Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Amintiri > Mobil |   


Autor: Mihai Ştirbu         Publicat în: Ediţia nr. 241 din 29 august 2011        Toate Articolele Autorului

SIMPLE NOTE DESPRE UN COLOCVIU DAT UITARII
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Mihai Ştirbu  

 

SIMPLE NOTE DESPRE UN COLOCVIU DAT UITĂRII  

 

În toamna lui 1978 la Iaşi, poeţi şi-n general scriitori marcanţi ai naţiei s-au reunit în ceea ce atunci s-a numit ,,Colocviul Naţional de Poezie”, care din motive mai mult sau mai puţin cunoscute, după aceea a devenit o ,,Întâlnire a poeţilor’’, parcă ocolită în presa scrisă, la radio şi televiziune.  

Sigur, oamenii de bine din oraş au fost marcaţi de spectacolul cultural de excepţie, prin numărul mare al poeţilor poposiţi, pentru trei zile la Teatrul Naţional Vasile Alecsandri, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare şi mai peste tot, fiindcă cine nu avea amintiri ieşene din studenţie, sigur simţea mai aproape trecerea pe acolo a paşilor lui Eminescu.  

La redacţia Opiniei Studenţeşti, am propus să asist şi fotografic la întâlnirea celor peste 300 de poeţi din ţară. Drept care, în prima zi – 18 octombrie, la ora 10.00 eram în sala Naţionalului, împreună cu aparatul meu foto Zorki 4. Pregătit de înalte trăiri sufleteşti, am căutat un loc chiar în primul rând, aproape de scena pe care urma să fie ,,prezidiul’’. Lângă mine zăream reprezentanţi ai (unicei) televiziuni, ai posturilor de radio, cu reportofoane, aparate de filmat şi foto, care aveau să inunde bătrâna sala cu fulgerele blitz-urilor. Cu firească emoţie, i-am văzut atunci pe cei pe care-i idolatrizam încă din copilărie, fiindcă-i ştiam din manulalele şcolare: Nina Cassian, Marin Sorescu, Mircea Radu Iacoban, George Macovescu, Ştefan Augustin Doinaş, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, George Lesnea şi mulţi alţii, ale căror nume mi-au rămas necunoscute.  

După Mircea Radu Iacoban s-a adresat sălii Ion Iliescu, reprezentantul oficialităţilor locale, subliniind că având în vedere caracterul problemelor discutate în acel cadru, consideră că sunt alţii, mult mai în măsură ca el, s-o facă mai competent. A urmat George Macovescu.  

. Ca o revelaţie, ca un moment de vârf, a primit cuvântul Ştefan Augustin Doinaş. Când i s-a pronunţat numele, în sală s-a produs rumoare. Imediat a apărut un reporter care i-a întins încă un microfon. Cuvântul lui curajos, elegant în exprimare, a atins problemele de atunci ale literaturii, criticând abuzul de lozinci în versuri, falsa poezie patriotică, cenzura mascată de după "desfiinţarea" cenzurii, prin suprimarea anumitor cuvinte "tabu", exprimând regretul pentru dispariţia liceelor umaniste, subliniind că poezia întreţine flacăra umanismului. Vocea gravă, calmă şi pătrunzătoare a spus multor lucruri pe nume, reuşind să evite răspunsul direct la o întrebare oarecum delicată, care voia să atingă situaţia de atunci: ,,Nu mai am nimic de adăugat la cele spuse adineauri”.  

Problemele ridicate în primele şedinţe ale colocviului au dezbătut multiplele probleme referitoare la condiţia poetului, a scriitorului. Din sală, un glas a strigat ca o completare la cuvântul îndrăzneţ al cuiva: ,,Şi noi vrem să putem călători în străinătate !’’.  

Ion Gheorghe şi-a împărţit discursul în trei adresări către sală, cu subtile înţelesuri: un poem, oarecum delirant, adresat şefului ţării; un atac al "spiritului combinaţiilor de gaşcă"; o poezie care îl viza direct pe preşedintele – la vremea aceea – a Uniunii Scriitorilor, George Macovescu. Nina Cassian, în rol de mediator ad-hoc, a încercat să tempereze avântul (de care-o fi fost...), invitându-l la microfon pe Dorin Tudoran.  

El a subliniat că ,,Falsa poezie trebuie respinsă cu hotărîre, avem nevoie de conştiinţe edificate, nu de conştiinţe în curs de dezvoltare". Exemplificator, a amintit pasajul din Eckermann, despre nişte studenţi germani care plecaseră la Roma să studieze arta, şi care trăseseră în gazdă la un cizmar care folosea drept calapod, bustul unei celebrităţi...  

Din cuvântul lui Marin Sorescu, al lui Ioan Alexandru, şi-a multor altora, rezulta că: ,,E o mare cinste pentru ei să se afle la Iaşi, unde a trăit Dosoftei etc. Cinstire mitropoliţilor Veniamin Costache etc. Prinos sufletesc pentru cărţile pe care ei le-au trimis în Ardeal... Eminescu e abia un început. Ne aflăm într-o creştere. Poezia ca patrie. Poezia e priveghi înainte de toate".  

Sigur, trecerea timpului a şters din memorie amănuntele. Datorită unor fotografii nepublicate până acum, pot fi văzuţi cei din prezidiul primei zile a manifestării: Constanţa Buzea, George Lesnea, Geo Bogza, Mircea Radu Iacoban, George Macovei, Ştefan Augustin Doinaş, Ioan Alexandru, Ioanid Romanescu, Marin Sorescu, Ion Iliescu.  

Într-o pauza a fost vernisată o expoziţie de pictură a lui Dan Hatmanu. Atunci i-am văzut de aproape pe cei menţionaţi mai sus; pe Ana Blandiana am auzit-o mângâind vorbele, rostindu-le cântat, într-un răspuns curajos pentru vremea aceea, care contrasta cu imaginea ei delicată, fragilă.  

Ştefan Mitroi, redactorul şef la Opinia Studenţească la vremea aceea, mi-a sugerat să-l fotografiez pe Dorin Tudoran.  

 

***  

 

A doua zi, urma să fie inaugurată Casa Cărţii din Iaşi, unde credeam că va fi lansarea cărţii cu numărul 500, a Editurii Junimea. În ultimul moment m-a informat cineva că evenimetul urma să aibă loc la Sala Victoria. Ajuns la timp acolo, am profitat de reflectoarele celor de la televiziune, fiindcă voiam să imortalizez evenimentul, pe peliculă. Apărură, pe rând, George Macovescu (preşedintele Uniunii Scriitorilor la vremea respectivă), Dumitru Radu Popescu, (succesorul său la aceeaşi funcţie), Mircea Radu Iacoban (secretarul filialei ieşene a Uniunii Scriitorilor) şi Nichita Stănescu care în trecere, m-a atins puţin, cerându-şi scuze (!) ca pentru nu ştiu ce faptă gravă. Era îmbrăcat în blugi, cu un pulover pe gât. Simula, sau poate chiar trăia o mare emoţie. Ochii şi-i ţinea închişi şi mima, din când în când, că şi-i ştergea. A cuvântat cu un glas slab, tremurat. Vorbele-i erau prelungite, ca pentru efect, dar nu gratuit, fiindcă se ştia, era un mare poet! Nu întâmplător, volumul 500 era Epica Magna, a lui Nichita Stănescu.  

Tot atunci, în prezenţa unui public numeros, s-au lansat plachetele de debut a zece tineri poeţi, printre care Doina Mihaela Sava şi Cătălin Bordeianu.  

Având în vedere tipicul de desfăşurare a lansării cărţii, au luat cuvântul întâi oficialii, apoi poetul. După ani şi ani de zile, imaginea omului atât de chinuit de gânduri şi vremuri, în veşnicul pulover de mohair, revine parcă obsedantă. Ce-o fi fost în mintea lui, ce-o fi gândit când, cu ochii în lacrimi pomenea despre ,,părintele nostru spiritual’’, al Uniunii Scriitorilor (George Macovescu) ?!. Mulţi, în grabă, au încercat să-l condamne. Cine ştie, poate harul său de vizionar îi înlăcrima ochii, conştientizându-l că nu vor ajunge ziua în care să vadă şi altceva, o altă conducere. Şi altfel…  

Impresia unuia dintre cei care au fost atunci, în 1978 în Sala Victoria, este că Nichita Stănescu rămâne omul de geniu, care împărţea autografe fără a zâmbi, cu privirea aţintită dincolo de ceea ce vedea, resemnat de conştiinţa unui destin tragic. Asemeni oamenilor de excepţie cărora le-a fost dat să-şi vadă sufletul, nici lui Nichita Stănescu nu i-a fost scris să-şi ivească zâmbetul adevărat, eliberat de convenienţele impuse atunci.  

Spunea cineva despre el că este (era ?!), un adevărat boem: uneori avea casa plină de musafiri şi disparea pe neaşteptate, pentru o zi sau două, revenind calm şi liniştit, pentru că – potrivit standardelor sale – nu se întâmplase nimic deosebit.  

 

***  

Odată revenit la Naţional l-am întâlnit pe Ştefan Mitroi. Discuta cu cineva, şi m-a rugat să-i fotografiez. Iniţial, aparatul n-a funcţionat, eu i-am aplicat câteva manevre mai agresive, moment în care necunoscutul m-a atenţionat: ,,Vezi să nu facă explozie !’’. Mitroi a continuat: ,,Cultura noastă ar pierde mult dacă s-ar întâmpla aşa ceva. Am văzut piesa dumneavoastră ,,Muntele’’ şi încă una cu nişte bocitoare…’’ Necunoscutulera Dumitru Radu Popescu.  

Ultima zi a colocviului a fost dedicată dialogului dintre scriitori şi public, prin intermediul lui Dan Deşliu. Pe scenă, el primea întrebările, sub formă de bileţele sau verbal, şi le transmitea poeţilor. S-a produs un incident (neplăcut, este puţin spus), în momentul în care Ion Nicolescu a pus o întrebare care-l viza pe cel de pe scenă. Pentru a nu stârni nişte pricini uitate, nu vom insista asupra acestui fapt, însă nici nu-l vom ocoli, pentru că este bine ca pe viitor să se evite repetarea lui. S-a ajuns la strigăte ca: ,,Scoateţi huliganul din sală !’’, ,,Să vină miliţia !’’, încât penibilul i-a făcut pe mulţi să-şi plece, efectiv, frunţile. În sala Naţionalului erau şi studenţi, abia veniţi de pe băncile liceului (cum eram eu), care îi desprindeau, cu ochii minţii pe poeţi, de micimile intereselor şi vanităţilor omeneşti. Credeam că poeţii, mergând pe stradă, gândeau doar în versuri căutând rime, trăind în celebrul turn de fildeş…  

Cu siguranţă, în vremurile noastre, tinerii părăsind şcoala gândesc despre poeţi că sunt, în primul rând, oameni implicaţi în viaţa societăţii pe care o influenţează şi ei cum pot, spre ceva bun.  

Oare ?!  

Referinţă Bibliografică:
SIMPLE NOTE DESPRE UN COLOCVIU DAT UITARII / Mihai Ştirbu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 241, Anul I, 29 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Ştirbu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Ştirbu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!