Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Ganduri > Mobil |   


Autor: Sergiu Găbureac         Publicat în: Ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013        Toate Articolele Autorului

Sergiu GĂBUREAC - TABLETA DE WEEKEND (41): SALUTĂRI DIN PIATRA-NEAMŢ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Să revii într-un loc, în care ai stat decenii, e ca şi cum ai veni acasă. Te bucuri de fiecare dată, de cum vezi primele imagini cunoscute. Ţi se umple inima când constaţi noutăţi în aspectul oraşului. Te întristezi la vederea unui loc, care, între timp, s-a deteriorat sau nu mai arată cum trebuie. Plaiul nemţean cuprinde cele mai multe vetre de lumină de pe întinsul României. Lanţul energetic spiritual e fiabil aici. De la începutul lumii actuale. Să fie ăsta secretul tinereţii permanente a arealului de sub piscurile Ceahlăului?  
 
Muntele sfânt al strămoşilor, strămoşilor noştri plin de megaliţi ce te duc cu gândul la turismul primordial sau la Războiul lumilor. E o stare de linişte în toate. Pe stradă, linişte, în cartiere, linişte, pe potecile pădurilor, linişte. Doar prin bucătării auzi zgomot de veselă şi tacâmuri. Mai mereu, la aceleaşi ore. Apoi, linişte, linişte, linişte! Pe la sărbători, ceva gălăgie, creată de invazia unor venetici. Pentru scurt timp.  
 
*  
 
Trenul intră, viguros, în gara ce se pregăteşte să-şi aniverseze centenarul pe 13 septembrie a.c. Cele trei vagoane, de pe timpul democraţiei populare Dej, pocnesc din toate mădularele şi varsă pi pironul, adus la standarde europene, câţiva călători, printre care şi participanţi la simpozionul de a doua zi. Gara aşteaptă calm tăierea panglicilor, precum şi panglicele pe care le vor scoate autorităţile locale şi naţionale la evenimentul anunţat. E ca o mireasă la cel mai bun cosmetician! De data asta, a venit cosmeticianul.  
 
Pe zi ce trece mai adaugă ceva. Sus, văd denumirea staţiei. Strămoşii cunoaşteau bine limba română.  
 
Greu de tot şi cu ortografirea corectă a numelui urbei: Piatra-Neamţ. Chiar şi cei meniţi să o respecte şi să o promoveze neglijează cratima. Ce reguli gramaticale? Schilodesc biata limbă română, scris şi oral, nonstop. Pe mail, pe facebook, la radio, tv, oriunde apucă! Toţi par grăbiţi. Spre ce? Pare de domeniul paranormalului. Programatorii de la Facebook, americani get-beget, scriu în limba română cu diacritice, iar noi, românii, stâlcim, la fiecare tastare, propria limbă! Actualii, în număr tot mai mare, inclusiv cei cca 3,5 milioane de conaţionali ce folosesc această reţea de socializare, nu mai ştiu de existenţa literelor alfabetului românesc: Ă, ă, Â, â, Î, î, Ş, ş, Ţ, ţ. O lecţie mai dură, nu cred să existe pe acest canal de comunicare. O fi greu să-ţi setezi calculatorul pe limba ta maternă? De fapt, aici se face distincţia între un intelectual şi restul ţugulanilor. Alfabetizaţi!  
 
*  
 
Soarele străluceşte din plin. E mai cald ca la Bucureşti! De vină-s ăştia cu încălzirea globală, mi-a spus lelea Safta. Nu apucă taxiul să traverseze centrul şi, brusc, se face noapte. O aversă, ca pe timpuri, când vremea, cică, era normală, spală strada, maşina, oraşul, ce se pregătea de eveniment. Să fi auzit Pinalty că am venit?! Nu cred, sunt incognito! Doar ardeleanca să nu mă dea de gol! Încă din tren tot aud:  
 
„Sărut mâna, doamna profesoară!”  
 
În următorul minut, soarele e, aproximativ, la locul lui în drum spre culcare(!?). Piatra, apare acum 1013 ani în Cronica lui Nestor: Korociunov Cameni (Piatra lui Crăciun), alături de Roman (Romanov Torg), Iaşi (Askai Torg) ... , a devenit Piatra-Neamţ după mica Unire, spre a se deosebi de alte Pietre. În total vreo 23, din care cea din Olt, punea serioase probleme. Piatra devine tot mai mult un oraş din Vest. Din vestul Moldovei.  
 
Să vină pompierii, să umple cisternele. Civilizaţia comunistă şi europeană! Face to face!  
 
vorba englezului. Piatra-Neamţ concurează tot mai mult cu orice altă localitate est-europeană trecută prin furcile socialismului/comunismului. În zbor! Un fost oraş turistic, oficial, începând cu 1923 şi anii următori, care se îndreaptă cu mare viteză spre viitorul oraş turistic, Piatra-Neamţ.  
 
Populaţia a scăzut semnificativ. De la peste 125.000 la 85.055 de locuitori (2011). Din varii motive. Mulţi s-au retras pe la casele părinteşti din jurul Pietrei, unde viaţa e mult mai ieftină. Marea industrie poluantă, generatoare de locuri de muncă, a dispărut. A rămas prima societate mixtă româno-italiană, performanta RIFIL, condusă, ani de zile, de un manager profesionist. De-al nostru. Alţii, cei mai mulţi supercalificaţi, muncitori, curajoşi, au luat calea bejeniei prin neagra străinătate. Aud că în Canada sunt mulţi pietreni, alţii îmi spun că în Italia ar fi şi mai mulţi! S-a repetat procedura de la începutul secolului precedent. Primul din familie, ajuns în El Dorado, i-a tras, încet-încet şi pe ceilalţi. Acum, oraşul e vizibil îmbătrânit.  
 
Am luat drumul Bucureştilor, după trei decenii de la repartizarea pe aceste minunate plaiuri, dintr-un motiv extrem de simplu. Primii nepoţi se apropiau de vârsta începerii studiilor la litere, iar copiii, stabiliţi de ani buni în Bucureşti, nu mai dădeau semne de revenire la poalele Pietricicăi. În plus, în oraş se instala o o linişte, care nu era de bun augur, pentru stilul meu de viaţă. În permanentă mişcare. A fost o mutare excelentă. Unii nu-mi dădeau şase luni în viesparul dâmboviţean. Au trecut,deja, aproape trei cincinale.  
 
Cu folos pentru toate părţile. Sunt convins că marele Protector, manager al programului Homo sapiens, mi-a călăuzit paşii. Fie la cerere, fie prin intermediari, luându-mă de urechi şi arătându-mi calea! Îi mulţumesc în fiecare zi. Nu sunt bogat, nici sărac. Când am avut nevoie de ceva, întotdeauna, a venit rezolvarea cea mai bună. Cum să nu fiu adeptul evreului, care i-a cerut lui Dumnezeu nu bogăţii fără număr, ci un singur lucru: când are ceva de plată să bage mâna în buzunar şi să scoată exact suma de care avea nevoie.  
 
Gata, cu mărturisirile! Fiţa/fâţa oraşului este tânăra Gondola. Nu, nu-i de origine romă!  
 
Portocalie, of course, îşi dă aere pe deasupra urbei, invitând permanent la călătoria, pe care unii o visam de pe timpul ciuruitului. Existau şi proiecte în acest sens. Din găoacea aeriană, privesc oraşul. Uşor ruginit. La fel ca la Londra, Paris... din motive, oarecum diferite. Coborâm în Perimetrul 51 de pe culmea Cozlei. O construcţie, parcă din Jules Verne, îmi încântă privirile şi simţurile. Nu e finalizată, dar e, clar, transferată din lumea civilizată. Pârtia de schi îmi lasă privirea să treacă spre Calea Romanului.  
 
Serviciile, la restaurant, au fost excelente foarte bune, pălinca din partea casei! Aud că patronul nu este de-al locului. Alt stil, altă educaţie, nu ca prin unele surate din oraş!  
 
La calitatea serviciilor mai au de lucrat pietrenii mei. Altfel, nu vor crea circuitul turistic de altădată. Care îi poate salva şi la care mulţi visează. Împrejurimile de basm, muzeele, aerul nu constituie un argument decisiv, ci calitatea serviciilor. Şi-au fost, prin partea locului, crâşmari antedecembrişti de renume. Ehei, Colibele haiducilor! Ce ghiveciuri, ce sarmale, ce tochituri, stropite cu vinuri aduse mai din jios!  
 
Dimineaţă. Soarele strălucitor îmi spune că va fi o zi superbă. În Bucureşti, diluviu!  
 
- Alo, Andrei, ai închis geamurile la balcoane?  
 
Fac turul mic al oraşului: Catedrala Domnească (1498), arhiplină, Turnul lui Ştefan cel Mare (1499), Muzeul Cucuteni, bine organizat în vechiul sediu al Băncii Petrodava, cu piese de o valoare inestimabilă pentru cultura umanităţii. Numai promovarea acestei comori ar putea crea un adevărat pelerinaj al străinătăţii la Piatra-Neamţ. Cultura Cucuteni (cca 5500-2750 î.H.), dezvoltată pe teritoriul pe care se află, astăzi, Moldova (inclusiv Basarabia), Bucovina (inclusiv din Ucraina), nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei, a precedat cu sute bune de ani aşezările din leagănul lumii:  
 
Sumer şi Egiptul. Ceramica din cultura Cucuteni este unică în lume. Există unele asemănări doar cu o cultură neolitică din China. Apărută la un mileniu. După! La ceramica tip Cucuteni predomină decorul în spirală, cu numeroase variante şi combinaţii, precum figurine feminine, decorate cu motive geometrice. În plan european singura rivala este, cultura minoică! Cretanii ştiind să pună fiecare piesă în valoare. De reţinut, că populaţia aparţinătoare Culturii Cucuteni avea o organizare protourbană, cu locuinţe spaţioase. Ocupaţiile timpului: vânătoarea, agricultura şi meşteşugurile casnice: ţesutul, olăritul, confecţionarea de unelte. La fel ca şi acum. Prin zona rurală.  
 
Muzeul de Etnografie, Muzeul de Artă, Curtea Domnească (1491), Colegiul Naţional Petru Rareş (1869). În urma vizitei regelui Carol I, din 1877, se ridică actuala clădire dată în folosinţă în 1892, liceu generator de valori locale, naţionale, modiale. Alături, Biserica Trei Ierahi, Teatrul Tineretului, greu încercat de lăcomia şi obtuzitatea unor autorităţi locale (noroc că sunt trecătoare). La o azvârlitură de bumerang, Sinagoga, Muzeul de Ştiinţe Naturale cu o superbă colecţie de peşti fosili, scoşi din coasta Pietricicăi, iar mai la vale Muzeul de Istorie.  
 
Unul din artizanii obţinerii Independenţei ţării, Mihail Kogălniceanu, cu oarece interese funciare prin judeţ, ne invită insistent la vizionarea unor valoroase piese. Mai ales, numismatice. De ordinul miilor. Fiind descoperite pe aici atâtea tezaure, partidul unic a dat dispoziţie să fie transferate pe la alte instituţii. Naţionale! Aşa au fost fur-luate multe valori culturale ale locului. E timpul restituirilor! Trec şi pe la bătrâna casă în care a locuit veşnic călătorul Calistrat Hogaş ce ne chema cu Pisicuţa lui pe drumuri de munte. Partea stângă şi, jos, pe partea dreaptă, demolată. În apropiere, singurul segment de stradă, din centrul oraşului, de dinainte de război.  
 
Mai sunt câteva insule de oraş european antebelic, strada de la primărie spre stadion fiind edificatoare. Aici se mutaseră vip-urile comuniste, în locul celor trimişi la canal... La Piatra-Neamţ mai poate fi vizitată o minune. Unicul sediu de bibliotecă publică construit pe cuprinsul patriei, în epoca de aur! Un areal unde poţi rămâne o zi-două fără să ştii când trece timpul. Sunt atâtea de spus!...  
 
Până şi Primăria a devenit punct de atracţie turistică. Cum? Vii la Piatra şi să nu-i vezi exponatul principal? Pinalti, noul Caţavencu, al locului! Spune, tot lelea Safta. Doar de prin aceste locuri s-a inspirat conu Iancu pentru nemuritoarea scrisoare pierdută! Afirmă subsemnatul. Noroc că are consilieri buni! Şi, am înţeles că-i mai şi ascultă! Mai ales pe cei personali. Uneori. Altfel, n-ar fi primar! Piatra nu a dus niciodată lipsă de edili vrednici, doar „vremurile de aur” au ţinut-o, oarecum, pe loc şi lăcomia unor postdecembrişti. Chiar a dat şi Bucureştilor doi vrednici primari: unul interbelic şi unul actual... Câţiva indivizi, „oameni de bine”, strecuraţi abil la Rivoluţie, pe sub pături, pe lângă pereţi şi apoi, cu mâna până-n umăr în coliva naţională sau judeţeană! Si dăi, si luptă ... alte scrisori, bileţele, telegrame, telefoane!  
 
Mi-a displăcut, noua amenajare a piaţetei de la Catedrala Domnească. Unde sunt florile şi gazonul de altădată, ce dădeau viaţă zonei, invadate doar de piatră? Nu sunt suficiente cartierele-lagăr, pline de betoane? Din fericire, marile blocuri ale epocii Dej, apoi ale celei de aur, îşi reevalueză permanent starea. Arhitecţii au reuşit să atenueze agresivitatea cenuşiului. Lipsesc, însă, foarte mulţi arbori. Atentatul are loc, acum. Pe fosta stradă Emil Costinescu, celebru ministru de finanţe liberal, azi tot Republica I. Castanii centenari cedează şi s-au gândit să-i înlocuiască. Cu... platani! Dacă la Timişoara, alt edil „inteligent” a plantat palmieri, de ce să nu se facă marea schimbare şi la Piatra? Lăsaţi castanii la locul lor! Sunt atâtea străzi golaşe pe care se pot pune platani. Deşi, stejarul şi bradul (argintiu) sunt arborii locului.  
 
Trec Podul Sculy, peste Cuiejdiul deseori năbădăios, neamenajat, încă, cum trebuie. Ochii mi se izbesc, a câta oară, de blocul sanitar (laboratoare), plantat premeditat acolo de ateii trecutului de tristă amintire, pentru a obtura privirea spre monumentala biserică Sf. Ioan Botezătorul (Mărăţei). Ce deschidere, cu scări largi şi fântână, aş face! Peisajul s-ar schimba total prin punerea în valoare a superbei verigi energetice. Da, lanţul energetic protector mai are foarte puţin şi este adus la standardele biblice.  
 
Stadionul, european, se pregăteşte de mica aniversare, 20 de ani de la pătrunderea în prima ligă! Nu pot fi trecute uşor cu vederea câteva meciuri de excepţie. Iar Peste Vale, după ce treci Bistriţa, te aşteaptă un picnic pe cinste, la concurenţă cu Cercul Gospodinelor de pe Cozla. Când e cod canicular, ştrandul e la dispoziţia ta, cu toate facilităţile! Mai e şi hipodromul. Dar câte ispite nu sunt la poale de Bahrin şi pe potecile ce duc spre locuri mirifice?!?...  
 
*  
 
Am participat şi la cea de a XX-a ediţii a simpozionului naţional, de filatelie, cartofilie şi, probabil, la cel mai tare târg al colecţionarilor din Moldova. Ce iute trece timpul? Eveniment căruia autorităţile ar trebui să-i acorde mai multă atenţie, fiind vector de imagine şi aducător de mulţi turişti, dacă ştii să-l promovezi ! Deocamdată se organizează datorită unor sufletişti. Din târg şi din afara lui. Sub egida Federaţiei Filatelice Române.  
 
Jocul norilor este uluitor! Poate şi în memoria marilor filatelişti dispăruţi, dr Valeriu Neaga fiind unul dintre ei. Iar ospitalitatea călugărilor rămâne nedezminţită. O minune borşul monastiresc oferit cu generozitate. Mai sus, Horăicioara, cuib de vulturi şi loc de detenţie, reculegere impusă, pentru vipurile oficiale şi bisericeşti. Aici ar fi trebuit să fie „găzduit” becalianul, dacă era recunoscut vip! E mult mai bine, însă, pentru fariseu, la... Racova! Pentru cine cunoaşte realitatea concretă.  
 
Aerul tare şi soarele torid ne îndeamnă la depănarea unor amintiri. În drum spre oraş. Se anunţă prima oprire. Nu vroiam să cobor, dar Cineva m-a impulsionat, trezindu-mă pe trotuar. Hai, să o iau spre piaţa cartierului-lagăr, în care am stat ani de zile. Unde sunt cozile de altădată, din spatele alimentarei, în faţă nu era voie, pentru o jumătate de ulei, lapte, detergenţi, hârtie igienică, zahăr, carne, pui Fraţii Petreuş, tacâm de stavrid?... Dar, ce parizer! Boborul, uită, uită, binefacerile pactului de la Yalta!  
 
Prin piaţă (sâmbătă, ora 5 p.m.), mai nimeni. Deodată, ce-mi văd ochii? Celebrii hribi, despre care tot am discutat de vreo săptămână, mă aşteptau pe câteva pagini de ziar. Local. „Hai, domnule, i-ai pe toţi că stau aici de vreo două ore. Acum am venit din pădure.” Mă uit la ofertant. Om cu privire bonomă şi cizme pline de noroi. Uscat. Mă gândesc că a fost Sf. Petru sub acoperire! Îi iau la preţ fără concurenţă. Aşa m-a învăţat Aronel. Totul se negociază! Nu pot altfel. Mă vede de acolo, de sus, şi mă mustră! Informez baza. Sunt uşor boscorodit. În aşteptarea sentinţei, dau ocol pe la primele două domicilii pietrene de la etajul VI şi VIII ale primei lame din cartier. Cu patru scări.  
 
Recent colorizată şi umanizată. Calc aleiile, pline de cireşe uscate, pe care păsările le tratau cu indiferenţă. Câte amintiri! Ce ştiu ele? Tai, domol, uşor toropit, cartierul şi ţârrrr... suport consecinţele. Spălat, curăţat, dat în clocot şi pus la congelator. În punguţe. Hribii. Pentru curajul meu, în achiziţii bio fortuite, sunt răsplătit regeşte de bunii mei prieteni, la care am adăstat, cu două borcane cu dulceaţă de cireşe. Mmm... Mai nou, grămăticii, inclusiv ardeleanca mea, aprobă şi de cireşi. Acasă, nu am văzut nicio crenguţă prin borcane!  
 
Piatra-Neamţ, o ţintă ideală pentru un weekend larg! Mai mult, adevărat rai pentru cei greu stresaţi ! Atâta linişte!  
 
Salutări din Piatra-Neamţ !  
 
Hai, acasă !  
 
P.S. NU UITA!  
 
Pe 29 iulie, între orele 20,30-10,30, poporul român aniversează un an de la alungarea preşedintelui-jucător în mod legal. Dovedit pe deplin. La Bucureşti în Piaţa Universităţii şi alte pieţe în ţară, pentru a sărbători victoria, băgată sub preş tocmai de cei puşi să vegheze legalitatea.  
 
POPORUL a DECIS! BĂSESCU e DEMIS!  
 
*  
Toate bune!?!  
Ai nevoie de o informatie?  
Mică, mică? O rezolvăm împreună.  
Trimite mai departe! Mulţumiri!  
Să se vadă! Ne-am eliberat de frică!  
-------------------------------------------------  
 
Sergiu GĂBUREC  
Piatra-Neamţ - Bucureşti  
duminică, 21 iulie 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Sergiu GĂBUREAC - TABLETA DE WEEKEND (41): SALUTĂRI DIN PIATRA-NEAMŢ / Sergiu Găbureac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 937, Anul III, 25 iulie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Sergiu Găbureac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Sergiu Găbureac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!