Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   



Sfat de taină
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

SFAT DE TAINĂ 

 

 

 

Fusese una din acele zile cărora le ţii minte o mulţime de detalii. Îmi amintesc bine de atunci, aşadar, că la un moment dat coborâsem din camera mea cu gândul să-mi fac o cafea şi nişte sandvişuri la bucătărie, fiindcă mă răzbise către seară foamea, când am auzit dinspre salonaşul de primire din vecinătatea holului muzică emisă la gramofon. Aveam în casă mai nou un gramofon de ultimul tip, din acela cu motor, cum i se zicea, de fapt, cu un fel de mecanism ca de ceasornic, care făcea ca platanul aparatului să se mişte uniform după ce îi era învârtită manivela de punere în funcţiune. Aveam şi mai multe discuri de ebonită marca Odeon, pe care se aflau înregistrate piese de Rossini, Schubert, Suppé, Liszt, canţonete de-ale lui Caruso şi altele, pe care le ascultam cu diverse ocazii, mai ales Cavaleria uşoară a lui Suppé, foarte frumoasă, cu ritmul ei săltăreţ, cu siguranţă o cunoşti. Asta se şi auzea, uvertura aceea a lui Suppé, motiv pentru care îmi încetinisem paşii, întrebându-mă cine o asculta, pentru că oncle Serge lipsea de acasă, anunţase încă de dimineaţă că urma să plece cu treburi la Sinaia şi că se va întoarce cu siguranţă târziu. Iar în absenţa lui oncle Serge, tante Aurore nu folosea gramofonul, fiindcă în curând acesta se va strica, la fel ca orice obiect făcut de mână omenească, îmi explicase ea odată, şi n-avea chef ca Serge, care era pasionat de maşinăria lui, să-i facă o scenă din această pricină. Deşi, după câte ştiam, el nu-i făcuse niciodată vreo scenă până atunci. Auzind eu, aşadar, muzica aceea, îmi spusesem că pe tante Aurore o apucase desigur o teribilă plictiseală din moment ce pornise totuşi gramofonul şi pe loc mă simţisem îmboldit să-i bat la uşă sub pretextul că nu puteam rezista nici eu tentaţiei de a-l reasculta pe Suppé.  

Nu mi se răspunsese, probabil sunetul muzicii acoperea bătaia mea nu îndeajuns de puternică, totuşi intrasem, neputându-mi imagina că pretextul meu nu ar putea fi luat în seamă. În încăpere se aflau trei persoane: tante Aurore, o doamnă necunoscută, foarte atrăgătoare, într-o ţinută de vilegiatură, şi un tânăr cam de vârsta mea, cu păr cârlionţat, care şedea în vecinătatea gramofonului, înclinat cu vădită plăcere în direcţia pâlniei acestuia. După încântarea cu care asculta, părea să nu fi avut până atunci habar de existenţa unui asemenea aparat. 

Foarte surprins de prezenţa străină, voisem să mă retrag numaidecât, cu scuzele de rigoare, dar tante Aurore se grăbise să mă ia de mână pentru a mă reţine în cameră, de parcă ar fi prevăzut că urma să-i trec pragul. Crezusem că mă va pune din nou în situaţia de a-i suporta prefăcutele drăgălăşenii, dar nu, mă condusese până în faţa musafirei sale, spunându-i cu un respect pe care, cel puţin în prezenţa mea, nu-l mai manifestase faţă de cineva vreodată: Permiteţi-mi, doamnă, să vi-l prezint pe nepotul meu!... 

Doamna şedea pe un taburet lângă o măsuţă ovală pe care se aflau o tavă cu nişte prăjiturele ciudate, muiate parcă în miere de albine, şi un clondiraş de cristal plin cu un lichid gălbui. Contempla o statuetă de Tanagra, luată de pe un stelaj din apropiere, ţinând-o cu mâna întinsă, ca şi cum ar fi suferit prematur de presbiopie. M-a frapat numaidecât profilul ei de efigie grecească. Femeia îşi îndreptase cu încetineală privirea spre mine, măsurându-mă din cap până în tălpi, avea nişte ochi mari, alungiţi, părul bogat prins la spate şi un ten de o albeaţă stranie. Apoi ea rostise încet, ca pentru sine, cu un zâmbet discret în colţul buzelor: Acesta este, aşadar... 

Întocmai, înaltă doamnă, el este! răspunsese vorbelor ei abia şoptite tante Aurore. 

Prin urmare, l-ai început!... 

Mda, se fâstâcise tante Aurore, cu alura unei slujnice care fusese prinsă furând. 

Aşa faceţi toate, îi reproşase, nu-mi dădeam seama care lucru, ciudata musafiră. În sfârşit, voi vedea ce pot aranja. Vei primi semnul cuvenit, încheiase doamna, cu tonul stăpânei ce se adresează supusei sale. 

Promisiunea doamnei, căci cuvintele ei o promisiune păreau să fie, readusese siguranţa în comportamentul mătuşii mele. 

Uite Alec, mi se adresase apoi ea, n-ai vrea să-i arăţi oaspetelui nostru casa, odaia ta şi biblioteca? 

La un semn, tânărul se urnise din loc cu paşi rari, urmându-mă fără grabă. Mă gândeam că nu va fi câtuşi de puţin interesat de ceea ce mi se spusese să-i arăt şi că tante Aurore voise, de fapt, să scape de mine. Cel puţin în privinţa interesului pentru ceea ce tânărul avea să vadă mă înşelasem, căci el, abia ieşind în hol, se simţise atras de pianul lui oncle Serge. Capacul claviaturii fiind deschis, se aşezase pe taburet şi începuse să apese una câte una clapele cu degetele mâinii drepte. Părea că face pentru prima oară acest lucru, dar imediat apoi încropise o melodie ce semăna întrucâtva cu aceea a cântecelor populare elineşti. 

Foarte frumos, spusese în cele din urmă musafirul ridicându-se, nelăsându-mă să înţeleg dacă se referea la propria compoziţie, ori la Bechstein-ul unchiului meu. 

Prin restul încăperilor casei trecuse cu aerul că îşi îndeplineşte o obligaţie, doar în faţa unui tablou de Pătraşcu, înfăţişând un ţărm de mare, se oprise, contemplase îndelung imaginea, de parcă s-ar fi străduit să localizeze peisajul reprodus acolo, spunând apoi înainte de a o lua din loc iarăşi: Foarte frumos! 

În fine, pentru a treia oară rostise aceste cuvinte, de parcă în limba română n-ar fi cunoscut altele, când dăduse cu ochii de biblioteca mea şi zărise pe un raft Istoriile lui Herodot în traducerea lui D.I. Ghica. Luase primul volum în mână, îl deschisese, încercase să parcurgă textul, apoi renunţase, concluzionând însă pe un ton uşor admirativ: 

Foarte frumos! 

În salonaşul de la parter, în care ne-am făcut apariţia poate mai curând decât ele s-ar fi aşteptat, tante Aurore şi musafira ei nu-şi întrerupseseră numaidecât discuţia începută în absenţa noastră. 

Şi unde se află el acum? întrebase mătuşa mea, după ce mă cercetase o clipă suspicioasă cu privirea. 

În Creta, venise sec răspunsul celeilalte. Dar nu pentru multă vreme. Are să revină şi va stârni o revoltă pe care Stăpânul o va sprijini. Ne interesează ce ajutor va putea primi şi de aici! 

Nu ştiu. Marthe mi-a spus că, auzind de alungarea lui, suveranul s-ar fi bucurat. 

Sângele apă nu se face, rostise cu lehamite doamna. Iar Marthe ar face bine să-şi trimită englezul până acolo. Atacul asupra Dardanelelor ar trebui reluat!... 

Îi voi comunica. 

Wotan va avea o nouă surpriză, încheiase discuţia, râzându-şi în pumnul strâns în dreptul gurii, musafira noastră. 

 

(fragment din romanul Întoarcerea din larg

 

 

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Sfat de taină / Dan Floriţa Seracin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 220, Anul I, 08 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dan Floriţa Seracin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Dan Floriţa Seracin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!