat pe soldatul cu părul roşu, şi în acelaşi timp şi o şansă, care îi putea schimba viaţa. 
  
Suzana Deac 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Soldatul cu păr roşu / Suzana Deac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 318, Anul I, 14 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Suzana Deac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!