Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Evaluari > Mobil |   


Autor: Stelian Gomboş         Publicat în: Ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012        Toate Articolele Autorului

Semnal editorial şi publicistic: Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu – Lainici – Capodoperă a artei româneşti şi europene, Editura „Evanghelismos”, Bucureşti, 2011 ...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Semnal editorial şi publicistic: Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu – Lainici – Capodoperă a artei româneşti şi europene, Editura „Evanghelismos”, Bucureşti, 2011 ...  
  
Introducere, scurtă prezentare şi referinţe bio - bibliografice 
  
Încă de la bun început, doresc să recunosc şi să dezvălui adevărul că am apreciat întotdeauna bogata şi diversa activitate a Domnului Mihail Diaconescu, aceea de profesor universitar, scriitor, publicist şi om deosebit de activ al cetăţii, puterea sa de muncă, deosebita sa capacitate de: asimilare, concentrare, sintetizare, promovare şi redare a datelor, informaţiilor, citatelor şi evenimentelor istorice şi nu numai, a activităţilor şi acţiunilor culturale şi spirituale pe care le iniţiază, supraveghează şi organizează, cu multă seriozitate şi avizată competenţă, cărţile pe care le-a scris şi le scrie Domnul Profesor Mihail Diaconescu, precum şi toată activitatea sa culturală şi spirituală, caracterul şi cultura foarte vastă şi solidă de care dispune, de asemenea (şi) dragostea domniei sale pentru cultura, arta şi spiritualitatea noastră autentică!... Sunt de-a dreptul impresionat de capacitatea şi puterea domniei sale de muncă susţinută, pe care o desfăşoară şi acum, constatând din aceasta că are această atitudine, mereu pozitivă şi optimistă, faţă de viaţă, faţă de semenii şi cunoscuţii lui ce nu sunt puţini şi care, dacă sunt sinceri, îl apreciază şi îl admiră mult, fiindu-i cât se poate de recunoscători, aşa cum încerc să-i fiu şi eu acum, când scriu aceste rânduri, cu o nedisimulată emoţie!...  
  
Aşadar, Domnul Profesor Universitar Dr. Mihail Diaconescu s-a născut la 8 noiembrie 1937, în localitatea Priboeni, comuna Vultureşti, judeţul Argeş, şi este romancier, critic, estetician, teolog ortodox şi istoric literar. Este fiul Aureliei (născută Mârfu) şi al lui Aurelian Diaconescu, preot şi învăţător. A absolvit Liceul „Gheorghe Şincai" din Bucureşti şi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1960), obţinând în anul 1972 titlul de doctor în filologie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, cu teza Gib I. Mihăescu, publicată în anul 1973. După absolvire, an care a coincis şi cu debutul său în revista „Gazeta literară" cu un articol despre Gala Galaction, este numit profesor de limbile română şi latină, logică şi psihologie la Liceul „St. O. Iosif" din localitatea Rupea, judeţul Braşov. În anul 1965 a fost muzeograf la Muzeul Regional de Istorie şi redactor la secţia culturală a cotidianului „Drum nou" din municipiul Braşov.  
  
În anul 1963 debutează editorial cu romanul Visele au contururi precise. În intervalul anilor 1965-1985, este cadru didactic la Institutul Pedagogic din municipiul Piteşti, unde va participa la editarea revistei „Argeş", al cărei redactor - şef va fi din anul 1966 până în anul 1969. Este, de asemenea, cofondator al revistelor „Astra" (1966) şi „Noua revistă română" (1966). A funcţionat, între anii 1985 şi 1995, ca cercetător ştiinţific principal la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu" din Bucureşti. 
  
Primul roman, Visele au contururi precise (1963), se ocupă de lumea contemporană, ca şi cel din anul 1980, Umbrele nopţii, înfăţi şând, moralizator, drama unui sculptor român exilat în Occident. Toate celelalte romane, de la Culorile sângelui (1973) până la Sacrificiul (1988), au fost concepute ca părţi constitutive ale unei „fenomenologii narative a spiritului românesc"; ele ilustrează o „literatură cu program", teoretizată în diverse studii şi articole.  
  
Scriitorul urmează şi o altă filieră, ortodoxist-mistică şi tra diţionalistă, de tipul Nae Ionescu, Lucian Blaga, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic, Ion G. Coman, Dumitru Stăniloae etc., vorbind despre „misiunea românească" şi caracterul „tragic, eroic şi sublim" al istoriei românilor. Dacă în ceea ce priveşte eseistica autorul poate fi aşezat alături de Paul Anghel sau Edgar Papu, romanele pe care le-a scris sunt discutabile, iar încercarea de a da o Istorie a literaturii daco-romane (1999) este în cel mai bun caz un gest de curaj, ţinând de un uluitor spirit al documentării. Ceea ce depăşeşte ca limită documentarului în Istoria... sa îi este însă permis romancierului, care poate mixa realul cu imaginarul, pentru a prezenta epoci diferite, de la vechii traci la secolul al XX-lea, într-o încercare de a reconstitui spiritul fiecărui timp. Abordând o tematică istorică, autorul recurge la stilul realist clasic, vizitând fie şi o realitate imaginată, cu unele infuzii romantice şi accente retorice.  
  
Culorile sângelui este o carte dedicată picto rului „oficial" din vremea lui Constantin Brâncoveanu, Pârvu Mutu, zugravul de biserici care, la început de veac XVIII, s-a impus artist aproape inaderent la cruda ambianţă istorică. Renaşterea şi umanismul românesc prebrâncovenesc sunt urmărite şi în Adevărul retorului Lucaci (1977), unde personajul principal este un „profesor" din vremea Movileştilor. În Marele cântec (1980), probabil cel mai bun roman al lui Diaconescu, eroul este muzicianul şi savantul Ioan Căianu-Valachus, pentru puţină vreme episcop romano-catolic în Transilvania.  
  
Epoca lui Burebista este văzută prin ochii lui Arhidamos, protagonistul romanului Călătoria spre zei (1982), ambasador al dacilor la Roma lui Iulius Cezar. Principele Grigore Alexandru Ghica al X-lea apare într-o carte despre vremurile romantismului (Speranţa, 1984), după care prozatorul se întoarce la epoca sa predilectă, cea străromână, acum personajul principal fiind astronomul şi teologul Dionysus Exiguus, „discipol" la „schola" unei mănăstiri tomitane (Depărtarea şi timpul, 1986).  
  
În fine, Sacrificiul aduce în prim-plan pe luptătorii ardeleni pentru Marea Unire, totul fiind prezentat, ca şi în celelalte cărţi, pe fondul dilematic al naturii umane. În aceste contexte, cele mai reuşite pasaje literare se dovedesc, după Dumitru Micu, descrierile de ceremonial, recompuse în spiritul caracteristic al fiecăreia dintre epocile „reactualizate".  
  
În maniera lui Radu Theodoru, Paul Anghel, Vasile Ştirbu, Eugen Uricaru, autorul mânuieşte dezinvolt instrumentarul narato - logic al realismului tradiţional. Realizează astfel un „mozaic de romane, înglobând, în ceea ce s-ar fi vrut un tot unitar, dacii, Reforma, Renaşterea, „barocul" ardelean, vremea lui Brâncoveanu, romantismul prepaşoptist, epoca Unirii, chiar dacă îi lipseşte totuşi acestui conglomerat un factor literar „incitator" (Marian Popa).  
  
O lucrare serioasă şi bine documentată este Prelegeri de estetica Ortodoxiei (1995-1996, respectiv ediţia a doua în anul 2009), în două volume intitulate Teologie şi estetică şi Ipostazele artei. O altă carte, Biserici şi mănăstiri ortodoxe (1988), ilustrează aceleaşi teze despre perspective multi, inter şi transdisciplinare: teologie dogmatică, istoria artelor, culturii şi civilizaţiei, poetică, părinţii Bisericii. Volumul, Farmecul dialecticii şi fenomenologia narativă (2001), conţine în mare toate teoriile lui Diaconescu despre roman şi natura specifică a epicului. 
  
În anul 1996 Universitatea din municipiul Oradea i-a acordat Domnului Profesor Mihail Diaconescu titlul de Doctor honoris causa pentru întreaga sa operă literară şi ştiinţifică. În anul 2005 a primit titlul de cetăţean de onoare al municipiului Brad din judeţul Hunedoara „pentru prestigioasa sa activitate literară, publicistică, filosofică şi didactică”. În anul 2007 a primit titlul de cetăţean de onoare al comunei Vultureşti din judeţul Argeş şi titlul de cetăţean de onoare al judeţului Argeş „pentru întreaga activitate depusă”. Este membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. O parte din proza sa a fost tradusă în limbile germană, franceză, engleză, rusă. Mihail Diaconescu face parte din Comitetul Ştiinţific European al Societăţii Ad Fontes. Alle Fonti Dell‘Unita D'Europa. 
  
Tratatul Prelegeri de estetica Ortodoxiei (vol. I, Teologie şi estetică; vol. II, Ipostazele artei) - pe care l-a publicat în anul 1996, la Editura „Porto Franco” din Galaţi, iar ediţia a doua, în anul 2009, la Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei din Iaşi - este o lucrare realizată pe o largă bază interdisciplinară. Prefaţa Terra mirabilis la albumul de artă Bisericii şi mânăstiri ortodoxe. Orthodox churches and monasteries. Romania (1998) este o ilustrare a tezelor şi demonstraţiilor cuprinse în lucrarea extraordinară „Prelegeri de estetica Ortodoxiei”. Tratatul Istoria literaturii dacoromane (1999) este o sinteză ştiinţifică cu caracter fundamental, unică în cultura română şi europeană. El constituie o noutate într-un domeniu de strictă actualitate datorită prezentării scriitorilor dacoromani de valoare universală din secolele I-VI – Aethicus Histricus, Sfântul Ioan Cassian, Sfântul Niceta de Remesiana, Sfântul Dionisie Smeritul şi Areopagitul, Leontius Byzantinus, Ioan Maxentius şi alţii. Volumul Antologie de literatură dacoromană. Texte comentate publicat în anul 2003 la Casa de Producţie şi Editură Corifeu este o completare necesară la tratatul Istoria literaturii daco - romane. Volumul Farmecul dialecticii şi fenomenologia narativă (2001) conţine teoriile Domnului Mihail Diaconescu despre roman, natura specifică a epicului şi „fenomenologia narativă a spiritului românesc”. Ca scenarist şi regizor de filme documentare Mihail Diaconescu a realizat serialul Dobrogea creştină. Harta spirituală în 13 episoade a câte 30 de minute fiecare.  
  
Mihail Diaconescu premiat, la sfârşitul anului 2011, de către Academia Română 
  
Domnul Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu a fost distins cu premiul Academiei Române "Mircea Florian", secţiunea filosofie, pentru tratatul său "Prelegeri de estetica Ortodoxiei", publicat la Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, din municipiul Iaşi, în anul 2009, bucurându-se de Prefaţa – Studiu a Domnului Acad. Prof. Univ. Dr. Alexandru Surdu. Pe data de 15 decembrie anul 2011, într-o atmosferă de mare solemnitate, s-a desfăşurat ceremonia de acordare a premiilor Academiei Române pentru realizări deosebite în domeniile ştiinţei, filosofiei şi artei. Ceremonia s-a desfăşurat în Aula Magna, în prezenţa membrilor titulari, a membrilor corespondenţi, a membrilor de onoare ai Academiei Române şi a unor invitaţi. 
  
Aşadar, premiul "Mircea Florian" la secţiunea filosofie a fost acordat Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu pentru tratatul său fundamental "Prelegeri de estetica Ortodoxiei" (vol. I - Teologie şi estetică; vol. II - Ipostazele artei). Academia Română a considerat acest tratat o contribuţie de o excepţională valoare la evoluţia culturii române şi europene, o demonstraţie riguroasă a faptului că gândirea speculativă este activă în filosofia contemporană. Calitatea de apologet activ al Ortodoxiei este evidentă în tot ceea ce Domnul Profesor Mihail Diaconescu a scris, dar mai ales în sinteza Istoria literaturii dacoromane şi în tratatul de estetică premiat recent de Academia Română. Reamintim aici faptul că numeroase capitole din "Prelegeri de estetica Ortodoxiei" au fost prezentate iniţial la Facultatea de Litere şi la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din municipiul Piteşti. Ulterior aceste capitole au fost completate cu noi prelegeri rostite de Domnul Mihail Diaconescu la Facultatea de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie a Universităţii din Bucureşti, la Facultatea de Limba Română şi la Facultatea de Limbi Străine a Universităţii Spiru Haret din Bucureşti, precum şi la Facultatea de Sociologie şi Psihologie a Universităţii Hyperion, tot din Bucureşti. În tratat au fost incluse şi unele prelegeri ţinute la Secţia Romanistică a Institutului de Romanistică al Universităţii Humboldt din Berlin, unde Domnul Mihail Diaconescu a avut cursuri şi a condus seminarii pentru studenţi şi doctoranzi. Prin ideile şi demonstraţiile pe care le conţin, aceste cursuri sunt o noutate în domeniul vast al teoriilor despre frumos şi despre variatele sale încorporări. 
  
O necesară, semnificativă şi importantă lecţie de istorie, cultură, ştiinţă şi artă 
  
În altă ordine de idei, lucrarea „Lainici – Capodoperă a artei româneşti şi europene” este o carte care analizează, explică şi interpretează arta pictorului Grigore Popescu – Muscel, una dintre marile personalităţi ale culturii româneşti şi europene, autor al unor superbe ansambluri murale în peste cincizeci de biserici monumentale din România, Germania, Ungaria, Serbia, Grecia, Franţa şi Cipru. Este un album de artă, imprimat pe hârtie cretată, cuprinzând un comentariu de o înaltă şi exigentă ţinută ştiinţifică şi teoretică, precum şi 803 imagini color de diferite dimensiuni, semnate de renumitul fotograf Dan Samoilă. Alte câteva contribuţii fotografice aparţin lui George Crăsnean. Volumul a fost publicat prin purtarea de grijă a Preacuviosului Părinte Arhimandrit Ioachim Pârvulescu – Stareţul Sfintei Mănăstiri Lainici, personalitate eclesiastică, culturală şi intelectuală de largă perspectivă teologică, spirituală şi duhovnicească. Sfinţia Sa a întreprins măsurile necesare pentru realizarea picturii în frescă la Biserica nouă cu hramul „Izvorul Tămăduirii” din incinta complexului monahal a Mănăstirii Lainici – Gorj. 
  
Acest volum al Domnului Profesor Mihail Diaconescu este precedat şi prefaţat de o binecuvântare semnată de către Înaltpreasfinţitul Părinte Dr. Irineu Popa – Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, membru al Academiei Române, prefaţă sau binecuvântare ce reflectă o înaltă ţinută exegetică, academică şi teologică. Un cuvânt deosebit de apreciere şi recunoştinţă i se cuvinte, de asemenea, Părintelui Calist Călinoiu – călugăr vieţuitor în Sfânta Mănăstire Lainici, bun cunoscător al trecutului Bisericii noastre Ortodoxe Române, a cărui erudiţie şi acrivie ştiinţifică au contribuit la stabilirea desfăşurărilor tematice şi la reliefarea aspectelor istorice şi elementelor culturale şi îndeosebi teologice, ale amplelor alcătuiri şi compoziţii pictate în Biserica Mare (Katolikon) Izvorul Tămăduirii a mănăstirii de pe cursul Râului Jiu, din Defileul Jiului. Ca realizare tipografică volumul „Lainici – Capodoperă a artei româneşti şi europene” ne oferă o minunată lecţie de profesionalism, de competenţă şi de artă a tiparului. Meritele Domnului Georgian Ion – care a asigurat prelucrarea digitală artistică a fotografiilor şi ale Doamnei Maria Popescu – Dragomir – coordonator iconografic, nu pot fi apreciate şi elogiate suficient şi îndeajuns. Împreună au realizat o lucrare de care nu te mai saturi, atunci când citeşti şi-i admiri imaginile. Tipografia Guttenberg din Bucureşti, care a realizat acest splendid volum, ne face o demonstraţie strălucită a capacităţii ei de a produce cărţi la nivelul celor mai înalte realizări, în domeniu, europene. Pentru toţi cei care răsfoiesc albumul „Lainici – Capodoperă a artei româneşti şi europene” relaţia cult – cultură este un fapt de la sine înţeles. 
  
Volumul (albumul) în cauză are o structură deosebit de complexă. De aceea el nu seamănă cu alte albume de artă, realizate în istoria cărţii româneşti. Este o apariţie unică, de o înaltă valoare ştiinţifică, istorică şi artistică, menită să influenţeze şi să dea o direcţie nouă iniţiativelor şi întreprinderilor editoriale similare, din cultura românească. Domnul Profesor Mihail Diaconescu a conceput textul acestui volum într-un mod original, dar şi revelator totodată. Afirmăm şi susţinem acest lucru gândindu-ne la faptul că textul conţine numeroase date, culese şi extrase din Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Istoria Bisericească Universală, din Teologia Dogmatică, Teologia Liturgică, din Teologia Patristică (sunt amintiţi, consemnaţi sau citaţi sfinţii: Origen, Maxim Mărturisitorul, Grigorie Sinaitul, Grigorie Palama, Talasie Libianul, Vasile cel Mare, Atanasie cel Mare şi mulţi alţii) din Teologia Omiletică şi Catehetică, din Teologia Morală, Pastorală şi Misionară, din istoria Arhitecturii Româneşti (în această privinţă, cele afirmate despre caracterul simbolic al bisericii mari (katolikonul mănăstirii) „Izvorul Tămăduirii” şi, în special, despre pridvorul în stil brâncovenesc, respectiv neoromânesc, sunt o necesară lecţie de erudiţia şi fineţe analitică), din moştenirea culturală şi spirituală a Bizanţului, din evoluţia arte noastre murale, din prefacerile, transformările, căutările şi realizările picturii româneşti moderne, totul – pentru a discuta, analiza şi dezbate frumuseţea unică şi valoarea exponenţială a capodoperelor murale create de pictorul şi artistul consacrat Grigore Popescu – Muscel. 
  
În mod obişnuit, în volumele dedicate artei sacre, fie la noi, fie în alte locuri şi culturi europene sau universale, autorii lor insistă asupra unor aspecte formale, descriptive, stilistice, istorice, documentare, comparatiste ale operelor pe care le analizează. Cu toate că este vorba de arta sacră, nu se spune însă nimic despre principiile şi învăţăturile dogmatice, liturgice, categehetice, scripturistice, pastorale şi spirituale, care susţin, conturează şi direcţionează creaţiile discutate. Nu se remarcă şi nu se subliniază faptul că arta sacră are conţinut, mesaj şi caracter doxologic, simbolic şi, mai ales, apologetic – misionar. Nu se reţine faptul că ea este destinată să ofere un cadru adecvat pentru slujirea liturgică, sacramentală şi euharistică. Nu se spune că fără referinţe şi referiri exacte, precise şi numeroase la învăţăturile dogmatice, respectiv la cultul divin public şi la oficierea şi săvârşirea Sfintei Liturghii şi a Dumnezeieştii Euharistii, arta sacră nu poate fin înţeleasă. Ideea că arta sacră din diferitele şi diversele culturi europene poate fi abordată, discutată şi explicată „în sine”, fără referiri şa mesajul şi conţinutul ei religios, apare ca o ciudăţenie, ca un nonsens, ca o falsificare, în fond, a mesajului ei, care este, în primul rând, unul spiritual. Acest fel şi mod de a proceda este nu doar unul greşit şi eronat, ci şi contraproductiv. Este o exagerare şi o aberaţie, pseudoculturală. 
  
Noutatea şi particularitatea volumului pe care teologul ortodox, filozoful, esteticianul şi criticul de artă Mihail Diaconescu l-a publicat sub titlul „Lainici – Capodoperă a artei româneşti şi europene” vine tocmai din faptul că el discută despre capodoperele picturii sacre, realizate de către artistul Grigore Popescu – Muscel, întemeiat pe principiile dogmatice, liturgice, istorice şi pastoral-misionare care o susţin. Altfel spus, arta sacră include şi încorporează Teologia. Îi conferă o notă şi o nouă forţă exponenţială. O face accesibilă oamenilor din mai multe straturi sociale şi intelectuale. Regăsim în acest volum principiile teoretice pa care Domnul Profesor Mihail Diaconescu le-a expus în vastul său tratat „Prelegeri de estetica Ortodoxiei”, apărut şi publicat în două volume, respectiv două ediţii: în anii 1996 şi 2009. Contemplăm în albumul şi volumul „Lainici – Capodoperă a artei româneşti şi europene” imaginile color, imprimate pe hârtie cretată ale creaţiilor realizate de către Grigore Popescu – Muscel şi descoperim creaţia unuia dintre cei mai străluciţi pictori muralişti din istoria artei şi culturii româneşti moderne. O îmbinare cu totul aparte de tradiţie şi inovaţie, de experienţă şi cultură, de rigoare dogmatică şi splendoare inventivă, de lirism confesiv şi rigoare compoziţională, de forţă expresivă şi capacitate de atracţie caracterizează pictura artistului Grigore Popescu – Muscel. La loc de frunte în ansamblul picturilor murale din Catedrala Sfintei Mănăstiri Lainici sunt ciclurile Viaţa şi faptele Sfântului Cuvios Irodion, Cronica pictată a isihasmului, Filocalia (în acest ciclu putem contempla, între altele, două splendide portrete murale ale Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae), Sfinţii dacoromani şi români, Monarhii (principi, principese, regi, regine, împăraţi şi împărătese) care au ocrotit şi preamărit credinţa creştină, ortodoxă, ciclul marilor ierarhi din Sfântul altar, Ciclul cuvioaselor călugăriţe şi Ciclul Sfinţilor militari. Sunt alcătuiri şi compuneri murale, caracterizate prin rafinamente compoziţionale şi portretistice, prin monumentalitate şi subtilităţi cromatice. Profesorul Mihail Diaconescu afirmă aici că este o mare şansă pentru noi să fim contemporanii artistului de strălucită valoare şi vocaţie – Grigore Popescu – Muscel. Şi credem cu toată convingerea şi trăirea că domnia sa are perfectă dreptate. 
  
Erudiţia şi subtilităţile analitice ale volumului semnat de Domnul Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, demonstraţiile întreprinse, exemplele aduse în prim plan, comentariile sale cu caracter teoretic susţin insistenţa cu care este abordată, analizată şi dezbătută forţa revelatoare a variatelor aspectelor compoziţionale, cromatice, portretistice ori stilistice ale picturii realizate de pictorul Grigore Popescu – Muscel. Esteticianul şi criticul de artă Mihail Diaconescu vorbeşte de geniul creator al pictorului Grigore Popescu – Muscel şi de impactul extraordinar de puternic asupra celor care contemplă capodoperele realizate de el. Să scrii despre un mare creator de artă şi despre capodoperele sale murale este, cu siguranţă, o întreprindere ştiinţifică temerară, şi, mai cu seamă, dificilă. Domnul Profesor Mihail Diaconescu s-a achitat în mod exemplar de această dificilă misiune. Datorită acestui volum (album) sublima artă a lui Grigore Popescu – Muscel ne apare într-o lumină puternică, într-un lung şir de analize şi dezbateri revelatoare. Nu întâmplător Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Irineu al Olteniei a afirmat în erudita sa Binecuvântare – cu care se deschide acest volum (album) că esteticianul Mihail Diaconescu şi maestrul Grigore Popescu – Muscel „sunt doi mari titani ai culturii noastre” (pag. 7). Părintele Arhiepiscop şi Mitropolit Irineu adaugă că volumul „Lainici – Capodoperă a artei româneşti şi europene” este „un studiu în culoare şi cuvânt, de o profunzime teologică adusă până la apofatic şi de o frumuseţe contemplativă extatică. Oricine, citind această carte – album, are deschisă o privelişte divino – umană inegalabilă, unde, ca la o masă mistică nu ştii ce să apreciezi mai mult: misterul, compoziţia sau explicaţia subtilă a celor prezentate. Fără îndoială că nimic nu scapă neaprofundat din această grădină edenică a maestrului Grigore Popescu” (pag. 7 – 8). 
  
O forţă revelatoare aparte şi deosebită are faptul că în această scriere esteticianul Mihail Diaconescu pune arta lui Grigore Popescu – Muscel în relaţie cu creaţiile unor mari pictori muralişti, care au marcat puternic evoluţia culturii noastre în diferite epoci istorice. Ca atare, Domnul Profesor Mihail Diaconescu scrie următoarele: „Prin arta sa, Grigore Popescu – Muscel este un continuator al marilor personalităţi care au dat strălucire şi valoare universală artei murale româneşti din epoca feudală. Pristavul Marcu de la Voroneţ, Dobromir de la Târgovişte, Toma de la Suceava, Dragoş Coman, Radoslav şi David de la Cozia, Dobromir cel Tânăr; Stamatello Cotronas, Tudoran de la Băjeşti, Pârvu Pârvescu Mutu, cel mai strălucit pictor al epocii brâncoveneşti, de care autorul acestei lucrări (Mihail Diaconescu) se simte foarte ataşat sufleteşte, pentru că l-a evocat în romanul său „Culorile sângelui”; Constantinos din Ţara Românească şi alţii ca ei sunt, prin arta şi creaţia lor, reperele, exemplele, modelele şi marii dascăli ai lui Grigore Popescu – Muscel. În tot ceea ce artistul nostru a zugrăvit, marea tradiţie a picturii murale româneşti este vie şi generatoare de noi valori. În pictură, Bizanţul se naşte astfel din nou. Bizanţul spiritual este mereu viu. De aceea, noi stăm cu „faţa spre Bizanţ” (Ilie Bădescu), ca premisă a cunoaşterii şi autocunoaşterii, ca împlinire a creaţiilor la care visăm. Bizanţul trăieşte în noi, cei ce contemplăm şi iubim operele de artă, create sub semnul binefăcător al spiritualităţii sale benefice” (pag. 233). 
  
Ample expuneri din volumul „Lainici – Capodoperă a artei româneşti şi europene” sunt menite să demonstreze felul şi modul în care Profesorul Mihail Diaconescu înţelege, în şi din ipostaza sa de estetician şi critic de artă, unele probleme concrete şi punctuale ale picturii. Iată ce afirmă Domnul Mihail Diaconescu despre marea artă de zugrav şi desenator a lui Grigore Popescu – Muscel, pe care o pune în relaţie, pe de o parte, cu experienţa creatoare, strict personală, a pictorului, autor al unor mari ansambluri în frescă, iar pe de alta, cu evoluţia plasticii româneşti, din secolul al XX – lea: „În istoria artei româneşti din secolul XX, mari pictori care s-au afirmat şi ca străluciţi desenatori au fost Mirea, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petraşcu, Ştefan Dimitrescu, Henry Catargi, Jean Al. Steriadi, Ressu, Marius Bunescu, Nicolae Dărăscu, Theodorescu – Sion, Rudolf Scweitzer – Cumpăna, Alexandru Demian, Ghiaţă, Gheorghe Vânătoru, Corneliu Baba şi mulţi alţii. Pictorul muralist Grigore Popescu – Muscel este continuatorul lor. În linia frântă şi rezumativă a desenului, în precizia şi fineţea ductului ni se descoperă profunzimea şi ineditul observaţiei, acuitatea impresiei, capacitatea de sinteză şi severa economie de mijloace cu care artistul consemnează variatele aspecte ale realului, surprinse în permanenta lor prefacere. În frescele pridvorului de la Lainici, formele, lumina, succesiunea planurilor; unele note constructiviste şi dinamismul mişcărilor sunt accentuate tocmai prin precizia desenului. Indiferent că pictează oameni, obiecte, ansambluri arhitectonice, cărţi, steme, flori, copaci, aureole, construcţia formelor este totdeauna fermă. Desenul este clar, expresiv. Nu întâlnim volute sau linii ezitante, şerpuitoare, pentru că pictorul cultivă traseele precise, contrastele evidente, proporţiile adecvate ideii. Imaginile stilizate, atent decupate din fond, inclusiv faldurile veşmintelor monarhice sau monahale care cad în linii drepte, precise, sunt consecvent preferate. Desenul lui Grigore Popescu – Muscel face casă bună cu tuşa energică sau suavă, cu explozia de nuanţe coloristice neaşteptate, cu atmosfera istorică dominată de simboluri monarhice şi religioase, de relief, culoare şi strălucire. În cazul compoziţiilor în frescă (tehnica de a picta în culori combinate în apă pe un zid cu tencuială proaspătă), desenul (aşa numita grafitizare) cu linii clare, ferme, are o importanţă majoră în ordonarea şi pornirea lucrului. Ulterior, în spaţiile marcate de desen vin petele de culoare” (pag. 155 – 157). 
  
Prin urmare, este de reţinut şi subliniat în chip special modul în care Domnul Profesor Mihail Diaconescu caracterizează armonia picturilor murale, realizate de pictorul Grigore Popescu – Muscel: „Armonia frescelor din pridvorul de la Lainici ne apare ca acord, coeziune, mesaj comun şi concordanţă a unor elemente disjuncte, dar totuşi convergente. Iconologia şi iconografia au aici puteri revelatoare. Totul, în pictura lui Grigore Popescu – Muscel, exprimă aderenţa părţilor; semnificaţia unitară, forţa mesajului, coerenţa întregului, dar şi a registrelor şi a detaliilor. Impresia de măreţie pe care o dă această pictură se impune direct şi puternic, pentru că focalizează atenţia privitorului de mesaj, eliminând ceea ce ar putea fi de prisos în urmărirea ideii. Această pictură este darul lui Dumnezeu – Proniatorul şi Părintele luminilor, pentru cuvioşii monahi ai Sfintei Mănăstiri Lainici, pentru credincioşii creştini din ţara noastră şi pentru oamenii de pretutindeni, în special pentru cunoscătorii şi iubitorii de artă. Armonia susţine tot ceea ce este original, strălucitor şi expresiv în pictura murală a lui Grigore Popescu – Muscel. Este un fapt care ne aminteşte de spusele lui Heraclit din Efes, convins că toate în lume şi în istorie se află într-o continuă devenire, supuse fiind însă unei ordini necesare, universale şi armonice, numite Logos. „Cele opuse se acordă, şi din cele deosebite rezultă cea mai frumoasă armonie” – adaugă Heraclit. Ca întreg, respectiv ca act de creaţie de mare amploare desfăşurat narativ, îmbinând în mod fericit aspectele tematice fundamentale cu detaliile expresive şi simbolice, suita de compoziţii şi portrete realizată în pridvorul de la Lainici, ne aminteşte şi de modul cum un alt mare pictor argeşean, respectiv Costin Petrescu (1872 – 1954), a pictat interiorul Catedralei Reîntregirii de la Alba Iulia, unele scene din Palatul Patriarhiei şi, mai ales, imensa frescă din sala de concerte a Ateneului Român din Bucureşti, operă reprezentativă a artei româneşti şi europene” (pag. 170). 
  
În cele ce urmează vom spicui din afirmaţiile Profesorului Mihail Diaconescu cu privire la arta portretului, revelată de splendorile picturilor murale ale lui Grigore Popescu – Muscel: „Este necesar să subliniem în mod deosebit faptul că pentru orice artist plastic, indiferent de stilul şi epoca în care se înscrie, portretul rămâne una dintre cele mai complexe şi mai dificile probe ale vocaţiei sale artistice. Pentru pictorii, miniaturiştii, sculptorii, desenatorii, medaliştii, autorii broderiilor şi scriitorii din toate epocile, portretul demonstrează, mai mult decât alte forme artistice, capacitatea de a semnifica şi transfigura realul. Reprezentarea unei persoane ca subiect al operei artistice, înfăţişată fie singură, fie într-un cadru compoziţional adecvat presupune înţelegerea ei psihică, socială şi istorică, dar mai ales, modul în care aceasta se raportează la cel care o evocă. Portretul fizic, moral şi simbolic, este fondat, în cazul artelor plastice, pe o superlativă stăpânire a desenului, pe un perfect acord între parte şi întreg, între ceea ce este particular şi general în opera finită” (pag. 151). 
  
Despre raportul şi relaţia dintre identitatea spirituală românească şi tradiţia culturală bizantină, în care noi ne înscriem, Domnul Profesor Mihail Diaconescu afirmă şi susţine, pornind tot de la pictura lui Grigore Popescu – Muscel: „În Europa şi în întreaga lume, o lungă perioadă de timp, Bizanţul a păstrat primatul picturii şi arhitecturii. Bizanţul, cu normele sale de viaţă, cu dimensiunea sa metafizică, cu nemuritoarea sa tradiţie liturgică, patristică, artistică şi estetică, dar mai ales cu strălucirea sa spirituală intensă, catalizează mari energii creatoare şi spirituale în fiecare dintre noi şi în întregul neam românesc. Identitatea spirituală românească nu poate fi înţeleasă fără să ne raportăm la Bizanţ. De aceea, creaţiile artistice contemporane, care exprimă dimensiunea bizantină a existenţei noastre etnice şi spirituale au o sublimă forţă exponenţială. Tradiţia, cu normele ei precise, înnoirea, inventivitatea şi originalitatea coexistă în opera de pictor muralist a lui Grigore Popescu – Muscel, într-o fericită sinteză artistică. Nici un alt pictor din spaţiul spiritual ortodox nu a reuşit în epoca noastră o astfel de sinteză. Este o sinteză care ne atrage, ne cucereşte definitiv şi ne înalţă sufleteşte. Contemplarea acestei opere ne face mai buni, mai sensibili” (pag. 233 – 234). Am putea cita în continuare alte idei, demonstraţii, referinţe comparative sau istorice, exemple şi comentarii analitice. Domnul Profesor Mihail Diaconescu nu uită să sublinieze în mod deosebit faptul că de-a lungul afirmării sale artistice Grigore Popescu – Muscel a fost mereu însoţit de Doamna Maria Popescu – Dragomir, soţia lui, ea însăşi pictoriţă de reală şi autentică vocaţie. În acest sens, Domnul Mihai Diaconescu scrie următoarele: „Creaţia originală (desene, compoziţii, portrete, peisaje, naturi statice) şi cea de restaurator al unor mari ansambluri de pictură în frescă de pe tot cuprinsul ţării noastre, i-au creat pictorului Grigore Popescu – Muscel un prestigiu artistic imens, pe cât de firesc, pe atât de întemeiat şi de justificat. El este un mare creator şi un model sublim de dăruire totală în serviciul valorilor nemuritoare ale artei sacre şi ale culturii române. Realizările pictorului Grigore Popescu – Muscel n-ar fi fost posibile dacă n-ar fi reuşit să lucreze cu o echipă de discipoli, pe care a format-o şi a menţinut-o de-a lungul anilor. Cea mai importantă colaboratoare a maestrului, de-a lungul întregii sale cariere, este distinsa lui soţie, Doamna Maria Popescu – Dragomir, ea însăşi pictoriţă de strălucită vocaţie, autoare a numeroase lucrări personale de conservare-restaurare. Ea este dedicată integral soţului şi lucrărilor artistice în care el s-a angajat. Şi ea este născută în Muscel, la Piţigoaia, un sat fondat la finele secolului al XVIII – lea de românii din Ardeal, care au trecut munţii „în Ţară”, pentru a scăpa de teroarea sângeroasă, instituită de autorităţile imperiale habsburgice după marea răscoală din 1784 a ţăranilor conduşi de Horea, Cloşca şi Crişan (pag. 232 – 233). 
  
Este de necontestat şi de netăgăduit faptul că volumul (albumul) publicat de Domnul Mihail Diaconescu sub titlul sugestiv „Lainici – Capodoperă a artei româneşti şi europene” - şi apărut şi lansat în anul 2011, cu prilejul slujbei de sfinţire (târnosire) a noii Biserici a Mănăstirii Lainici (construcţie care a fost începută în anii 90, sub stăreţia, supravegherea şi coordonarea sau conducerea Părintelui Arhiepiscop Ioan Selejan al Covasnei şi Harghitei), totodată şi cu ocazia proclamării oficiale a canonizării Sfântului Cuvios Irodion – Stareţul Mănăstirii Lainici – toate aceste momente şi evenimente desfăşurându-se în „Duminica Tomii” – 03.05.20111, sub înaltul patronaj al Preafericitului Părinte Daniel – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române – este, pe de o parte, cea mai profundă şi mai nuanţată analiză a splendorilor murale, prin care marele pictor Grigore Popescu – Muscel s-a impus, iar pe de alta, o mărturie necesară despre comorile de frumuseţe, create sub cerul sfânt al Ortodoxiei Româneşti. De aceea credem că Înaltpreasfinţitul Părinte Dr. Irineu Popa – Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei are mare dreptate atunci când afirmă şi susţine că Mihail Diaconescu şi Grigore Popescu – Muscel „sunt doi titani ai culturii româneşti”. 
  
Tonul general al expunerilor ştiinţifice, respectiv istorice, teoretice, comparative, stilistice şi analitice în volumul „Lainici – Capodoperă a artei româneşti şi europene” este, în mod firesc, unul expozitiv şi sobru. De mai multe ori însă autorul acestui album se lasă influenţat şi dominat de marea bucurie a contemplaţiei estetice şi de trăirea entuziastă a frumuseţilor descoperite. Trăirea aceasta susţine comunicarea lirică, epică şi narativă. Precum în acest fragment care ne reaminteşte de faptul că Profesorul Mihail Diaconescu este nu doar un mare istoric, critic de artă, filozof şi teoretician de mare calibru şi autoritate în domeniul esteticii, ci şi un mare scriitor, autor al vastului ciclu de romane, de răsunător succes, care laolaltă alcătuiesc şi formează ceea ce el numeşte „Fenomenologia epică a spiritului românesc”: „Călătorul care intră în Defileul Jiului, indiferentă că urcă dinspre judeţul Gorj spre Ardeal sau coboară din Hunedoara şi Haţeg spre Oltenia, are parte de una dintre cele mai copleşitoare trăiri sufleteşti. Meandrele Jiului, care saltă năvalnic între pereţii abrupţi de piatră, proiectaţi înspre înălţimi până la tăria cerului, pădurile străvechi, prăpăstiile înfricoşătoare şi vârfurile ascuţite ale stâncilor, ne exaltă sensibilitatea şi conştiinţa, ne proiectează gândirea spre măreţia firii, ne transformă sufleteşte. Fără să vrem, în contact cu maiestuosul peisaj montan din Defileul Jiului, ne simţim mai demni şi mai buni, mai împliniţi sufleteşte. În această Poartă a Carpaţilor Meridionali totul este măreţ, sălbatic, frumos, neaşteptat, uimitor. Tocmai în această parte de ţară, în mirificul Defileu al Jiului, la mijlocul distanţei dintre municipiul Târgu Jiu şi municipiul Petroşani, altfel spus – în locul unde nordul Olteniei îşi dă mâna cu sudul Ardealului, se află Sfânta Mănăstire lainici cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Este cea mai mare mănăstire de călugări din Sfânta Arhiepiscopie a Olteniei. Este, totodată, una dintre mai vechi şi mai cunoscute din România” (pag. 19 – 22). Iată şi un alt fragment elaborat sub influenţa şi imperiul aceleiaşi puternice revărsări scripturale lirice: „Pridvorul Catedralei de la Lainici este invadat de lumină la orice oră din zi. Dar mai ales în orele după-amiezei şi pe înserate, când lumina intensă coboară năvalnic de pe crestele semeţe ale munţilor de la apus, exonartexul pare o construcţie dintr-o lume suprafirească. Lumina aurie intensă a soarelui coborât la apus, marcată de roşul vesperal, diafan, năvăleşte în pridvorul de piatră. Luxurianta vegetaţie a munţilor cu vârfuri semeţe, înfipte în cer, încărcaţi cu codri străvechi, seculari, dă nuanţe aparte luminii revărsate peste lume. În astfel de momente, erupţia auriului exploziv din fresca pridvorului ne copleşeşte. Scara nuanţelor şi transparenţelor cromatice se pierde treptat în auriul dens şi masiv. Sentimentul neaşteptat al participării noastre la Vieţile Sfinţilor evocaţi în pictură devine tot mai puternic. În geografia spirituală a picturii de inspiraţie sacră ne regăsim pe noi înşine, într-o nouă stare sufletească şi de conştiinţă. Culorile calde, aeriene, liniştitoare ale picturilor degajă atunci o atmosferă plină de farmec inefabil, în deplin acord cu arhitectura măreaţă a Catedralei, cu spaţiul ei sacru, cu detaliile exonartexului, cu atmosfera diafană, cu frumuseţea spirituală a Sfinţilor care ne privesc din compoziţiile murale. Pridvorul de la Lainici vorbeşte sufletului nostru însetat de frumos în variate moduri şi cu diferite mijloace. Este unul dintre cele mai frumoase pridvoare din câte se află în prezent la bisericile noastre de tradiţie arhitectonică brâncovenească şi neoromânească. Ansamblul şi detaliile acestui pridvor au fost minuţios gândite de Arhitectul Dorel Cordoş din Sighetul Marmaţiei şi riguros executate în piatră de Viştea, de meşterii şi ucenicii cu care lucrează, împlinind astfel, şi ei, o exigenţă estetică majoră a stilului brâncovenesc, respectiv neoromânesc, în construcţiile bisericeşti monumentale ... Spaţiul sacru al exonartexului de la Lainici sculptat în minunata piatră de la Viştea, adăposteşte una dintre capodoperele picturii româneşti şi europene. Această capodoperă este creaţia pictorului muralist Grigore Popescu – Muscel – una dintre marile personalităţi ale artei româneşti din toate timpurile” (pag. 64 – 66). 
  
Încheiere 
  
Volumul (albumul) „Lainici – Capodoperă a artei româneşti şi europene” este o apariţie editorială necesară, într-un context cultural şi spiritual complex, complicat, contradictoriu, ceţos, dificil şi întunecat uneori, în care valorile autentice şi reale, cele care ne reprezintă în timp, spaţiu şi lume, trebuie recunoscute, reafirmate, proclamate şi argumentate în mod serios, responsabil, justificat, ferm şi absolut convingător!... 
  
Cu alte cuvinte, Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, pe care ţinem să-l felicităm (şi) pentru această lucrare „Lainici – Capodoperă a artei româneşti şi europene”, şi pe care o recomandăm tuturor cu toată căldura, îi dorim să ne mai hrănească minţile şi sufletele şi cu alte lucrări ziditoare şi folositoare nouă şi urmaşilor noştri, arătându-ne prin toate acestea dragostea sa faţă de valorile perene ale Bisericii şi neamului Românesc, precum şi tinereţea spirituală cu care l-a înzestrat Dumnezeu – Cel în Treime Slăvit şi Lăudat, pe devotatul şi iubitul Său fiu – autentic închinător şi slujitor!...  
  
Sunt încredinţat că sunt foarte mulţi oameni de rând, din ţară şi din diaspora, credincioşi ori slujitori ai altarelor care se roagă Bunului Dumnezeu, să îi dăruiască Domnului Profesor Mihail Diaconescu, multă linişte şi pace în suflet, multă bucurie sufletească şi să îi răsplătească pentru faptul că i-a făcut pe ei sau pe copiii lor oameni cu şcoală, cu carte românească de învăţătură, cu emisiuni frumoase şi folositoare, ziditoare de suflet şi de spirit, cu cărţi, reviste, biblioteci şi cu studii înalte, încheiate – lucru care nu poate fi uitat de şi în istoria acestor locuri - marcate de prezenţa şi activitatea domniei sale, atât de bogată şi de prodigioasă şi care s-a desfăşurat, şi încă se desfăşoară, pe parcursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur şi eu, dorindu-i, încă odată, să ne trăiască întru mulţi, folositori şi roditori ani, alături de familie, de colegi sau colaboratori şi de toţi cei dragi ai săi!...  
  
În încheierea acestor modeste dar sincere rânduri, scrise cu toată preţuirea şi admiraţia, să îi urez, încă odată, să aibă parte de multă putere de muncă în continuare, de multe realizări şi sporite împliniri sufleteşti, însoţite de un sincer şi călduros „La Mulţi şi Fericiţi Ani!” Să se bucure de realizările şi împlinirile de până acum, să le cultive şi să le înmulţească, pe mai departe, îndeosebi pe cele de ordin cultural, spiritual şi cărturăresc!... Dumnezeu să îl binecuvânteze, să îl ajute şi să-i poarte de grijă! 
  
Drd. Stelian Gomboş 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Semnal editorial şi publicistic: Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu – Lainici – Capodoperă a artei româneşti şi europene, Editura „Evanghelismos”, Bucureşti, 2011 ... / Stelian Gomboş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 648, Anul II, 09 octombrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Stelian Gomboş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stelian Gomboş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!