Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorisire > Mobil |   


Autor: Sofia Coman         Publicat în: Ediţia nr. 508 din 22 mai 2012        Toate Articolele Autorului

Sofia COMAN - ECTOPARAZITISMUL TEMPORAR CU CĂPUŞE
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
IXODIDOZA-IXODIDOTOXICOZA  
Sunt boli parazitare ale tegumentului cu caracter sezonier estival produse de căpuşe ixodide, manifestate prin stare de nelinişte, slăbire, anemie, dermatite nodulare şi microabcese.  
 
Etiologie.  
Căpuşele sunt acarieni din familia Ixodidae cuprinse în genurile: Ixodes, Hyalomma, Rhipicephalus, Dermacentor, Haemaphysalis şi Boophilus în zonele temperate, iar în zonele tropicale se adaugă şi genul Amblyomma.  
 
Morfologie.  
Căpuşele sunt acarieni cu corpul oval, turtit dorso-ventral, de culoare gălbui-cenuşie când sunt nehrănite sau roşie-brună când sunt hrănite. Dimensiunile căpuşelor sunt variabile în funcţie de stadiul evolutiv, sex şi starea de hrănire. Masculii sunt mai mici şi măsoară 2-7 mm/1,5-5 mm, iar femelele 6-20mm/4-10 mm.  
 
Particularităţi morfologice ale principalelor specii:  
 
Ixodes ricinus – căpuşă cu rostrum lung, baza rostrumului reniformă dorsal şi pentagonală ventral. Silonul anal este situat anterior, coxa primei perechi de picioare prezintă o prelungire sub formă de spin, picioarele sunt fine şi grupate anterior. Femela are corpul de nuanţă gălbuie şi sub formă de chitară. Masculul este mai mic şi prezintă scut dorsal maroniu pe toată faţa dorsală a corpului.  
Hyalomma plumbeum – rostrum lung, baza rostrumului dreptunghiulară, silonul anal posterior, coxa primei perechi de picioare bifurcată, picioarele foarte groase cu articulaţii de culoare gălbu-deschisă, iar piesele componente sunt de culoare închisă (aspect tigrat). Masculul prezintă pe faţa ventrală 3 scuturi chitinoase respectiv / scuturi anale, adanele şi postanale.  
Dermacentor reticulatus – rostrum scurt pătrat, baza rostrumului dreptunghiulară, coxa primei perechi de picioare bifurcată, silonul anal posterior. Pe scutul dorsal prezintă desen reticulat din benzi întunecate pe fond argintiu.  
Rhipicephalus sp. – rostrum scurt conic, baza rostrumului hexagonală cu unghiuri laterale ascuţite, coxa primei perechi de picioare bifurcată, silonul anal situat posterior. Masculul prezintă scuturi anale şi adanale.  
Boophilus calcaratus – rostrum scurt conic, baza rostrumului hexagonală cu unghiuri şterse, coxa primei perechi de picioare este triunghiulară şi nu prezintă silon anal. Masculul are scuturi anale.  
Haemaphysalis punctata – rostrum scurt, baza rostrumului dreptunghiulară, picioare fine şi silon anal posterior.  
 
Ciclul evolutiv se caracterizează prin alternanţa fazelor parazite pe corpul animalelor cu faze libere în biotopuri. Căpuşele se înmulţesc prin metamorfoză completă: ou → larvă → nimfă → adult. Toate stadiile evolutive sunt hematofage şi atacă animalele pentru a se hrăni. Căpuşele determină ectoparazitism temporar cu specificitate largă, atacă numeroase specii de animale de la mici rozătoare până la mamifere (rumegătoare, cabaline, carnivore, animale sălbatice) uneori păsări, reptile şi chiar omul.  
 
Căpuşele ixodide se clasifică în trei categorii:  
 căpuşe cu 3 gazde la care fiecare stadiu evolutiv coboară pe sol, iar în stadiul următor atacă alte animale (Ixodes, Dermacentor);  
 căpuşe cu 2 gazde la care doar nimfele şi adulţii coboară pe sol (Rhipicephalus, Hyalomma, Haemaphysalis);  
 căpuşe cu o singură gazdă la care numai adulţii se desprind de pe animal şi coboară pe sol (Boophilus).  
 
Durata parazitării este în medie de 6-7 zile până la 30 de zile la femelele nefecundate, care îşi prelungesc perioada până întâlnesc masculii pentru cuplare. Căpuşele se cuplează pe corpul animalelor parazitate în timpul hrănirii. Femelele sătule şi fecundate se desprind de pe tegumentul gazdei şi ajung în diferite biotopuri (păşune, tufişuri, adăposturi) unde după 4-8 săptămâni pontează între 500-2000 ouă sub formă de grămezi în locuri adăpostite sub diferite obiecte, în crăpături ferite de razele solare. Ponta se realizează în 1-6 săptămâni, după care femelele mor. În condiţii favorabile de mediu, la temperatura de 20-30 "C, umiditate convenabilă şi în prezenţa unei vegetaţii abundente, după 18-20 zile de incubaţie se produce ecloziunea larvelor. În căutarea gazdelor, larvele se deplasează pe vegetaţia din mediu, îşi agită picioarele şi aşteaptă să treacă prin apropiere mici vieţuitoare- şoareci, şobolani, hârciogi, veveriţe, arici, păsări etc. pe care le atacă în regiunile corporale cu piele fină. Căpuşele se fixează pe tegumentul acestor animale şi timp de 6-7 zile se hrănesc, apoi coboară pe sol şi după 7-10 zile năpârlesc devenind nimfe. Năpârlirea larvelor la celelalte două categorii de căpuşe se produce pe corpul animalelor. Nimfele atacă alte gazde şi se hrănesc 4-16 zile, apoi coboară pe sol şi prin năpârlire se transformă în adulţi (căpuşe cu trei gazde). Căpuşele adulte atacă gazdele pentru a se hrăni şi împerechea. La căpuşele cu două gazde nimfarea se produce pe corpul animalului parazitat. Nimfele coboară pe sol şi se transformă prin năpârlire în adulţi. Căpuşele adulte atacă gazdele se hrănesc şi se împerechează, iar femelele coboară pe sol pentru pontă.  
 
La căpuşele cu o singură gazdă larvele urcă pe animale se hrănesc şi se transformă în nimfe, apoi în adulţi şi numai aceştia coboară pe sol. Ciclul evolutiv se desfăşoară în timp variabil dependent de temperatură, umiditate, alţi factori climatici, endogeni şi zona geografică. La căpuşele cu o singură gazdă ciclul evolutiv se desfăşoară în 2-3 luni, iar celelalte grupe în 2-3 ani.  
 
Patogeneză.  
Căpuşele parazitează pielea gazdelor, prin fixarea pe diferite regiuni corporale şi exercită: acţiune mecanic-iritativă traumatică, toxică, spoliatoare şi inoculatoare. Acţiunea mecanic-iritativă se exercită în timpul hrănirii prin producerea de microleziuni în tegument. Cu chelicerele secţionează tegumentul, palpii îndepărtează buzele plăgii, iar hipostomul se înfige în piele până în derm în apropierea capilarelor sangvine. Căpuşele cu rostrum lung penetrează adânc pielea şi stau fixate ore sau zile pentru a se hrăni. La locul înţepăturii se produce distrugerea ţesuturilor consecutiv acţiunii citolizinelor salivare şi se constată hemoragii, edeme, papule, depilaţii şi hipercheratoză.  
 
Pe pielea afectată apare hiperemie, infiltraţie limfocotară, eozinofilică şi histiocitară alături de infiltraţia seroasă a ţesutului conjunctiv şi procese de histoliză. La locul de fixare a femelelor, distrucţiile tisulare şi reacţiile gazdei sunt mai profunde şi se manifestă prin edeme dureroase. Animalele se scarpină violent şi se produc lezionări ale pielii. Pot interveni infecţii supraadăugate cu Staphylococcus aureus, situaţie în care se instalează „piemia de căpuşă''. Local se observă inflamaţii, necroze, extravazări sanguine, edeme şi hemoliză.  
 
Paralizia de căpuşe apare la 4-7 zile de la fixarea pe tegument fiind produsă mai frecvent de femele (Ixodes sp. şi Rhipicephalus sp.) şi se semnalează la ovine, dar şi la carnivore (câine, pisică). Femelele stau mai multe zile pe pielea animalelor şi se deplasează până se întâlnesc cu masculii pentru copulare. Prezenţa căpuşelor ixodide pe tegumentul animalelor determină stare de nelinişte, prurit insistent şi anemie.  
 
Acţiunea toxică. În timpul hrănirii, căpuşele inoculează produşii glandelor salivare ce conţin enzime proteolitice şi compuşi anticoagulanţi, hemolizanţi ce facilitează modul hematog de nutriţie. Căpuşele exercită acţiune toxică locală cu efecte iritative cutanate exprimate prin hiperemii, hemoragii punctiforme şi sufuziuni sangvine.  
 
Toxina elaborată de căpuşe este asemănătoare cu cea a şerpilor, are efect neurotrop paralizant exprimat prin procese inflamatorii locale, necroze şi edeme. Efectul neurotrop este urmat de pareze şi paralizii ale membrelor. Toxina acţionează asupra neuronilor motori corticali sau a fasciculelor motorii cu diametru redus.  
 
Acţiunea spoliatoare se realizează prin sustragerea unei cantităţi apreciabile de sânge îndeosebi de femele care pot consuma 0,4-0,5 ml sânge/zi. În infestaţiile masive produse de sute sau mii de căpuşe, cantitatea de sânge consumată este foarte mare şi se instalează sindromul anemic grav.  
 
Acţiune inoculatoare.  
În timpul hrănirii căpuşele pot inocula bacterii, virusuri sau paraziţi (babesii) ce determină declanşarea unor boli grave. Agenţii patogeni bacterieni, virali sau parazitari au fost preluaţi de stadiul evolutiv anterior al căpuşei care s-a hrănit de la un animal cu viremie, bacteriemie sau babesioză. Căpuşele în stare liberă aflate în biotopuri pot rezista flămânde timp de săptămâni, luni şi chiar un an. Căpuşele pot rezista în stare de inaniţie 3-4 ani, iar în condiţii de laborator pănâ la 5 ani. Ele se hrănesc cu amestec de sânge şi limfă, iar după unii autori, masculii nu se hrănesc. Căpuşele sesizează prezenţa gazdei aflate în apropiere prin miros cu ajutorul organului olfactiv Haller situat pe tarsul primei perechi de picioare, precum şi prin temperatură sau vibraţiile produse de mişcarea animalelor. Ectoparazitismul cu căpuşe la câine evoluează în sezonul cald în perioada mai-octombrie, corelat cu temperatura mediului ambiant.  
 
Manifestări clinice.  
Stare de nelinişte, slăbire, sindrom anemic, dernatite nodulare, microabcese, microhemoragii şi prurit. În infestăriile masive după 6-14 zile se poate instala paralizia de căpuşă manifestată prin pareze uşoare, paralizii ale membrelor, dispnee, disfonie, incontinenţă urinară, imobilitate şi sfârşit letal după 3-5 zile. La examenul macroscopic al tegumentului se constată căpuşele pe zone cu piele fină-interdigital, pe picioare, pe faţa internă a coapsei, pavilionul urechii, pleoape, peribucal, pe buze, regiunea abdominală inferioară, coadă sau pe toată suprafaţa corpului în infestaţii masive. Paralizia de căpuşă trebuie diferenţiată clinic de alte boli - rabie, boala Carre şi epilepsie.  
 
Combaterea căpuşelor.  
Extragerea manuală este contraindicată deoarece histomul rămâne înfipt în tegument şi acţionează ca un corp străin iritativ care în asociaţie cu flora bacteriană piogenă determină formarea de microabcese. Se recomandă aplicaţii locale prin pensulare cu alcool sanitar, soluţie acaricidă, eter sau esenţă terebentină urmată de desprinderea căpuşelor. La câine se poate utiliza creionul cu cypermetrină (Feutratic) aplicat direct pe căpuşă 5-15 secunde urmat de desprinderea şi căderea căpuşei după 1-2 ore. În infestaţiile masive se recomandă îmbaierea în soluţii acaricide ce conţin Permetrin, Rotenon, Amitraz sau Carbaryl.  
 
Terapie locală  
- Baygon, Butox, Bayticol sol. 0,6-1‰;  
- Romparasect sol. 1-2‰;  
- Amitraz sol. 0,25‰ (2 ml/l apă din produsul Taktic);  
- Neguvon sol. 2‰.  
 
Terapie pe cale generală  
- Avermectină (Ivomec, Ivotan, Dectomax, Romavermectină Bı etc.) în doză de 0,3 mg/kg m.c.administrate s.c. sunt contraindicate la câinii din rasa Collie (se poate utiliza cu precauţie în asociere cu protector hepatic).  
- Coliere impregnate cu Flumethrin, Propoxur, Deltamethrin, Diazinon ce conferă protecţie de o lună.  
- Parakill (Fipronil) 1 picătură/kg m.c. în regiune cefei cu repetare la 14 zile.  
- Front line – spray (Fipronil) se pulverizează în răspăr pe toată suprafaţa corpului la o distanţă de 10-20 cm. şi se asigură o protecţie 1-2 luni.  
- Asuntol (Coumaphos) sol. 0,3‰-0,6‰;  
- Diazinon sol. 0,6‰;  
- Sevin sol. 5‰.  
Tratamentul se repetă la 2-3 săptămâni.  
 
Combaterea căpuşelor din mediu  
Amenajarea şi întreşinerea păşunilor se face cu scopul de a reduce microhabitatele favorabile vieţii stadiilor libere de căpuşe. Prin acţiuni de drenare şi nivelări ale păşunilor se reduc suprafeţele pe care umiditatea persistă în sezoanele calde. Tufişurile şi iarba se vor înlătura prin defrişare şi cosire. O altă modalitate de combatere o reprezintă cultivarea unor plante nocive. Există graminee africane (Melinis sp., Andropogon sp., Pennisetum sp.) şi leguminoase americane (Stylosanthes sp.) care au efect letal asupra căpuşelor ixodide. Leguminoasa Stylosanthes produce secreţii lipicioase din care se degajă vapori toxici ce imobilizează şi omoară larvele din jur în 24 ore. Dintre prădătorii căpuşelor se menţionează găinile şi furnicile care culeg dimineaţa toate căpuşele femele sătule desprinse de pe gazde. Combaterea căpuşelor în adăposturi se face prin betonarea planşeelor, sclivisirea pereţilor sau prin pulverizare de produse acaricide remanente. Folosirea aceloraşi acaricide pe perioade îndelungate are efecte nedorite, respectiv poluarea chimică a mediului şi apariţia speciilor de căpuşe chimiorezistente. În asemenea situaţii se impune folosirea unor combinaţii de acaricide sau produse noi.  
 
Profilaxia se asigură prin utilizarea şampoanelor ce conţin acaricide - şampon cu Permetrină (Ungaria), cu Triclorfon (Vanelli SRL), Pinavet Şampoo (Tetramethrin şi Piperonil butoxid – KRKA), Scalibor şampon (Deltramethrin-Intervet) etc.  
 
Prof.univ.Doctor Sofia COMAN  
Bucureşti  
aprilie 2012  
 
 
PS. Înnebunită după aroma fosforului umed, căpuşa este dispusă să părăsească inclusiv corpul nostru, dacă simte acest miros prin apropiere. Cu toţii ne ferim copii de înţepătura căpuşelor, care după cum se cunoaşte, răspândesc boala Lyme (Borrelioza). Căpuşa înfiptă în pielea noastră poate fi îndepărtată cu uşurinţă cu ajutorul unui singur băt de chibrit. Umeziţi capul unui băţde chibrit, şi descrieţi cercuri cu el, în jurul locului, unde este înfiptă căpuşa. După câteva secunde căpuşa îşi va extrage singur capul, şi se va urca pe băţul de chibrit, pentru a savura mirosul de fosfor! Această metodă de îndepărtare a căpuşelor s-a dovedit a fi cea mai sigură şi cea mai eficientă. Nu trebuie să purtăm grija riscului, ca prin apucarea corpului căpusei saliva acesteia să fie injectată în corpul nostru, şi nici să se rupă capul insectei înfipte în piele.  
Această metodă este răspândită numai prin calea directă, de la om la om, şi nu se găseşte nici o explicaţie pentru faptul, că media nu-o răspândeşte deloc ?!  
PS2. TOT... DESPRE CAPUSE !  
Valabil pentru oameni si pentru animale  
(Daca nu aveti un medic prin apropiere)  
Din batrani si experienta proprie (avand animale), indiferent de stadiul in care este capusa, ori doar o pata neagra, ori deja umflata de sange, ca un bob de fasole:  
1. Daca s-a prins o capusa si ai in casa untura, acoper-o complet cu untura solida si dupa doua-trei minute se desprinde (ea se sufoca, untura nu permite nici un strop de aer si capusa scoate capul din piele);  
daca nu s-a desprins inca, pui untura din nou.  
2. Daca ai tinctura de iod, imbibi foarte bine un tampon de vata in tinctura si tii pe capusa cateva minute (3-4) si ea se va desprinde. Eventual mai picuri cativa stropi de tinctura pe tampon in timp ce il tii pe capusa. Atentie, nu iod simplu ci numai tinctura! Daca este adanc prinsa in piele, repeti operatiunea. Atunci cand o rupi fortat si ramane capul in piele, se produce infectia.  
Faceti asta si nu veti ajunge la doctor.  
3. Daca vezi pe mana, picior etc. o insecta mica verde sau bruna cu o pozitie ciudata infipta sub piele faci urmatoarele:  
Cu un tampon de tifon bine inmuiat in acetona se tamponeaza insecta si in citeva minute cade singura. Se desinfecteaza bine cu iod si se spala bine mainile cu apa si sapun. Se unge locul cu alifie de galbenele cu propolis. Se institue regim cu fructe si legume, iar medicul de specialitate face tratamen cu antibiotice. Sper sa nu fie nevoie, dar este bine de retinut.  
 
Referinţă Bibliografică:
Sofia COMAN - ECTOPARAZITISMUL TEMPORAR CU CĂPUŞE / Sofia Coman : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 508, Anul II, 22 mai 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Sofia Coman : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Sofia Coman
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!