Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Al Florin Ţene         Publicat în: Ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012        Toate Articolele Autorului

Sinceritatea în literatura română
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Eseu de Al.Florin ŢENE Sinceritatea în literatura română 
  
Marele public român nu prea este educat privind înţelegerea estetică a unor opere literare. Acest fapt se poate observa atunci când s-a promovat realismului socialist şi prin neânţelegerea celor ce a recurs la câteva principii estetice, care trasează linia de demarcaţie între realităţile vieţii şi artă. Toţi înţelegem, mai mult sau mai puţin, ce înseamnă şi cât valorează sinceritatea.De asemenea, toţi suntem siguri că ea are acelaşi înţeles şi în viaţă şi în artă, dar foarte puţini bănuiesc că se întâmplă exact invers, şi încă şi mai puţini au curajul să susţină public că sinceritatea vieţii nu foloseşte la nimic în opera de artă dacă nu este însoţită de acele elemente necesare transformării ei în valoare artistic. 
  
În perioada realismului socialist din perioada de tristă amintire a comunismului-criminal ,scriitorii români(Dan Deşliu, Em. Galan, M. Beniuc,Maria Banuş, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, Zaharia Stancu, Bănulescu, Breslaşu, D.R.Popescu, Buzura, ), prin compromis au scris şi opere ce promovau falsa sinceritate. 
  
Valoarea artistică este interpretată greşit de simplii cititori, sau critici, dar şi de factorii de răspundere ai vieţii culturale- adică oamenii de cultură care s-au aflat din întâmplare în posturi importante, sau critici( Breban, D.R.Popescu, Popescu-Dumnezeu, Sorescu, Manolescu, Alex Ştefănescu, etc) şi toţi laolaltă, încrezători, naivi, sau poate din interese obscure au construit o scară a valorilor falsă şi înşelătoare. 
  
Descoperim, uneori la Alex Ştefănescu, N. Manolescu şi la alţi critici ce-şi spun elitiştiŞ cutare poet sau prozator a trăit faptul pe care-l cântă sau descrie, adică e sincer în opera sa şi tocmai de aceea ne emoţionează şi ne atrage. Criticii vizaţi fac această apreciere nu se gândesc nici măcar o clipă: dacă e de-ajuns ca cineva să fi trăit un ceas nefast sau frumos pentru a da câteva versuri bune sau pagini literare de excepţie, atunci de ce nu sunt toţi scriitori şi poeţii care trăiesc intens- unii suferind adânc, alţii copleşiţi de fericire- de ce nu devin, aşadar, scriitori importanţi, şi de ce, când vor să aştearnă pe hârtie aceste ceasuri demne de amintire ale vieţii lor, nu reuşesc să treacă de prima frază? 
  
S-a dovedit de multe ori că cele mai simple lucruri sunt tocmai cele pe care nu le putem vedea clar şi din pricina cărora o apucăm deseori pe un drum greşit în căutarea noastră. 
  
Propun legiuitorilor noştri ca în învăţământul nostru care este buversat şi mai păstrează filoane din ideologia regimului comunist să stabilească ca una din primele îndatoriri ale profesorilor ce vor avea dificila misiune de a educa elevii cu ajutorul elementelor necesare aprecierii exacte a fenomenului estetic şi a rolului artei în viaţă- îndeosebi în viaţa socială- trebuie să fie determinarea acestei noţiuni şi curăţirea ei de rugina realismului socialist. 
  
Sinceritatea este de două feluri.Sinceritatea socială şi cea artistică. Sinceritatea artistică trebuie să o înţelegem ca pe un tip de manifestare şi o valoare de ordin estetic. Pe aceasta avem datoria s-o căutăm atunci când vrem să caracterizăm o operă literară şi s-o apreciem folosindu-ne de criteriile stabilite nu de viaţă ci de estetică. 
  
Personajele marilor romane ale noastre şi din teatru sunt destule, dar nici unul însă nu se aseamănă întru totul cu oamenii din jurul nostru.Par asemănători, dar nu sunt. Aceste personaje din literatură sunt mult mai autentice decât oamenii reali deoarece capătă verosimilitate doar acei indivizi care nu trăiesc numai într-o singură conştiinţă, ci în viziunea şi conştiinţa a mii sau chiar milioane de oameni care i-au primit, i-au ţinut lângă ei şi i-au îndrăgit nespus.( Vezi personajele lui Rebreanu, Marin Preda, Caragiale, Camil Petrescu sau Gib I. Mihăescu).Aşa se explică şi un alt paradox pe care nu-l va accepta nimeni dacă nu va fi atestat de istoria obiectivă, nu ca cele lui Ştefănescu sau Manolescu: un personaj adevărat, adevărat în paginile unui roman sau în acţiunea unei piese de teatru, va trece uşor din roman sau din piesa de teatru pe scena social sau pe trotuar şi nu numai că va trăi printre oameni obişnuiţi fără să inspire nici o nedumerire, dar îi va face supuşii săi, clasificându-I în aceaşi categorie cu a sa. De câte ori nu exclamăm:”Încă un Dandanache !“ sau :” Încă un Iocan!“ sau :“Scriitorul acesta a trăit ca Martin Eden! “ Însă din clipa când rostim aceste propoziţii, sinceritatea estetică a câştigat bătălia. 
  
Personajele literare sunt mai verosimile decât ceilalţi oameni pe care îi auzim trăind alături de noi dar care se pierd repede în vârtejul vieţii. 
  
Cititorii avizaţi îşi spun: cum puteţi crede că avem nuvelă, roman sau piesă de teatru autentice de vreme ce toţi cretorii lucrează arbitrar, acordând un loc atât de important elementului subiectiv? În schimb, problema se pune cu acuitate în cazul criticii. Şi nu numai că a fost interzisă prezenţa elementului subiectiv în paginiule ei, fiind controlată sever, dar se susţine îndeobşte că subiectivitatea ar denatura actul criticii, că i-ar anihila orice valoare, făcând-o efort inutil. În acest context trebuie să disociem critica literară de critica filologică, chiar dacă cele două prezintă unele asemănări.Aşadar. acest vinovat element subiectiv, care apare atât de frecvent în operele literare de ficţiune, există, fără îndoială, şi în cele ştiinţifice, numai că de obicei nu este ostentativ, nu strigă, deşi îşi îndreaptă activitatea spre mari succese. 
  
De foarte multe ori numim elemental subiectiv cu o nuanţă depreciativă, imaginaţie . Există oare vreo descoperire ştiinţifică sau săpătură arheologică care să nu fi pornit de la această imaginaţie, de la această forţă subiectivă de neânfrânt, care explodează în individ, care-l sileşte să îndrăznească până şi atunci când nu dispune de toate dovezile pentru a-I convinge pe cei şovăitori sau pe cei neîncrezători? 
  
Să revenim la critica literară pentru a o elibera de o acuzaţie generată de falsa interpretare a elementului subiectiv. Spuneam în unele lucrări ale mele: criticul literar este un prozator ratat.Am ajuns la această cugetare când am văzut că încercările literare ale unor critici nu s-au ridicat nici la nivelul unor compuneri de elevi mediocri. 
  
Un rol important în creaţia literară îl are imaginaţia. Nu se întâmplă nimic în această lume fără imaginaţie, fără elementul subiectiv.Tocmai acest element le lipseşte criticilor de la noi.Nici în ştiinţa pură, care numai atunci când are aripi găseşte modalitatea de a scăpa de logica lui “unu şi cu unu fac doi “, şi poate să creeze, nici în critică, desigur, care este şi ştiinţă şi artă în acelaşi timp. 
  
Cărţile se pot clasifica şi după elementele de autenticitate pe care le conţin şi care niciodată nu trec neobsevate. Nietzsche spune, în paginile de început din Aşa grăit-a Zarathustra:”Din toate operele îmi plac numai cele scrise cu sânge. Scrise cu sângele tău şi vei afla că sângele înseamnă spirit “.Sângele fiind spirit, dar şi glasul pe care-l poate asculta oricine, până şi cel mai avizat cititor. 
  
Fiecare pagină literară românească scrisă în dictatura comunistă închide în ea un fals al conştiinţei epocii de tristă amintire.( Şi când te gândeşti că în învăţământul românesc pregătim viitorul cu false valori). 
  
Sper ca viitorii scriitori să scrie opere autentice în care să închdă în ele conştiinţa epocii în care vor trăi, care să fie tovarăş de nădejde, fie ca poezie adevărată, autentică sau proză care dialoghează cu omul şi-i dezvălui ce simte în suflet şi ce se străduie să înţeleagă în mintea lui. Aceasta este literatura adevărată, al cărei glas se distinge îndată de falsificările şi alterările impuse de realismul socialist, şi nu îngăduie cititorului să se înşele: glasul sângelui şi al spiritului în care, împreună cu Nietzsche, putem să credem şi noi. 
  
Al.Florin Ţene 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Sinceritatea în literatura română / Al Florin Ţene : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 564, Anul II, 17 iulie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Ţene : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Al Florin Ţene
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!