Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Suzana Deac         Publicat în: Ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013        Toate Articolele Autorului

Slipul negru absorbind soarele din ochii femeii
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Ţi-am zărit poza. Bărbat bine, muşchiulos şi înalt. Erai lungit pe un şezlong alb, acoperit cu o mătasă albă, într-o poziţie apetisantă. În timp ce te priveam, începeau să-mi umble gândăceii sub piele. O poză provocatoare, postată cu intenţia: “să mă vadă femeile în toată goliciunea mea, în toată splendoarea mea!”  

Te cuceresc cu privirea centimetru cu centimetru. Încep de la tălpile lungi, cu piele fină. De multe ori mă întreb cum au bărbaţii piele aşa de fină pe talpă, parcă de bebeluşi?! Poate, datorită faptului, că nu-şi chinuie picioarele cu tot felul de încălţăminte incomodă, strâmtă, tocuri la modă, pantofi decupaţi în faţă sau în spate. Mângâierea tălpilor mă absoarbe, vreau să intuiesc toate muncile fizice desfăşurate pe teren, în grădină sau pe câmp, dar nu dau de nicio bătătură de care să mă împiedic. Şezlongul alb, care îţi alungeşte corpul, contrastează de minune cu slipul tău negru, strălucitor.  

 

Imaginea expusă gusturilor, o pot savura cât şi cum vreau. Iar eu visez să-mi urc degetele ca nişte vietăţi mici şi avide de cunoaştere, de pe talpă la gleznă, ca să simt clar oasele din compoziţie, apoi pornesc la deal, spre gambele uşor ridicate. Pipăi muşchii relaxaţi şi mă liniştesc, sunt la locul lor şi îmi închipui forma sculptată a picioarelor în timpul mersului. Ajung cu foamea unei primăveri zeloase până la genunchii tăi îndepărtaţi. Bărbaţii numai în timpul sexului îşi apropie picioarele, în rest stau cu ele îndepărtate, fiind mai comod sau de a oferi o privelişte tip belvedere, în subconştientul lor. În ochii femeii, predestinaţi să umble, să caute, să palpeze de la distanţă pulpele bărbatului, deschise nonşalant, calea de vizibilitate şi accesibilitate creşte către un slip negru, strălucitor, pentru dezvăluiri secrete.  

 

Sar, fără să stau pe gânduri, peste spaţiul demarcat de slip şi-mi scufund degetul mic şi dezorientat în ombilicul tău… e cald peste tot… şi pornesc pe undele părului de pe abdomen şi piept şi mă gândesc la Delta Dunării cu stufăriş scăldat în soare, unde peştii umblă cu naturaleţe, din dragoste de libertate. Ştiu că te am în imaginea mea mintală, de aceea poposesc la sfârcurile tale mici, abia trezite din moleşeala solară. Le ating doar pasager ca şi buzele, pline de seva grâului înainte de izbucnire şi mă joc cu părul de sub braţ, maleabil şi umezit de transpiraţie. Nu schiţezi nicio mişcare, parcă ai fi un subiect în experiment, dar nici eu nu zăbovesc prea mult în nicio haltă a trupului tău. Degetele pornesc acum dinspre deal spre şes dar din când în când stau într-o expectativă dulce-amăruie, uitându-se spre vale. Deznodământul nu este dat niciodată apriori. Unele reacţii sunt previzibile iar altele rămân în mister.  

 

Te ridici dintr-o dată şi te scuzi că sună telefonul. Rămân ghemuită lângă şezlongul imaculat şi visele colorate. Te aştept în amintirea mea şi în viitorul gândurilor. Termini repede convorbirea telefonică, dovadă că nu-ţi suscită interesul. Apoi se aude clinchetul a două sticle de bere pe care le aşezi fără niciun comentariu pe pragul terasei, mângâiat de ciucurile perdelelor dantelate, în adierea unei veri calde. E o invitaţie subtilă spre plăcere, răcorire, relaxare. În timp ce-mi întind mâna după o sticlă desfăcută şi învăluită de picuri reci, am impresia că aud tot mai desluşit Balada pentru Adeline de Richard Clayderman.  

 

Îţi văd degetele lungi, senzuale, acoperite pe alocuri de fire scurte de păr, cum saltă pe clapele albe şi negre alternativ, cum îţi închizi şi deschizi ochii în febra interpretării, simt că zborul tău se încremeneşte în al meu dar te las să-ţi cânţi emoţia şi dedublarea, te ajut prin tăcerea mea să te înfiinţezi, să te descarci, să-mi vezi silueta şi gândurile în norii jucăuşi, gesturile febrile, ascunse după şemineu în jocul luminilor... dar tu cânţi pătruns de muzica interioară. Ridic sticla de bere la gură dar simt că ar fi un sacrilegiu, tu apeşi pe sunete dulci şi rotunde într-o independenţă totală a aptitudinilor dar într-o dependenţă fină faţă de clipa parcursă adineaori. Ştiu că pentru mine ataci atât de hotărât şi invaziv notele care se împrăştie în piscină, învăluindu-mă într-un întreg.  

 

Ascult melodia şi văd câte două păsări cuibărindu-se în cer, ascult muzica şi mă conving că bărcile adăpostesc nenumărate iubiri. Tristeţea plutitoare se împrăştie într-o transformare ideatică, în valuri încolăcite cu suprafeţe de azur. Undele de pe faleză inundă trupul tău, trezind sunetele din tăcere şi amplificând pe cele abia născute.  

 

Mă găseşti în poziţia de floare în visare, acolo pe trepte, ascultând acorduri muzicale şi ecoul lor în celule, mă ridici în braţe şi mă ascunzi după perdele de muslin sensibile la orice adiere de vânt. Mă întinzi pe un pat imperial care-mi sugerează că sunt o prinţesă şi începi să dezlegi eşarfe albastre, de diferite nuanţe, legate pe sâni şi pe coapse. Orice mişcare de a ta mi se pare atât de naturală, de fapt, o emergenţă a naturii şi a pianului care ştie vorbi, cânta şi vrăji. Apropierea dintre noi pare fluidă până când nimic nu ne mai desparte, nici prejudecăţile insipide sau incomode.  

 

Nu ştiu ce urmează dar nici nu contează, odată sania pornită la vale nu se opreşte doar să admire, să adulmece, să înmagazineze pentru un viitor atât de îndelungat.  

Îmi descoperi sânii să-i cotropeşti în frumuseţea şi amploarea lor... ţi se par apetisanţi şi curaţi, grei şi incisivi... îţi zăbovesc degetele de pian mult timp în atingerea lor. Apoi mă săruţi cu sarea mării pe buze şi cu dulceaţa florilor de măr în vârful degetelor chiar şi cu paloarea lunii abia răsărite în obraj... atingerea buzelor ... ce frumos ar fi să moară fiecare în timpul unui sărut plin de aşteptare şi simetrie consumată ...  

Mă descătuşezi de haine şi preconcepţii şi îmi dai târcoale din cele patru puncte cardinale... mă simt desfiinţată tocmai când mă simt cea mai bogată şi cânt cu tine un duet covărşitor.  

 

Degetele fine de pianist se pierd în perspectiva corpului reverberant, coboară tot mereu spre meleaguri neştiute, de la ochi la buze, apoi la gât şi sâni, unde zăbovesc timp îndelungat, apoi îşi continuă mersul spre abdomen şi ombilic, parcări predestinate iubirii... aceleaşi degete de pianist se afundă, tremurând, între coapsele înfierbântate de soare şi de baladă ca să poposească între buzele inferioare, rozalii, care de multe ori se dovedesc superioare, contrar poziţiei lor, şi aleargă, nu mai stau, către tunelurile abisale, căptuşite cu muşchi extrem de fini, calzi şi primitori.  

 

Degetele exploratoare în tainele femeii deschid drumul micului prinţ, crescut în nobleţe, putere şi importanţă. Urmează clipe când visele se unesc în căutări şi erori, suprapuneri şi împliniri, când micul prinţ cotropeşte abisurile romane ca un dac hotărât. Penisul tău romantic şi muzical mă pătrunde în adâncimea sânilor, cucerind vaginul fremătat de viaţă, foame şi mulţumire.  

Corpul femeii întotdeauna este deschis unei recunoştinţe fie ea chiar şi în faţa unei superiorităţi.  

 

Pictura: Maia Martin - Vara iubirii  

http://www.youtube.com/watch?v=6wLti06X_Bc  

Referinţă Bibliografică:
Slipul negru absorbind soarele din ochii femeii / Suzana Deac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 886, Anul III, 04 iunie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Suzana Deac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Suzana Deac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!