Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Artistic > Mobil |   


Autor: Dorina Şişu         Publicat în: Ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011        Toate Articolele Autorului

Sinucidere pentru o zi
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Încerc să deschid ochii. Lângă mine cineva tuşeşte. Nu e vocea mamei.  

Unde sunt? De ce nu mă pot mişca? Îmi este frig. Îmi aduc aminte că l-am visat pe tata. Era o umbră şi mă certa. Nu l-am cunoscut. Era pentru prima dată când îl visam. Mi-e sete. Vreau apă. Încerc să pronunţ un cuvânt. Ajutor. Ajutor. Dar, erau în capul meu. Să mai încerc.  

- Vreau...a  

- Ce vrei?  

Cine a vorbit? Nu cunosc vocea. Trebuie să deschid ochii. Of, lumina. Lumina nu mă lasă, e puternică. Reuşesc. Văd. Spital? Sunt la spital?  

- Vreau a...  

- Ţi-e rău?  

Vocea se auzea din partea dreaptă. Întorc uşor capul şi văd o doamnă învelită cu un cearceaf alb. Avea perfuzii la ambele mâini. Era legată cu două curele late.  

- Nu. Sete. Vreau apă.  

O asistentă se apropie de patul meu.  

- Ce vrei? Ce tot bolboroseşti aici? Ia vezi!  

Ţipa la mine. Nu a stat să-i răspund. Mi-a vorbit răstit şi a plecat.  

- De ce eşti legată?  

- Şi tu eşti. Pe tine te-a legat şi la picioare. Ai grijă că eşti goală. Sub tine ai o ploscă. Nu te smuci pentru că o vei vărsa.  

- Dar....ce-am făcut?  

- Ai vrut să te omori. Şi eu la fel.  

- Vreau apă.  

Doamna din dreapta mea a strigat la o asistentă să vină la mine. Auzeam paşii. Erau apăsaţi. Sigur va ţipa iarăşi.  

- Ce vrei fată? Ce vrei? Te-ai pişat pe tine? Că ce ştiţi voi, proastele dracului ce sunteţi, să vă omorâţi? Hai? Zi fă fată ce vrei? că aici io am treabă nu stau după nişte neica nimeni ca voi.  

- Vă rog, vreau o cană de apă....  

- Îţi dau plosca să o bei, neruşinato care eşti. Nu vezi apă....  

A plecat.  

- De ce vorbeşte aşa cu mine?  

- Aşa vorbeşte cu toţi sinucigaşii.  

 

Mă priveam în oglindă. Nu simţeam nimic. Auzeam doar râsete. Râdeau de mine. Râdeau...  

- Mănâncă ceapă. Ce? Ce are?  

- Nu pot să mănânc aşa ceva?  

- Dar ce, mă-ta nu-ţi făcea mâncare cu ceapă?  

- Nu.  

- Ei na! Te pomeni că eşti neam de mare boier. Ete aşa! Ia treci şi mănâncă aici că după aia zice mă-ta că nu-ţi dăm mâncare.  

- Nu pot să mănânc aşa ceva.  

El s-a ridicat brusc de la masă, mi-a luat farfuria din faţă să pună şi mai multă mâncare. O trânteşte în faţa mea. Din ea a sărit zeamă pe ochii şi părul meu.  

- Mănânci tot.  

- Aşa mamaie, aşa, dă-te la ea că doar eşti bărbatul ei acum. Ha, ha, ha.  

Am început să mănânc. Mă priveau. Îmi urmăreau fiecare gest ca nu cumva să arunc vreo bucată de ceapă.  

- Aşa, aşa, bagă tot altfel nu ai trai cu noi.  

Înghit. E uleios. Îmi vine să plâng. Mai bine termin mai repede. Nu mă gândesc la gust şi înghit. Am terminat. Ies repede pe balcon, la aer, cu speranţa că nu am să vomit. Mi-e greaţă. Din balcon vedeam în bucătărie. El cu bunica lui rădeau de mine. Nu le-am făcut nimic rău.  

Merg la baie. Văd tubul de diazepam. Abia l-am cumpărat. Conţine 30 de comprimate. Le aşez pe toate în mână şi le îndes pe gât. Mă întind în pat. O ameţeală plăcută mă cuprinde. Deodată îi aud vocea lui.  

- De ce ai făcut asta?  

Visam? Nu ştiu, cred că visam. Mă ducea în braţe la salvare.  

- De ce nu mi-ai dat şosete? Mi-e frig la picioare.  

 

Aud alte voci.  

- Hai, hai vomită....stai cuminte, hai bagă acum furtunul.  

- Nu reuşesc.  

Vedeam o lumină şi ochii nu o suporta.  

- Deschide ochii, hei, hei....hai vomită, hai mă, hai aici nu dormi, fatăăăă, deschide ochii.  

Pe gât aluneca ceva. Nu aveam aer. Un pietroi simţeam în dreptul inimii.  

 

 

Doamna din dreapta mea era drăguţă. Îmi vorbea cald.  

- Ai vorbit cu cineva cât ai fost în comă şi ai plâns mult.  

- Da?  

- Da. De unde eşti? Ai părinţi?  

- Sunt din oraş. Am doar mamă.  

- Şi cum o anunţi?  

- Am o cunoştinţă în spital. Sper să pot ajunge la ea.  

 

Vreau să dorm. Am făcut pipi iar. De la perfuzii faci mai des. Nimeni nu-mi schimbă plosca. Vreau să dorm. Vreau să....vreau....  

 

Adevărul e un păcat iar păcatul devine patimă. Suferinţa are un singur sens, poate sa fie mântuirea sau fiinţarea tot către tine.  

Noi suntem singuri. Oameni cu oameni. Singurătate dar nu libertate. Cred că omul e o singurătate care-şi închide libertatea din lipsa timpului liber. Hm, ce ironie amară şi grea! Ne facem din trecut o vatră stabilă iar din prezent ne facem umbră sub cuvânt.  

Îngenunchiată, mă răzvrătesc în propriul pustiu, rătăciri aducătoare de haos.
Câtă rugăciune mai trebuie să-mi crească ramuri? Să număr luminile pe care le-am aprins în ziua sfântă, apoi să număr păcatele, urmele, umbrele, apoi să privesc peste umeri şi dacă văd că un străin zâmbeşte înseamnă că s-a prins verdele de talpa mea.  

Spaţiu în plus cu noi în minus. Pregătim oracolul vieţii cu file goale. Ne pregătim să vedem lumina cu umerii lăsaţi, cu noi grei pentru pământ şi uşori pentru cer. Ne pregătim să nu mai fim noi din noi....dar acestea sunt nişte simple cuvinte. Pe fereastră am lăsat o eugenie. Am lins crema ieri, mâine o ling iar.  

Referinţă Bibliografică:
Sinucidere pentru o zi / Dorina Şişu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 250, Anul I, 07 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dorina Şişu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dorina Şişu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!