Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Vocatii > Mobil |   


Autor: George Baciu         Publicat în: Ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011        Toate Articolele Autorului

SIMION BĂRNUŢIU
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
SIMION BĂRNUŢIU 
  
Cunoscut şi apreciat îndeosebi pentru ideile, activitatea şi intransigenţa sa politică, Simion Bărnuţiu a fost totodată şi unul din cei mai reprezentativi cărturari ai vremii sale. Face parte din ilustra generaţie de cărturari care, la jumătatea veacului trecut, au oglindit în opera şi activitatea lor interesele vitale naţionale şi sociale, în sens antifeudal, ale poporului nostru. Simion Bărnuţiu a fost bunicul lui Ioan Maniu şi străbunicul lui Iuliu Maniu, marele om politic care a contribuit esenţial la Unirea Transilvaniei cu România.  
  
S-a născut la 21 iulie 1808, în satul Bocşa Română, judeţul Sălaj, într-o familie săracă de plugari români. A început a învăţa în şcoala comunală de la vârsta de 6 ani. De aici a trecut la gimnaziul din Careii Mari şi apoi la Facultatea teologică din Blaj. Încă de tânăr, la vârsta de 23 de ani, în 1831, este numit profesor de istorie universală la şcoala din Blaj. După un răsunător proces, nemaiputându-şi continua activitatea de profesor, va studia trei ani la Academia de Drept din Sibiu. De aici va răspândi în 1848 celebrul său manifest din 25 martie – „Proclamaţia către români”- , cunoscut şi de Marx, care constituia un adevărat program politic: convocarea congresului naţional român, libertatea individuală prin suprimarea definitivă a iobăgiei, libertate naţională. Anul 1848 1-a impus pe S. Bărnuţiu ca pe unul din cei mai de seamă conducători. Tot el a organizat Adunarea din Duminica Tomii (18 aprilie), iar la Marea Adunare Naţională de pe Câmpia Libertăţii din Blaj (3/5 mai 1848) este ales vicepreşedinte al memorabilei întruniri. La propunerea sa a fost proclamată Adunarea generală a naţiunii române care „se declara credincioasă împăratului”, dar „ca popor de sine stătător şi factor de bază al ţării”. Ca şi alţi luptători paşoptişti, Bărnuţiu considera că nu poate exista libertate politică şi dreptate socială fără libertate naţională. Polemizând cu înfocare împotriva tezei eronate şi mincinoase a conducătorilor revoluţiei ungare de la 1848 care promiteau românilor şi altor naţionalităţi din Transilvania un regim de libertate politică şi desfiinţarea şerbiei, dar fără recunoaşterea libertăţii lor naţionale, ci dimpotrivă, în schimbul dizolvării lor în naţiunea unică ungară, el a susţinut permanent că „libertatea cea adevărată a oricărei naţiuni nu poate fi decât naţională...nu există libertate atunci când nu-ţi poţi păstra şi afirma liber naţionalitatea... libertatea fără naţionalitate nu se poate înţelege la nici un popor de pe pământ”, afirma Simion Bărnuţiu în celebrul discurs de la Blaj. Când situaţia a devenit critică, Bărnuţiu s-a refugiat în Ţara Românească, la 11 martie 1849. După o călătorie plină de peripeţii, liderul revoluţionar ardelean a ajuns la Constantinopol, iar de aici la Trieste, apoi la Viena, unde a continuat să pledeze pentru recunoaşterea drepturilor fraţilor săi ardeleni. Pentru sipiritul său de conciliaţiune dovedit în timpul evenimentelor paşoptiste, Franz Josef l-a decorat în 1850 cu medalia Crucea de aur cu coroană pentru merite deosebite .  
  
După înfrîngerea revoluţiei, Simion Bărnuţiu se înscrie la Universitatea din Viena, pe care o părăsi în 1852, la insistenţele poliţiei imperiale. Plecat în Italia, se stabileşte la Pavia, urmând cursurile facultăţii juridice. După trecerea doctoratului, Simion Bărnuţiu se întoarce la Viena, dar respinge propunerea de a primi o slujbă în Austria, acceptând în schimb invitaţia lui A. T. Laurian, inspector general al şcoalelor din Moldova, de a veni la Iaşi. Stabilindu-se la Iaşi în decembrie 1854, S. Bărnuţiu va activa în acest oraş timp de aproape un deceniu. La început - ianuarie 1855 - el predă la Academia Mihăileană logica, apoi filozofia la facultatea de filozofie şi dreptul natural public şi privat la cea juridică. A predat şi un curs de pedagogie. De o mare erudiţie, a fost unul dintre fondatorii gîndirii juridice, politice, filozofice şi pedagogice în cultura românească. Simion Bărnuţiu salută în cursurile sale evenimentul de mare însemnătate istorică a Unirii celor două principate române: Moldova şi Ţara Românească. Preocupat de problemele sociale, politice şi culturale ale vremii, S. Bărnuţiu ia atitudine în favoarea reformelor burghezo-democratice realizate sau în curs de înfăptuire în timpul domniei lui Al. I. Cuza. El îşi aduce contribuţia la întemeierea universităţii ieşene, fiind primul profesor de filozofie la acest for de învăţămînt. Ca profesor la Academia Mihăileană (1855-1860) şi la Universitatea din Iaşi (1860-1864), S. Bărnuţiu a reuşit să creeze o şcoală, să dea un număr de elemente bine pregătite, care au cerut reforme democratice, ca votul universal şi exproprierea moşiilor boiereşti şi mănăstireşti. Şi la Iaşi, de la catedrele pe care le-a deţinut, el a cerut pentru masele împilate, drepturi politice şi condiţii de viaţă omeneşti. Cu tot programul şcolar extrem de încărcat, Simion Bărnuţiu a fost atent, la manifestările vieţii sociale şi politice, exprimîndu-şi, în diferite modalităţi (lecţii sau scrisori), atitudinea avansată care continua linia fundamentală exprimată in 1848. Timpul petrecut de S. Bărnuţiu la Iaşi, ca profesor şi îndrumător al tinerilor elevi şi studenţi, reprezintă a doua parte importantă a activităţii sale, pe aceeaşi linie şi poate de aceeaşi însemnătate cu aceea de fruntaş al mişcării revoluţionare din 1848-1849 din Transilvania. El a acordat o foarte mare importanţă învăţământului, fiindcă a crezut că şi prin şcoală vor putea fi scoase masele populare din mizeria în care erau ţinute de clasa exploatatoare. Bărnuţiu a ştiut să trezească un mare interes pentru toate disciplinele pe care le-a predat, prin claritatea expunerii, puterea convingerii, căldura şi entuziasmul de mare orator, cu care ştia să înalţe spiritele si să transforme inimile auditorilor săi. Ca profesor la Iaşi, Simion Bărnuţiu a fost un adevărat exemplu. Prin activitatea şi munca sa el a reuşit să ridice mult prestigiul Universităţii din Iaşi. Ultimele luni din viaţa lui Simion Bărnuţiu sunt întunecate de boală, în ianuarie 1864, este găzduit în casa lui Ştefan Miele, dar îşi exprimă dorinţa de a fi dus in Transilvania, spre locurile natale. N-a avut fericirea să-şi vadă casa părintească, murind pe drum, lângă Fântâna Gorgana , la marginea localităţii Sânmihaiu Almaşului, la 16/28 mai 1864, la vârsta de 56 ani. Este înmormântat în biserica din satul natal, într-o criptă specială, alături de fostul vicar al Silvaniei, Alimpiu Barboloviciu. Bustul lui Simion Bărnuţiu, operă a sculptorului Ion Vlasiu, se găseşte pe aleea Ansamblului monumental Gloria din oraşul Blaj, judeţul Alba. 
  
Spirit de formaţie enciclopedică, preocupat adânc şi continuu de dezvoltarea generală a poporului român. Bărnuţiu a lăsat în urma sa nu numai o fericită direcţie politică, ci şi o bogată moştenire culturală, gândirea şi puterea sa de prelucrare si creaţie, impunîndu-se în numeroase domenii de activitate intelectuală. Pe lângă omul politic, se poate vorbi cu justificată îndreptăţire şi de filozoful şi pedagogul Bărnuţiu, de juristul, istoricul şi economistul cu largi orizonturi şi chiar de esteticianul preocupat de orientarea literaturii si artelor româneşti. Bărnuţiu a introdus predarea filozofiei în limba română în Transilvania (1839) si s-a pronunţat pentru o gîndire eliberată de tutela teologiei. A predat totodată cursuri de psihologie! pedagogie şi drept, fiind un adept al dreptului natural. Gîndirea socială a lui Simion Bărnuţiu, avînd ca temă centrală libertatea, se remarcă prin critica adusă feudalismului, prin ideea libertăţii şi independenţei naţionale, a dreptului tuturor popoarelor la viaţă şi propăşire în cadrul unor state republicane şi suverane. Opera lui Simion Bărnuţiu, integrată cu toate drepturile şi pentru totdeauna în tezaurul culturii româneşti, cuprinde lucrări care dovedesc pregătirea sa enciclopedică: Dreptul public al romanilor (1867), Dreptul natural privat (Iaşi, 1868), Dreptul natural public (1870), Dreptul ginţilor natural si poziţia politică (doctrina constituţiunii), Constituţiunile statelor principale cu introducţiuni, Antropologia, Psihologia empirică, Enciclopedia filozofiei teoretice, Logica, Metafizica, Estetica, Ştiinţa virtuţii, Pedagogia, Istoria filozofiei, Flosofia după W. T. KrugOpera lui Simion Bărnuţiu, ca şi activitatea sa politică şi socială, constituie izvoare de învăţături profunde, pătrunse de sentimentele cele mai umanitare, progresiste. 
  
Este socotit de unii cercetători cel mai de seamă gânditor al românilor transilvăneni de la jumătatea secolului trecut.  
  
_________________ 
  
Bibliografie : 
  
1. Radu Pantazi, Simion Bărnuţiu. Opera şi gândirea, Bucureşti, 1967.  
  
2. Stelian Neagoe, Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007, pp.65-68.  
  
3. Florian Tucă, Constantin Ucrain - Locuri şi monumente paşoptiste, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1988.  
  
George Baciu 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
SIMION BĂRNUŢIU / George Baciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 207, Anul I, 26 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Baciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Baciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!