Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Cugetari > Mobil |   


Autor: George Danciu         Publicat în: Ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011        Toate Articolele Autorului

Simeon – omul cu scopul vieţii împlinit
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Doar când ai găsit o cauză pentru care să mori ai un motiv pentru care să trăieşti.” (Albert Schweitzer) 
  
„Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde de la început până la sfârşit lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.” (Eclesiastul, 3. 11) 
  
„El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu, şi a zis: – Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta.” (Luca, 2. 27-30) 
  
„Aceasta este adevărata bucurie în viaţă: să fii folosit într-un scop pe care tu îl admiţi ca foarte important.” (Stephen Covey) 
  
„În inima omului e un loc care nu poate fi umplut decât de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.” (Blaise Pascal) 
  
„Omul este mare tocmai fiindcă îşi cunoaşte starea de decădere.” (Blaise Pascal) 
  
Niciodată nu e prea târziu! – e o expresie care rezonează adesea în gândirea şi vorbirea unora dintre noi. Dar, când iei mai bine seama la cele spuse, la contextul care le determină, nu o dată constaţi o judecată cu totul falsă. Dacă ne referim, de exemplu, la o persoană trecută bine de 60 de ani, nu poţi zice – Niciodată nu e prea târziu! – atunci când vorbeşti despre şcolarizare sau despre a face o carieră! 
  
„Titanic” fost cel mai mare pachebot din lume atunci când a plecat în călătoria sa inaugurală din Southampton, Anglia, cu destinaţia New York, pe 10 aprilie 1912. La trei zile de la plecare, la ora 23:40, în data de 14 aprilie 1912, s-a ciocnit cu un aisberg şi s-a scufundat la ora 2:20 în dimineaţa următoare. Şi-au pierdut, atunci, viaţa 1.517 persoane, în unul din cele mai cumplite dezastre maritime pe timp de pace, din istorie. 
  
Căpitanul a ordonat viteză maxima, 21 Nd (42 Km/h), apoi, după ce a primit avertizări de aisberg la orizont, a mărit-o la 46 Km/h. Vaporul genera 26.000 de CP. 
  
Viteza a fost unul din factorii principali ai scufundării. La acea viteză, nava avea nevoie de 3 km pentru a se întoarce la 90 de grade şi a evita impactul. 
  
Căpitanul a luat decizii foarte greşite. S-a încrezut prea mult în arhitectura de excepţie a Titanicului şi în construcţia lui solidă, crezându-se stăpân pe situaţie. Nu a folosit nici ultima şansă de a reduce viteza de deplasare şi, aflat în fata aisbergului gigant, impactul mare a rupt nava, provocând o tăietura în carenă, pe o lungime de 90 de metri din cei 300 m ai navei, cinci din compartimentele etanşe au început să fie inundate foarte rapid, iar după două ore şi 40 de minute, pe 15 aprilie 1912, Titanicul, s-a scufundat rupându-se în două părţi. S-au salvat 700 de vieţi, iar circa 1.500 de oameni şi-au pierdut viaţa, neputincioşi, în apele îngheţate ale oceanului. 
  
Timpul deciziilor bune şi viabile trecuse demult pe lângă căpitanul Smith, care, probabil, încă mai spera că e valabilă expresia „Niciodată nu e prea târziu!”, pentru vasul gigant care-i fusese încredinţat. Dar, atât pentru el, cât şi pentru cei peste 1.500 de oameni care şi-au pierdut viaţa, a fost mult prea târziu! 
  
De aceea, e bine ca fiecare să-şi facă un plan al călătoriei prin această lume, în viaţa care-i este hărăzită de Dumnezeu. 
  
Cum călătoresc şi unde doresc să ajung? Ce scop am în viaţa mea? Ce sfârşit m-ar onora şi m-ar satisface pe deplin? 
  
Blaise Pascal – filosof şi matematician de mare calibru –, în Cugetări, are câteva idei-concluzii care i-au jalonat viaţa: 
  
„În inima omului, e un loc care nu poate fi umplut decât de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu”. 
  
„Cât de goală şi plină de mârşăvii este inima omului!” 
  
„Cine sunt? De unde provin? De ce trăiesc? Care este finalitatea mea?” 
  
„Omul este mare tocmai fiindcă îşi cunoaşte starea de decădere.” 
  
„Până nu iubim adevărul, nu-l putem cunoaşte.” 
  
„Inima cunoaşte raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte.” 
  
După câte ştiu eu, cel puţin în limba română – până la scrierea Sfintelor Scripturi –, nicăieri, în scrieri, nu se găsea cuvântul har. 
  
Acest cuvânt este introdus de apostolul Ioan, în Evanghelia care-i poartă numele, vorbind despre Isus: 
  
«Şi Cuvântul s-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos.» (Ioan 1. 14-17) 
  
«Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus.» (Romani, 3. 24) 
  
Prin cuvântul de care vorbim, har, înţelegem graţia divină acordată omului, bunăvoinţa, preferinţa, favoarea de care se bucură cineva. Prin Isus Cristos au coborât de sus, din Cer, o mulţime de haruri, har după har. Aşa cum spune apostolul Pavel, în El sunt ascunse toate comorile ştiinţei şi înţelepciunii. Mântuirea şi salvarea noastră este prin har şi credinţă. El a adus şi El a făurit mântuirea omului, din starea de păcat a omului păcătos. Fără bani o primim, numai prin credinţă, prin viaţa schimbată oferită celui care cugetă zi şi noapte la legea Domnului! 
  
Să vedem care a fost scopul vieţii lui Simeon, din Luca 2. 25-32: 
  
„Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îl înştiinţase că nu va muri înainte de a-l vedea pe Hristosul Domnului. El a venit în Templu, mânat de Duhul. Şi, când au adus părinţii înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, Simeon L-a luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu, şi a zis: – Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o să fie, înaintea tuturor popoarelor, lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău, Israel.” 
  
Dacă privim la cele câteva cuvinte care prind chintesenţa vieţii lui Simeon, Luca ne reţine de îndată atenţia prin câteva verbe şi însuşiri prin care-i face o descriere foarte pertinentă şi exactă lui Simeon. Acesta ducea o viaţă sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu şi, în timp, apare ca efect o consecinţă extraordinară: Duhul Sfânt era peste el. 
  
Care era scopul vieţii lui Simeon? El aştepta mângâierea lui Israel, mângâierea promisă de Dumnezeu celor credincioşi. 
  
Simeon căuta zi de zi să-şi împlinească scopul vieţii: siguranţa că sufletul său trăieşte veşnic, chiar dacă el va muri. 
  
Aşa cum Ioan Botezătorul, a cunoscut că Isus este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, şi Simeon, deoarece Duhul Sfânt era peste el, a cunoscut că răscumpărarea sa şi viaţa veşnică le obţine prin credinţa în Isus, Fiul lui Dumnezeu. 
  
De aceea, aşa cum Arhimede spusese odată „Evrika!”, Simeon, cu ochii ridicaţi spre Cer, exclamă plin de bucurie: 
  
„– Acum, slobozeşte în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o sa fie, înaintea tuturor popoarelor.” 
  
Simeon nu s-a bazat deloc pe vorbe spuse cu uşurinţă de către oameni, de genul: „Niciodată nu e prea târziu!” 
  
El şi-a urmărit în permanenţă scopul ales, înarmându-se cu răbdare, ducând o viaţă sfântă şi trăind cu frica de Dumnezeu, şi, călăuzit de Duhul Sfânt, ochii lui au văzut mântuirea. 
  
În Cuvântul lui Dumnezeu, citim „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii. [...] şi cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat, oare, celor ce nu ascultaseră? Vedem, dar, că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor.” (Ep. Evrei, 3). Astăzi e ziua în care mai putem decide. Astăzi mai este încă har! Alege viaţa, ca să trăieşti. Alege-L pe Isus, căci El a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu merge la Tatăl decât prin Mine” (Ioan, 14. 6). Mâine nu ştim ce va fi. Nu te lăsa amăgit de şoapta duhului Celui Rău care zice „Niciodată nu e prea târziu!” 
  
Dumnezeu să ne binecuvânteze, pe toţi care ascultăm glasul Lui, cu credinţă şi har! Glorie Domnului! 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Simeon – omul cu scopul vieţii împlinit / George Danciu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 40, Anul I, 09 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Danciu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Danciu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!