Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Marturii > Mobil |   


Autor: Stelian Gomboş         Publicat în: Ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012        Toate Articolele Autorului

Semnal editorial şi publicistic - O Candelă în Carpaţi - Episcopia Covasnei şi Harghitei - p. I...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Semnal editorial şi publicistic – „O Candelă în Carpaţi, Episcopia Ortodoxă Română a Covasnei şi Harghitei. Cincisprezece ani de la înfiinţare”, Volum publicat şi tipărit cu binecuvântarea, sprijinul şi coordonarea ÎPS Părinte Ioan Selejan – Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, Volum îngrijit de Dr. Ioan Lăcătuşu şi Drd. Nicoleta Ploşnea, Volum apărut la Editura „Grai Romanesc”, Miercurea Ciuc, 2010, 1200 pagini ...  
  
Volumul de faţă are o semnificaţie aparte pentru conştiinţa spirituală autentic românească, din interiorul şi din exteriorul arcului intracarpatic fiindcă este o adevărată cronică a vieţii spirituale, culturale şi comunitare ortodoxe şi româneşti din cele două judeţe – Covasna şi Harghita, din ultimii cincisprezece ani ...  
  
Spre exemplu, în capitolul întâi, intitulat Rugă şi trudă la candela credinţei străbune, este redată o sinteză care cuprinde informaţii privind: repere cronologice asupra înfiinţării şi activităţii noii Eparhii; rolul şi funcţiile Eparhiei în arealul multietnic şi pluriconfesional din judeţele Covasna şi Harghita; activitatea misionară şi pastorală a Episcopiei Ortodoxe Române a Covasnei şi Harghitei; activitatea sectorului administrativ - bisericesc, aspecte ale organizării bisericeşti - prezentarea protopopiatelor, parohiilor şi filiilor; adunările eparhiale, şedinţele Consiliului Eparhial şi ale Permanenţei Eparhiale, cercurile pastoral-misionare, conferinţele preoţeşti, activitatea de pregătire şi perfecţionare a clerului, asistenţa religioasă din armată, penitenciare şi spitale, aspecte ale relaţiei cu celelalte culte - ecumenismul local, activitatea cultural - spirituală; viaţa monahală; activitatea economică; activitatea culturală; învăţământul teologic şi cel religios; sectorul social - filantropic din activitatea de asistenţă socială, iniţiative, programe, asociaţii; Biserică şi societate: din activitatea asociaţiilor, fundaţiilor şi ligilor cultural-creştine. În cei cincisprezece ani de la înfiinţare, prin multiplele sale activităţi, Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei, Arhipăstorul ei, au contribuit la îmbunătăţirea activităţii preoţimii, a credincioşilor români ortodocşi, precum şi la sporirea patrimoniului material şi cultural al Eparhiei şi, implicit, al Bisericii Ortodoxe Române. Meritul principal al celor cincisprezece ani de păstorire îl reprezintă schimbarea radicală de percepţie şi perspectivă a românilor din această parte de ţară: dintr-o comunitate aflată într-o permanentă defensivă, lipsită de posibilităţi de prezervare şi afirmare a identităţii sale specifice, într-o comunitate care, în ciuda dimensiunilor sale numerice reduse, dispune de potenţial şi resurse umane pregătite, care, cu sprijinul fraţilor întru credinţă şi neam, poate nu numai să primească, dar să şi dea patrimoniului cultural naţional şi spiritual valori perene, la nivelul performanţelor şi exigenţelor timpurilor pe care le trăim.  
  
În continuare, este prezentat momentul de ridicare la rangul de Arhiepiscop „ad persona” a ÎPS Părinte Ioan Selejan. Sub titlul Un act solemn şi demn - ridicarea Preasfinţitului Părinte Ioan, Episcopul Covasnei şi Harghitei, la rangul de Arhiepiscop onorific, sunt redate principalele momente ale vizitei pastorale a Preafericitului Daniel, Patriarhul României, a celorlalţi membri ai Sinodului Bisericii Ortodoxe Române şi a unor înalte personalităţi ale vieţii publice din România, în Eparhia Covasnei şi Harghitei, vizită încheiată cu săvârşirea Liturghiei Arhiereşti prilejuită de evenimentul menţionat. Sub forma folosită în dicţionare, sunt prezentate succint informaţii despre fiecare parohie din protopopiatele Sfântu Gheorghe, Miercurea Ciuc, Topliţa şi Întorsura Buzăului, privind: un scurt istoric al bisericii (anul construirii şi pictării, hramul, elemente arhitecturale); preoţii slujitori, cântăreţii şi epitropii, lucrările de renovări şi reparaţii efectuate la biserici şi case parohiale, în perioada anilor 1994 - 2009, starea cimitirelor, monumente de for public, troiţe şi clopotniţe ridicate, activitatea pastoral - misionară şi culturală desfăşurată în parohii, în această perioadă; organizarea şi desfăşurarea hramurilor; vizite pastorale, liturghii arhiereşti, slujbe de sfinţire; hirotoniri de preoţi, acordarea unor distincţii preoţeşti; pelerinaje şi excursii documentare; activitatea culturală (renaşterea şi păstrarea tradiţiilor populare, colaborarea cu şcoala şi căminele culturale, tipărirea unor micromonografii); activitatea socială şi filantropică; evenimente deosebite din viaţa comunităţii parohiale; vizite ale unor personalităţi; stadiul recuperării suprafeţelor de teren agricol, păduri şi imobile confiscate de regimul comunist... 
  
Sub genericul Mănăstiri de pe Golgota neamului românesc sunt prezentate principalele repere ale vieţii monahale din Eparhia Covasnei şi Harghitei, fiind redate informaţii şi imagini despre următoarele mănăstiri: Mănăstirea Doamnei şi Mănăstirea „Sfântul Ilie” din municipiul Topliţa, Mănăstirea Făgeţel, Mănăstirea Mărcuş, Mănăstirea Izvoru Mureşului, Mănăstirea Sita Buzăului, Mănăstirea Valea Mare, Schitul Dumbrăvioara, Schitul Gura Izvorului şi Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din municipiul Miercurea Ciuc.  
  
Capitolul Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhipăstor şi slujitor la sfintele altare din Carpaţi, este dedicat reliefării celor cincisprezece ani de păstorire întru Slava lui Dumnezeu şi în slujba Neamului Românesc a „Arhiepiscopului din Carpaţi”, şi cuprinde subcapitolele: Preasfinţitul Părinte Episcop Ioan - Omul potrivit şi binecuvântat de Dumnezeu; itinerarii pastoral-misionare ale Înaltpreasfinţiei Sale; din interviurile ÎPS Părinte Arhiepiscop Ioan Selejan apărute în mass-media; frânturi din cuvintele de învăţătură rostite de ÎPS Părinte Arhiepiscop Ioan; consemnări ale oamenilor de presă despre activitatea ÎPS Părinte Arhiepiscop Ioan, cuvinte de suflet despre Părintele Arhiepiscop Ioan. Enunţând, în cele ce urmează, câteva date succinte din parcursul său biografic von aminti şi reţine că Arhiereul demn şi destoinic ori pilduitor Ioan s-a născut la 16 noiembrie anul 1951, în localitatea Pietrani, judeţul Bihor, fiind primul episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Covasnei şi Harghitei, înfiinţată în anul 1994... Studiile sale sunt următoarele: Liceul „Constantin Brâncuşi” din Oradea, promoţia anului 1971; Facultatea de Instalaţii şi Automatizări din Bucureşti, promoţia anului 1976; Seminarul Teologic din Craiova, promoţia 1986; Facultatea de Teologie Ortodoxã din Sibiu, promoţia anului 1990; Institutul Biblic din Ierusalim, perioada anilor 1991-1994; Cursurile de doctorat le-a urmat la Institutul Biblic din Ierusalim, domeniul Biblice, Egiptologie şi Orientalistică. Iar din activitatea sa bogată şi deosebită spicuim următoarele: În anul 1980 şi-a început viaţa monahală la Mănăstirea Lainici, judeţul Gorj; A fost hirotonit diacon la aceeaşi mănăstire în 6 august anul 1990; A fost hirotonit preot la Mănăstirea Tismana în 15 august anul 1990; Între anii 1990 - 1994 a fost stareţul Mănăstirii Lainici; În anul 1994 a fost Arhimandrit şi Superior al Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim; În 09 iulie anul 1994 a fost ales Episcop al Covasnei şi Harghitei; A fost hirotonit episcop la Mănăstirea “Sf. Proor. Ilie Tesviteanul” din oraşul Topliţa, judeţul Harghita în 20 iulie anul 1994; În 25 septembrie 1994 a fost instalat Episcop al Covasnei şi Harghitei, la Miercurea Ciuc. În ziua de 12 septembrie anul 2007 a fost unul din cei trei candidaţi la scaunul patriarhal al Bisericii Ortodoxe Române. Pe 23 februarie anul 2008 sinodul mitropolitan ortodox de la Iaşi l-a desemnat drept candidat pentru funcţia de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. In urma şedinţei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din luna iunie anul 2009, Preasfinţitului Episcop Ioan al Covasnei şi Harghitei i-a fost acordat titlul de arhiepiscop onorific, ca un gest de răsplată, preţuire şi profundă recunoştinţă pentru întreaga sa activitate, plină de trudă, jertfă şi sacrificiu, în cei şaisprezece ani de Arhipăstor duhovnicesc al ţinutului românesc din centrul ţării, al Covasnei şi Harghitei. Aceasta s-a petrecut după mari şi multe lupte. După decembrie anul 1989, pe fondul frământărilor existente în viaţa credincioşilor din judeţele Covasna şi Harghita, a fost reluată propunerea de înfiinţare a unei Episcopii pentru credincioşii români ortodocşi din judeţele Harghita şi Covasna. Asociaţiile locale, Liga cultural-creştină „Andrei Şaguna“ din Sfântu Gheorghe şi Fundaţia cultural-creştină „Miron Cristea“ din Miercurea Ciuc, întreprind numeroase demersuri pentru sprijinirea Bisericii Ortodoxe de aici, printre care amintim: audienţa la vrednicii de pomenire şi de pie memorie sau amintire Patriarhul Teoctist Arăpaşu şi la Mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului (1991, 1992). 
  
În cadrul Zilelor „Nicolae Colan“ de la Sfântu Gheorghe, din 4 - 5 decembrie anul 1993, în prezenţa Mitropolitului Antonie Plămădeală, se discută problema înfiinţării unei Episcopii cu sediul la Sfântu Gheorghe (Arcuş) sau Covasna. În şedinţa Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Sibiului din ziua de 09 ianuarie anul 1994 a fost propusă pe ordinea de zi, de către mitropolitul Antonie, după discuţia preliminară cu Patriarhul Teoctist şi membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, înfiinţarea unei episcopii pentru zona Harghita-Covasna. La data de 11 ianuarie anul 1994, Adunarea Naţională Bisericească a hotărât înfiinţarea acestei noi eparhii. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat, în şedinţa din zilele de 22 - 23 martie anul 1994, la propunerea Adunărilor Eparhiale ale Arhiepiscopiei Sibiului şi Episcopiei Albei Iulia, organizarea şi delimitarea teritorială a Episcopiei Covasnei şi Harghitei, cu reşedinţa în Miercurea Ciuc. 
  
În prezenţa vrednicului şi distinsului Mitropolit Antonie Plămădeală al Ardealului, în 31 mai anul 1994, la Catedrala Ortodoxă din Miercurea Ciuc s-a constituit Adunarea Eparhială a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei, iar în 12 iulie anul 1994, Colegiul Electoral Bisericesc a procedat la alegerea întâistătătorului nou-înfiinţatei Episcopii a Covasnei şi Harghitei, cu sediul la Miercurea Ciuc, sufragană a Mitropoliei Ardealului, în persoana arhimandritului Ioan Selejan - Superiorul Aşezămintelor româneşti de la Ierusalim şi Iordan. La praznicul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, în 20 iulie anul 1994, la Mănăstirea „Sfântul Ilie“ din oraşul Topliţa, judeţul Harghita, s-a săvârşit hirotonia Preacuviosului Părinte Arhimandrit Ioan Selejan ca Episcop al Covasnei şi Harghitei, fiind întronizat la 25 septembrie acelaşi an, la Miercurea Ciuc. Şi unde în cei cincisprezece ani de păstorire, Preasfinţitul Părinte Episcop Ioan Selejan a înmulţit, dezvoltat şi crescut numărul parohiilor de la 99 la 132 de unităţi, a hirotonit 78 de preoţi, s-au construit 24 de biserici, şase mănăstiri şi schituri, patru capele militare, 20 de case parohiale, au fost reparate 86 de biserici şi 57 de case parohiale, au fost restaurate şi repictate 39 de biserici. Iar Duminică, 23 august anul 2009, s-a mai scris o dată de aur în hronicul Ortodoxiei de pe aceste bătrâne şi vitregite meleaguri: cu prilejul împlinirii a cincisprezece ani de existenţă a Episcopiei Ortodoxe Române a Covasnei şi Harghitei, întâistătătorul acesteia, Părintele Episcop Ioan Selejan, a fost înălţat în treapta arhierească, onorifică de Arhiepiscop, de către Preafericitul Părinte Daniel Ciobotea – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române ...  
  
Revenind la conţinutul volumului de faţă, vom sublinia faptul că, într-o formă sintetică, sunt redate alte aspecte precum: participarea ÎPS Părinte Arhiepiscop Ioan Selejan la principalele evenimente din viaţa Eparhiei, implicarea Înaltpreasfinţiei Sale în viaţa publică la nivel naţional, regional şi local, dar şi la manifestări internaţionale, întâlniri cu personalităţi din ţară şi străinătate; ipostaze specifice păstoririi Sale - factor de echilibru geostrategic, sfetnic al principalilor conducători ai ţării, promotor al păcii interetnice şi interconfesionale, manager, constructor, ctitorul unor instituţii de cultură şi spiritualitate românească, sprijinitorul şi finanţatorul instituţiilor şi proiectelor economice, culturale, şcolare şi sociale, mijlocitorul relaţiilor cu reprezentanţii administraţiei centrale la cel mai înalt nivel, iniţiatorul unor parteneriate cu instituţiile administraţiei publice locale, ocrotitorul sărmanilor ş.a..  
  
Dacă este să facem o (altă) paranteză şi să ne referim puţin, în continuare, la un scurt excurs istoric precum şi dispunerea geografică şi demografică a celor două judeţe – Harghita şi Covasna – care alcătuiesc teritoriul canonic, pastoral şi misionar al Episcopiei Ortodoxe Române a Covasnei şi Harghitei, vom enunţa şi reţine următoarele: Situate în centrul României, judeţele Covasna şi Harghita sunt locuite în cea mai mare parte de maghiari, urmaşi ai secuilor care au fost colonizaţi aici în timpul dinastiei arpadiene (care s-a stins în anul 1301). Secuii din judeţele Harghita şi Covasna au fost consideraţi bun ostaşi şi pe parcursul luptelor antiotomane, al revoluţiei din anul 1848 sau al războaielor mondiale. Începând cu secolul al XV-lea, regiunea înfloreşte prin intensificarea comerţului, acordarea privilegiilor şi construcţia bisericilor. Reforma a însemnat multe conflicte religioase. Astăzi, populaţia judeţelor este diversificată pe plan religios, partea vestică fiind mai ales protestantă, partea estică, mai ales romano-catolică.  
  
Judeţul Harghita este situat într-o regiune de munţi, Munţii Harghitei, Gurghiului, Căliman, şi de bazine depresionare, Giurgeu şi Ciuc. Ţinuturile muntoase ocupă 60% din suprafaţa judeţului, care are 6.639 kmp (2,8% din teritoriul României) şi o populaţie de 342.000 locuitori conform recensământului din 2002. Oraşele, cu un număr mic de locuitori, sunt Miercurea Ciuc ca reşedinţă de judeţ, Odorheiu Secuiesc, Băile Tuşnad, Bălan, Borsec, Cristuru Secuiesc, Gheorgheni, Topliţa şi Vlăhiţa. Judeţul Harghita este apreciat şi pentru monumente istorice. Mănăstirea franciscană şi biserica romano-catolică din Şumuleu Ciuc, reconstruită în anul 1804 în stil baroc, are una din cele mai mari instalaţii de orgă din Ardeal. La Şumuleu Ciuc este organizat cel mai important pelerinaj al catolicilor din România. O clădire specială este Cetatea Mikó din Miercurea Ciuc, care datează din anul 1611, şi unde este amenajat Muzeul Etnografic al judeţului. Castelul şi complexul muzeistic din Lazarea, din sec. XVI, aşteaptă vizitatori pe tot parcursul anului. Judeţul are resurse imense de lemn, ceea ce explică răspândirea bisericilor din lemn, ca cea din Tulgheş, construită în anul 1813. Sunt cunoscute şi forja din Vlăhiţa din anul 1860, Muzeele din Odorheiu Secuiesc, Cristuru-Secuiesc şi Gheorgheni, biserica din Săcel pe a cărei clopotniţă se află inscripţia „pe aici a trecut luminatul dascăl Gheorghe Lazăr în anul 1806″. Potenţialul turistic al judeţului rezidă şi în cele circa 2.000 de izvoare de ape minerale, mofete, saline (Praid), nămoluri şi turbă, aer puternic ozonat, bogat în aerosoli răşinoşi şi ioni negativi, cadru natural deosebit de pitoresc, rezervaţii naturale, localităţi turistice şi zone de agrement, renumite pe plan naţional şi internaţional, printre care staţiunile balneoclimaterice Tuşnad şi Jigodin, Borsec, Izvorul Mureşului sau monumente ale naturii cum sunt lacul de crater vulcanic, unic în Europa, Sfânta Ana, lacul de baraj natural Lacu Roşu, Cheile Bicazului, Poiana Narciselor şi altele. Mofetele de interes local sunt la Sântimbru Ciuc şi la Băile Harghita. 
  
Judeţul Covasna este situat în curbura internă a Carpaţilor în depresiunea Braşovului, delimitat de Munţii Vrancei, Munţii Bodoc şi Baraolt. La recensământul din anul 2002 judeţul avea 222.000 locuitori, ceea ce-l situează printre judeţele mici ale României. Acest caracter este compensat prin bogăţia naturală, frumuseţea peisajului, amintirile istorice. Judeţul are în componenţă 5 localităţi urbane, municipiile Sfântu Gheorghe ca reşedinţă de judeţ şi Târgu Secuiesc, şi 3 oraşe: Covasna, Baraolt şi Întorsura Buzăului. Aproximativ jumătate din populaţie trăieşte în zona urbană. Zona rurală cuprinde 33 de comune şi 122 de sate. Municipiul Sfântu Gheorghe este situat pe malul drept al Oltului, la 30 km de Braşov şi la 200 km de capitala României, Bucureşti, de care este legat prin cale ferata şi drum naţional. Judeţul Covasna este ţara apelor minerale şi a staţiunilor balneo - climaterice. Cea mai vestită localitate din acest punct de vedere este oraşul Covasna, unde se găsesc peste 1.000 de izvoare cu ape minerale. În staţiunile din acest judeţ, cunoscute şi de cealaltă parte a Oceanului Atlantic, se tratează diferite boli reumatice, genitale, cardiologice, ortopedice, de nutriţie, endocrine. Cele mai cunoscute sunt: Malnaş Bai, Balvanyos, Vâlcele, Biborţeni, Bodoc, Micfalău, Valea Zălanului. Toate sunt în apropierea câte unui oraş legat de restul ţării cu drumuri refăcute. O parte din apele minerale sunt exploatate – Bodoc, Biborţeni, Malnaş, Vâlcele, Covasna – şi sunt vândute în toată ţara. Acest judeţ este cunoscut şi ca fiind al bisericilor fortificate, al porţilor şi stâlpilor din lemn sculptate. Cea mai cunoscută biserică fortificată este cea din Sfântu Gheorghe, din Evul Mediu. De mare interes turistic sunt şi satele Ilieni, Olteni, Zăbala, Lemnia, Arcuş, Ozun, Cernat, Turia, Reci, Araci, Băţani Mari, Valea Crişului, Filia, Aita Mare sau Sânzieni. Biserica cea mai vestită este cea din Ghelinţa în stil gotic, cu fresca din Evul Mediu. 
  
Frumuseţile naturii adăpostesc o faună foarte bogată şi variată. Din secolul al XVII-lea a început integrarea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic, scaunele secuieşti au fost supuse germanizării şi recatolicizării, primul proces fiind fără succes. Perioada dualistă austro-ungară (1867-1918) şi interbelică a însemnat pentru aceste ţinuturi perioada modernizării şi a urbanizării, care a fost continuată forţat în epoca comunistă. La 1 Decembrie 1918, odată cu înfăptuirea Marii Uniri a Regatului României cu provinciile româneşti Transilvania, Bucovina, Basarabia, Banat, care din cauza adversităţilor istorice rămăseseră în afara graniţelor naturale ale ţării, şi judeţele Covasna şi Harghita s-au regăsit în fruntariile României. 
  
Episcopia Ortodoxă Română a Covasnei şi Harghitei a fost înfiinţată, după cum am mai spus, în luna iulie anul 1994, grupând protopopiatele Sfântu Gheorghe şi Miercurea Ciuc, care aveau în total 107 parohii cu tot atâtea biserici, în care slujeau 74 de preoţi. 43 de biserici erau declarate monumente istorice, cele mai vechi ca an de construcţie fiind Biserica Doamnei (1658) din Moglăneşti (Harghita) şi biserica din Căpeni (Covasna), din anul 1712. În multe din parohiile acestor protopopiate numărul credincioşilor ortodocşi a scăzut după Dictatul de la Viena din 30 august 1940, când mulţi români au plecat în zona liberă a ţării, iar alţii au trecut la confesiuni protestante – reformată sau unitariană. La data înfiinţării Episcopiei, pe teritoriul ei canonic existau 6 mănăstiri ortodoxe, cea mai veche, din Moglăneşti (Topliţa), datând din anul 1638. În mai multe parohii dominante sunt familiile mixte, româno-maghiare, în care soţul şi soţia aparţin – fiecare – Bisericii în care s-a născut, Ortodoxă, Catolică, Reformată sau Unitariană. Copiii sunt botezaţi potrivit înţelegerii dintre soţi ...  
  
Într-un interviu acordat de Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Ioan Selejan ziarului „Adevărul” din 08 ianuarie anul 2011, şi într-un altul, acordat domnului Dumitru Manolache în cotidianul „Lumina” al Patriarhiei Române, din 20 iunie anul 2010, Înaltpreasfinţia Sa a prezentat, cu mult realism şi discernământ duhovnicesc, situaţia economică, demografică şi socială, precară a celor două judeţe, dar şi situaţia lor stabilă din punctul de vedere al relaţiilor interetnice, care ar putea fi îndemn pentru investitorii români şi străini să-şi dezvolte afacerile în această zonă a României, situată la distanţe aproximativ egale faţă de toate extremităţile ei: „După anul 1989 economia a căzut foarte mult şi la ora actuală cele două judeţe au o economie destul de slab dezvoltată. Nu mai putem vorbi de importante unităţi economice de producţie, singurele sectoare unde în general se lucrează sunt domeniul forestier şi exploatarea apelor minerale. Deci, acestea mai oferă locuri de muncă, şi sunt apoi mici ferme agricole, mici ferme zootehnice unde oamenii se ocupă cu creşterea animalelor, dar nici sectorul acesta nu merge foarte bine, pentru că localităţile sunt foarte risipite în munţi şi pentru cei care colectează laptele este foarte greu să ajungă în toate aceste localităţi, deci rămân familii care nu mai realizează nici acel mic venit din vânzarea laptelui, aşa se face că şi numărul de animale a scăzut foarte mult în ultimul timp. Situaţia este cam la fel pentru etnicii români şi pentru cei maghiari. În aceste două judeţe sunt localităţi cu populaţii mixte, români şi maghiari, sunt localităţi compact româneşti în nordul Harghitei şi în sudul Covasnei şi multe localităţi cu populaţie majoritar maghiară. Am vorbit mereu cu reprezentanţi ai statului, rugându-i să orienteze, în măsura în care este posibil, să-i îndrume pe cât posibil şi în această zonă pe investitori, atât români cât şi străini, să pună în valoare mână calificată care este în zona aceasta, elementul turistic, care a fost foarte dezvoltat aici, şi care funcţionează încă bine în zona Covasnei. Staţiunile balneo - climaterice nu sunt exploatate totuşi la nivelul potenţialului pe care îl oferă ele, înainte de '89 nu era un loc liber nici iarna, nici vara în aceste staţiuni, dar acum sunt în paragină – sunt promovate staţiunile din alte ţări, cine a mai văzut în ultima vreme să fie promovate staţiunile de la noi, din România, oamenii s-au dus către alte zări, încât şi acest potenţial de dezvoltare economică a scăzut. Apoi a fost o zonă economică foarte importantă la Bălan, oraş cu 5.000 de locuitori, aici a fost o mină de cupru, s-au sistat şi acolo lucrările de extracţie a cuprului, şi avem de-a face cu un oraş în cădere, un oraş monoindustrial, cu o populaţie plecată foarte mult în străinătate, cu oameni de vârsta a doua rămaşi acasă, care au grijă de copii, există un număr mare de copii în localitate, deci iată că sunt probleme punctuale care într-un fel sau altul s-ar putea rezolva, însă în economia de piaţă capitalistă în care ne aflăm astăzi este foarte greu de impus cuiva, nu se mai poate impune nimic, decât dacă ar fi o strategie naţională să vezi pe fiecare areal geografic ce se poate face, ce se poate promova ş.a.m.d. Drumurile din cele două judeţe au fost lăsate cel mai în urmă din ţară în ceea ce priveşte modernizarea. Abia acum, după douăzeci de ani (de la căderea regimului comunist) au început lucrările de modernizare a drumurilor care leagă importante oraşe din Transilvania, Braşovul cu Târgu Mureşul, dar şi Bucureştiul cu Braşovul. Toate aceste chestiuni au stat mereu în umbra unor tensiuni politice şi a felului cum a fost privită mereu zona aceasta, mai ales de presă, ca fiind o zonă cu tensiuni interetnice, dar nu putem spune că am avut în ultima vreme aici tensiuni interetnice. Totuşi, foarte mult presa a prezentat zona aceasta ca fiind o zonă gri, se poate vedea că şi investitorii străini au avut reţineri. Se ştie ce capital important a fost investit în zona Banatului, în zona Timişoarei, care este declarată o zonă stabilă a ţării, multietnică mult mai echilibrată decât zona de aici, şi în general zona de vest a României începând de la Satu Mare până la Timişoara, pe toată frontiera, Clujul la fel, cu potenţial economic de care străinii au fost atraşi; or, aici nu a fost o reprezentare politică românească importantă, şi este ştiut că elementul politic poate să favorizeze dirijarea unor fonduri; a fost o perioadă când nu am avut parlamentari români, şi dacă îi avem şi se întâmplă să nu fie din partidele aflate la putere, posibilitatea orizontului de refacere nu este chiar previzibilă. Şi din punctul de vedere al intelectualilor această zonă este mult sub nivelul altor judeţe ale ţării, suntem departe de centre universitare importante, precum Braşovul, Clujul, tinerii de aici se îndreaptă spre străinătate şi din nefericire puţini dintre tinerii care studiază în străinătate se mai întorc aici, atât români cât şi maghiari; maghiarii tot se mai întorc, dar românii aproape deloc, pentru că văzând elementul economic că este cum este, că şansele de a fi angajaţi sunt mai puţine ca în alte părţi, mereu cei care vor să se angajeze sunt întrebaţi: cunoşti limba maghiară, acestea sunt câteva impedimente atât de natură economică cât şi lingvistică care îl fac pe tânăr să-şi pună întrebarea: ce fac eu aici dacă am terminat o facultate? Va fi greu pentru el să-şi pună pe roate o afacere, aşa că asistăm şi la un exod al intelectualilor.  
  
Parlamentarii unguri fac şi ei ce pot, dar se vede că nu au reuşit să-şi atingă ţintele economice. Oamenii politici pot să dea direcţii, pot să dea legi, dar de la teorie până la practică mai sunt probleme importante de rezolvat. Una din cele mai importante bariere în faţa capitalului străin a fost prezentarea mereu a zonei ca fiind una tensionată, dar nu se poate spune asta, având în vedere că marile greve şi marile mişcări de stradă din 89 nu s-au produs aici, populaţia a fost relativ liniştită, un număr important de persoane aveau locuri de muncă bine retribuite, aici se fabricau inclusiv tractoare, de la Braşov au fost transferate două secţii de tractoare şi se fabricau cutii de viteză pentru camioane, pe urmă zona de lângă Sf. Gheorghe, zonă agricolă foarte bună în ce priveşte producţia de cartofi; şi acum se cultivă cartofi în zonă, dar sunt ani în care nu se poate desface producţia de cartofi, pentru că vin cartofi din străinătate foarte mult, acolo nu ştim ce raporturi de subvenţionare există, şi au fost ani în care producătorii aveau importante cantităţi de cartofi, a venit primăvara şi a trebuit să-i arunce, deci iată şi bruma aceea de bani ce s-ar fi putut scoate din vânzarea lor a dispărut 
  
În ce priveşte locaşurile de cult, ÎPS Părinte Arhiepiscop Ioan a spus că în prezent „sunt aproximativ 150 de altare în cele două judeţe, bisericile au fost refăcute, există opt mănăstiri şi două schituri, suficiente pentru numărul de credincioşi (ortodocşi români) care sunt aici, la ora actuală mai sunt doar două biserici în construcţie – la Sfântu Gheorghe şi la Sita de Jos – Întorsura Buzăului, care sunt totuşi într-un stadiu destul de avansat, într-un an-doi şi acestea vor fi terminate, şi cel puţin o sută de ani nu va mai trebui să fie construită aici nici o biserică. Din punctul acesta de vedere am putea spune că mila lui Dumnezeu s-a arătat din nou, doar să le putem întreţine, să putem să facem rost de fonduri pentru sprijinirea salarizării preoţilor din parohiile mici, pentru că sunt foarte multe parohii în localităţile unde populaţia românească este foarte redusă numeric şi nu poate să întregească salariul unui preot, şi de aceea facem apel mereu la fondul central misionar care se strânge la Patriarhia Română. Preoţii din zonă cultivă şi ei câte ceva, toţi au gospodării pe lângă casă, fără aceasta e foarte greu să trăieşti, aşa, cu mila lui Dumnezeu, cel puţin o parte din hrana zilnică o mai produc şi în propria gospodărie, însă preoţii au cheltuieli importante, pentru că în foarte multe localităţi nefiind şcoli româneşti, pe copii trebuie să-i trimită destul de mici în alte părţi la şcoală, să le plătească internatul, cazarea, masa şi nu-i totuna să ai liceu în localitatea în care eşti preot, cel puţin până în clasa a opta, a noua, să ai şcoala în localitate, sunt unii care îşi duc copiii la părinţi, în altă parte, în alte regiuni, copiii pleacă de mici, din clasa întâi, unde sunt şcoli cât de cât importante, aşa că viaţa preotului aici este destul de grea, însă prin mila lui Dumnezeu încă sunt tineri care caută chiar şi aceste localităţi mici. De altfel, de curând am hirotonit un tânăr care este doctor în teologie şi care a acceptat să vină într-o parohie cu 45 de familii. Iată că încă mai există vocaţie misionară, dragoste faţă de Biserică şi de slujire, însă aceştia trebuie cât de cât susţinuţi financiar, să poată şi ei să aibă un minim nivel de trai pentru ei şi pentru a-şi putea susţine familiile. 
  
În ce priveşte relaţiile cu celelalte confesiuni creştine, ÎPS Părinte Arhiepiscop Ioan Selejan a spus: „Trăim în stadiul de respect, ne respectăm unii pe alţii şi apoi depinde de felul fiecărui om, unii sunt mai deschişi, fiecare localitate cu specificul ei, cum sunt şi oamenii care colaborează între ei. Prin mila lui Dumnezeu, putem să spunem că în momentul de faţă nu sunt probleme deosebite, preoţii noştri să denigreze credinţa lor, sau invers, eu zic că acesta este sensul vieţii noastre, de a-i păstori pe credincioşii români ortodocşi din această zonă. Preoţilor catolici Dumnezeu le-a încredinţat obştile lor, la fel celor protestanţi, ne rugăm lui Dumnezeu ca şi ei să-şi poate conduce credincioşii pe care-i au, în pace, pe calea mântuirii, pentru că şi noi, şi ei, în final dorim să ajungem la poarta raiului”. Acolo unde este posibil, acolo unde relaţiile sunt mai apropiate se organizează şi rugăciuni în comun, dar nu în toate, a mai spus ÎPS Ioan, cu referire la apropiata săptămână de rugăciune pentru unitatea creştinilor (18 – 25 Ianuarie). 
  
Dezvoltarea economică va duce la schimbarea imaginii acestei zone, a mai spus Arhiepiscopul Ioan Selejan. Oamenii sunt mai deschişi acolo unde nu sunt apăsaţi de grija, de povara zilei de mâine. Când erau aici minele de cupru de la Bălan, de exemplu, acolo lucrau în aceeaşi mină împreună, în adâncul pământului, la sute de metri sub pământ, şi români şi maghiari, dar nu s-a auzit niciodată ca românii să producă vreo surpare să se prăbuşească o parte de mină peste unguri, sau ungurii să producă o surpare peste români. Acolo în adâncul pământului împărţeau aceeaşi bucată de pâine şi nu se punea problema de etnie, lucrau împreună şi de acolo îşi câştigau pâinea cea de toate zilele. Deci, iată, cu cât ar fi mai multe unităţi economice, cu atât oamenii ar avea nişte puncte comune de activitate, pentru că numai lumea politică îi învrăjbeşte pe oameni. Oamenii au probleme de familie, nu am auzit printre oamenii simpli, care îşi caută un loc de muncă, că ar căuta autonomie. Dacă ai sta să-l întrebi pe om, ce caută, autonomie sau loc de muncă, ţi-ar zice: lasă-mă în pace cu autonomia, dă-mi un loc de muncă, să duc pâine la copii. De aceea eu spun că vectorul economic este cel care ar putea să schimbe mult imaginea acestor localităţi, şi cu cât mai mulţi români şi unguri ar lucra împreună în unităţi economice, cu atât mai multe prietenii mixte s-ar lega tot mai mult, şi între familii, şi aceste familii – celule ale societăţii, generează pacea şi liniştea în zonă şi mai departe. 
  
Aşadar, este destul de delicat astăzi să intervii economic dar nu imposibil, pentru că s-a văzut în atâtea locuri în lume unde au fost tensiuni interetnice, interreligioase, care s-au rezolvat, că nu s-a stins focul acelor tensiuni până nu a început viaţa să prospere. Omul când este necăjit şi sărac, poate fi manipulat. Pe omul care are loc de muncă nu-l poţi manipula pentru că el vede că are stabilitate, are loc unde să-şi câştige o bucată de pâine, şi pe el nu-l interesează altceva, decât ziua de mâine. Cât priveşte drepturile minorităţilor, în ţara noastră acestea sunt mult peste tot ceea ce înseamnă comunitate europeană, peste tot ce înseamnă standarde europene, şi aşa a fost nu de-acum, Consiliul Europei nu ne-a impus nouă standarde. În secolele XIV – XV, când armenii aveau deja episcopie şi biserici, cine, venind la noi, nu a fost lăsat să-şi ridice o turlă de biserică?... 
  
Drd. Stelian Gomboş 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Semnal editorial şi publicistic - O Candelă în Carpaţi - Episcopia Covasnei şi Harghitei - p. I... / Stelian Gomboş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 398, Anul II, 02 februarie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Stelian Gomboş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stelian Gomboş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!