Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Dorina Şişu         Publicat în: Ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Sinucidere pentru o zi - ultima parte Autor Dorina Sisu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Vreau să dorm. Am făcut pipi iar. De la perfuzii faci mai des. Nimeni nu-mi schimbă plosca. Vreau să dorm. Vreau să....vreau.... 
  
Să fie singurătatea tămăduitoare? Nu trec de cenuşă ci cu putere mă confund cu spaţiul dintre mine şi pământ. Ce să fie viaţa mea? Aerul acesta? Viaţa mea e aerul acesta, verdele ce-mi atinge fiinţa îmbinând mirarea cu plăcerea de-a fi om...un simplu om. 
  
De când mă ştiu mi-a fost frig. În talpă simt frigul cum mă arde. Senzaţia de sete mă oboseşte. Nu mai strig. Nu mai cer. Tac. Tăcerea ţipă în mine. Vrea partea ei de linişte. 
  
Mă simt udă până la jumătatea spatelui. Îmi este aşa de frig încât simt patul cum se mişcă. Perfuzia s-a terminat. 
  
- Doamna asistentă, vă rog să veniţi puţin. 
  
Nu-mi răspunde nimeni. Doamna din dreapta mea mă priveşte.  
  
- Nu cred că te-a auzit. Mai strigă. 
  
- Doamna asistentă, vă rog să veniţi puţin. 
  
Aud paşii aceia apăsaţi şi nervoşi. 
  
- Ce vrei fată? Ce vrei? Aici eşti la reanimare nu pe stradă. Ce ţipi aşa? Ia vezi! 
  
- S-a terminat perfuzia şi doresc să merg la bucătărie să vorbesc cu doamna Marioara. Suntem rude şi nu ştie că sunt aici. Să o anunţe şi pe mama că... 
  
- Ia mai taci. Nu vezi că eşti goală, legată şi pişată? Unde crezi că mergi aşa prin spital? Ce-i aici ca la nebuni? Nu pleci nicăieri şi oricum nu poţi să stai în picioare. Ai furtunul în stomac ori tu nu simţi? 
  
- Vă rog din suflet să o rugaţi dumneavoastră să vină aici. Vă rog... 
  
- Aici nu vine nimeni în vizită, eşti surda pământului? 
  
- Păi lucrează în spital, poate să vină măcar până la uşă, vă... 
  
- Hai mai taci că am treabă. Să văd, ho că mă duc când oi avea oleacă de timp liber. Ia să-ţi iau astea de sub tine măcar. Stai aşa cuminte. 
  
Trage din mâini acele şi adună perfuzia. Cearceaful de sub mine şi cel de deasupra erau ude în totalitate. adună tot ce era murdar şi pleacă. Am rămas în pat goală cu mâinile şi picioarele legate. Îmi era şi mai frig. Asistentele mă priveau în treacăt. Patul meu era lângă uşa rezervei ce dădea pe hol. Era penibil. Îmi era ruşine şi mă simţeam ultimul om. 
  
- Îţi este frig. 
  
- Da, îmi este. Nu mai rezist. Spune-mi tu de ce eşti aici? 
  
- Am făcut ce ai făcut şi tu. 
  
- Adică ai luat pastile? 
  
- Da. 
  
- De ce? 
  
- Pentru că iubitul meu m-a părăsit. 
  
- Da? De asta? 
  
- Da. 
  
Bine că nu m-a întrebat de ce am luat şi eu. Ce-aş fi răspuns? Ce motiv aş fi ales? Poate că vreodată îl voi găsi, dar nu acum. Îmi vine să plâng. Stau goală şi legată într-un spaţiu plin de oameni cărora le place să privească şi niciunul să nu facă nimic pentru a acoperi ruşinea. Plâng. Nu mai rezist. Ţin ochii închişi. Vreau să fiu oarbă şi să uit chipul omului. Vreau să fiu surdă şi să-i uit răutatea din voce, vreau să fug, să mă ascund, vreau să tac dar şi să ţip cerului de ceea ce sunt şi nu sunt. Simt partea slabă din mine, e sufletul. Simt partea ce vrea să se ridice, e viaţa, sunt eu. 
  
Dar de ce să aflu somnul trist în nopţile ascunse după ziduri? Eu sunt fata aceea nu doarme, lacrimile se închid atunci când ziua se deschide şi ruga atinge talpa cerului. Fata care plânge îşi calcă fericirea în picioare pentru fericirea întregii lumi. De-aş putea ţine închisă într-o palmă zbaterile triste ale îngerilor ar face-o chiar dacă printre degete se scurge sângele picurat de aripi.  
  
Nu vreau să uit nimic din mine pentru că nu vreau să uit să iert. Mă iert pe mine. Iert omul pentru care am greşit, iert momentul meu de slăbiciune şi sunt fericită că am reuşit să ştiu cine sunt. Sunt sigură că neuitarea e remediul verticalităţii. Nu vreau să uit şi nu vreau să condamn clipa aceea pierdută. A uita cred că e un păcat. Oricum iubim, iertăm, mergem mai departe...dar, uneori, uităm să fim oameni. De ce? Pentru că mi-a intrat plânsul în ochi şi doare vindecarea luminii. 
  
Am revenit, sunt aici în picioare în faţa cerului şi a pământului. Nu mă privesc decât cu ochii iertării pentru că ştiu, rândul meu va veni în curând, faptele vor vorbi şi gesturile vor demonstra ceea ce am fost. 
  
Nu ştiu cum aş putea privi în mine pentru că nu ştiu cum m-ar putea privi Dumnezeu, dar ştiu să plec tot timpul în mijlocul furtunii pentru că acolo mă aşteaptă copacul meu verde. 
  
- Hai fată scoală. Văz că dormi, n-ai tu treabă. Pune halatu' ăsta pă tine. Stai să te dezleg. Aşa. Acum îţi scot furtunul. Ţine capu' plecat în ligheanu' ăsta. Aşa, aşa...hopaaaa, gata. 
  
Vreau să mă ridic să mă îmbrac cu halatul. O moleşeală plăcută mă cuprinde. Mi-e foarte somn. Stau pe marginea patului. Simt cum furtunul iese din stomac. Când capătul lui ajunge în gură îmi vine să vomit. Asistenţa vorbeşte continuu. Trebuie să mă ridic. 
  
- Na, acum să te văd io pă tine cum stai în picioare. Aşa dăşteapta lu' mama, aşa viteazo, când ai băgat tot tubu' de pastile în tine ai avut putere, acum arăţi ca o găină beată. Uite şi tu la tine, uite în ce hal arăţi. Vai de curu' tău fată! 
  
Acesta va deveni un vis urât. Nimic nu e real. Sunt puternică. Pot să stau în picioare. Tatăl nostru care eşti în ceruri...Ajută-mă Doamne, ajută-mă, iartă-mă pentru tot ce am făcut în neştiinţa mea de-a duce un pas în faţa mea şi a lumii, iartă-mă că am îndrăznit să ridic ochii în faţa morţii... 
  
- Uite că a venit doamna Marioara. Mergi la uşă. 
  
Uşa. Mă ridic. Nu mişc, nu clipesc, nu respir. Am încremenit. Doar un gând îl reped în neştire sunt puternică, sunt puternică. 
  
- Ce-ai făcut? Mi-a zis asistenta tot. Mama ta ştie? Se poate să faci aşa ceva? Îţi dai seama că o bagi în pământ? Tu ştii cum arăţi? Parcă eşti nebună. Ai părul în toate părţile şi... 
  
- Tanti Marioara, mi-e foame. Dă-mi ceva să mănânc. 
  
- Hai cu mine, hai. Ţine-mă de braţ. Eşti galbenă la faţă. Hai mai întâi să te pieptăn, să te speli puţin pe faţă şi după aia mergem în bucătărie să mănânci. 
  
- Săr' mâna, tanti Marioara. 
  
Chipul din oglindă mi-e străin. Nu sunt eu...sau poate sunt doar acum. Mâine vreau să privesc o fată în oglindă...acum, aici, e o nălucă, un mit, o poveste. Din această poveste mă voi hrăni. Din această poveste am învăţat şi voi învăţa mereu să fiu verticală. Nu ruşinea ne oferă înţelepciune ci felul cum o accepţi, cum o înfrunţi, cum te îmbraci cu propria-ţi poveste în propria-ţi viaţă. 
  
- Tanti Marioara, săr' mâna pentru masă! Ai o eugenie? Vreau ceva dulce. 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Sinucidere pentru o zi - ultima parte Autor Dorina Sisu / Dorina Şişu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dorina Şişu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dorina Şişu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!