Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Aniversari > Mobil |   


Autor: Sergiu Găbureac         Publicat în: Ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014        Toate Articolele Autorului

665 DE ANI - ŢARA MOLDOVEI
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O aniversare, dragă nouă, moldovenilor şi tuturor românilor. Prilej de a reaminti o istorie tulburătoare, plină de fapte eroice şi evenimente ce explică vremurile pe care le trăim, cu mari emoţii, în prezent. 
  
Moldova, nume ce provine de la râul omonim, în care şi-a găst sfârşitul căţeaua credincioasă a maramureşanului Dragoş, primul descălecător consemnat pe aceste plaiuri. Cercetătorii dau numelui frumoasei ţări, tot soiul de etimologii, mai mult sau mai puţin controversate şi credibile. Unii istorici, avansează ca dată a fondării Moldovei anul 1285. Cert este că în 1359, un alt cneaz din Maramureş, Bogdan I, trece în Moldova, îl detronează pe nepotul lui Dragoş, Balc, şi declară independenţa Moldovei. Urmaşiii lui Bogdan I au unificat sub stăpânirea lor tot teritoriul dintre Carpaţi, Nistru, Dunăre şi Marea Neagră, punând în calea tătarilor tabere de mercenari secui, de la care au rămas toponimice ca Mikloshély (Miclăuşeni), Vàrhély (Orhei), Kis-Jenö (Chişinău) sau Csupor (Ciubărciu, azi Ciobruci).  
  
Dar şi până la Dragoş, multe seminţii au trecut peste daci / bolohoveni / volohoveni / brodnici: pecenegi, cumani, slavi, tătari, unguri ... lăsând urme, materiale şi spirituale, în evoluţia autohtonilor. Astfel, Principatul Moldovei a fost stat european timp de peste cinci veacuri. În timpul lui Roman I (1391-1394), pe care hrisoavele îl numesc voievod al Moldovei de la munţi şi până la mare, graniţele Moldovei fiind formate la vest de Munţii Carpaţi, la est de râul Nistru, în nord de râurile Nistru şi Ceremuş, în sud graniţa era formată de Marea Neagră, Dunăre-Siret şi Milcov.  
  
Mai târziu, Principatul este împărţit administrativ în Ţara de Sus, cu capitala la Suceava şi Ţara de Jos, cu capitala, vremelnic, la Bârlad, cu 24 ţinuturi: Cernăuţi, Hotin, Soroca, Rădăuţi, Suceava, Dorohoi, Botoşani, Cârligătura, Neamţ, Iaşi, Lăpuşna, Orhei, Putna, Roman, Tecuci, Vaslui, Tutova, Bârlad, Covurlui, Frumoasa, Ciubărciu, Obluciţa, Chilia şi Cetatea Albă. Vremurile potrivnice au făcut ca vecini lacomi să muşte adânc din trupul ţării. Ce a mai rămas din moştenirea lăsată de Ştefan cel Mare, ciuntită la nord şi la est, s-a unit, în 1859, cu Ţara Românească. Câţiva ani mai târziu Principatele Unite devin România stat ce îşi cucereşte prin jertfe de sânge independenţa în 1878. Devine regat în 1881 sub conducerea unui prinţ neamţ, Carol I, care s-a dovedit a fi credincos poporului român şi făuritor al României moderne. 
  
Cum s-a ajuns ca peste 54% din trupul Moldovei, apărată de brava armată a lui Ştefan cel Mare să fie cotropit de alte seminţii ? În timpul lui Alexandru cel Bun are loc prima luptă a moldovenilor cu turcii, care atacă, fără succes, Cetatea Albă (cca. 1420). Rămâne celebră, în istorie, şi bătălia cu turcii de la Podul Înalt (1475), la care se adaugă zeci de alte bătălii. Atacurile inamicilor se înteţesc, cu tot felul de pierderi teritoriale. În secolul al XVI-lea Ţara Moldovei devine stat tributar Imperiului Otoman. Cu haraci, biruri, tribut, peşcheşuri ... şi preluarea unor obicieuri, de care nu am scăpat nici în ziua de astăzi. De reţinut, Moldova nu a fost niciodată paşalâc turcesc ! 
  
La 1600, Mihai Viteazul devine domnitor şi al Moldovei realizând prima unire celor trei principate: Ţara Românească, Transilvania şi Moldova. Poarta otomană instaurează domniile fanariote în 1711 şi abia în 1822 sunt restabilite domniile pământene. În 1775, Imperiul Otoman cedează partea de nord a Moldovei (Bucovina) Imperiului Habsburgic, iar în 1812, cedează Rusiei, teritoriul dintre Prut şi Nistru (Basarabia). În 1856, 3 judeţe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad şi Ismail) reintră în componenţa Principatului Moldovei. Urmează Unirea Mică din 1859, iar în 1918, în împrejurări istorice de importanţă planetară, Basarabia şi Bucovina vor fi reintegrate, realizându-se România Mare. 
  
Pe 28 iunie 1940, Uniunea Sovietică, în urma ultimatumului (urmare a pactului secret Ribentrop-Molotov), cotropeşte din nou Basarabia şi Bucovina de Nord. Au loc tot felul de împărţiri şi creaţii statale artificiale, cea mai cunoscută fiind Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (1940 şi din 1944 până în 1991). În 1991, RSS Molodovenească îşi declară independenţa. Alte părţi din Moldova istorică (Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa, judeţul Hotin şi sudul Basarabiei) fac astăzi parte din Ucraina. Aşa s-a ajuns ca teritoriul Moldovei lui Ştefan cel Mare să se afle azi în România (46%), Republica Moldova (36%) şi Ucraina (18%). 
  
Moldova a fost un stat iubitor de pace, cu oameni gospodari, cu o inteligenţă deosebită. Datorită acestor calităţi native au reuşit să reziste vicisitudinilor timpurilor vrăjmaşe. Moldova şi-a ajutat aliaţii, aflaţi în necaz, respectându-şi angajamentele luate, chiar cu sacrificii. Moldovenii, da, cei cu sârma, au construit România. Zone întregi ale ţării au fost „invadate” de moldoveni, care au participat, fără să se bată cu pumnul în piept, la ridicarea marilor unităţi industriale, a zecilor de mii de blocuri de locuinţe, au lucrat cot la cot cu „băştinaşii” la evoluţia acelor zone. Multe toponimice amintesc de prezenţa moldovenilor în celelalte provincii ale României. Asemenea nume s-au dat în semn de respect faţă de seriozitatea moldovenilor. Până şi un mândru vârf din Munţii Făgăraşului (dintre Ardeal şi Ţara Românească) poartă numele Moldoveanu (2544 m); Filip Moldoveanu este cel care a realizat în anul 1544, Catehismul Lutheran, prima carte tipărită în limba română. Şi asta, unde ? La Sibiu . E suficient. 
  
După 1989, moldovenii au împânzit Europa. Cauzele le cunoaştem cu toţii. Le-am dezbătut de nenumărate ori. Au reuşit să fie apreciaţi şi acceptaţi în toate localităţile unde şi-au găsit locuri de muncă. Au adus în patrie, împreună cu românii din celelalte provincii, miliarde de euro, dorind să ridice localităţile de unde au plecat la standarde europene. În multe locuri s-a şi reuşit acest lucru. 
  
Nicio clipă nu s-a uitat, nici măcar în timpul comunismului, că pe cele două maluri ale Prutului trăiesc oameni ale aceluiaşi trunchi. Se conştientizează tot mai mult acest lucru. Timpul reunirii se apropie tot mai mult. Datorită evenimentelor din Ucraina s-a deschis o fereastră uriaşă pentru R. Moldova. S-au realizat paşi decisivi spre integrarea ţării în marea comunitate europeană. Tensiunile sunt foarte mari, dar cecul în alb oferit recent, întâmplător sau nu chiar pe 28 iunie, de Uniunea Europeană, ne fac încrezători în îndeplinirea visului tuturor românilor. De a fi o singură ţară, cu toţi fraţii la un loc. 
  
E 2 iulie 2014 ! La Putna se aude dangăt de clopot ! Ştefan cel Mare, cu siguranţă, e fericit de ceea ce se întâmplă şi e mândru de moldovenii lui ! Doamne ajută ! 
  
----------------------------- 
  
Sergiu GĂBUREAC 
  
Bucureşti 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
665 DE ANI - ŢARA MOLDOVEI / Sergiu Găbureac : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1280, Anul IV, 03 iulie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Sergiu Găbureac : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Sergiu Găbureac
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!