Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Recomanda > Mobil |   


Autor: Stelian Gomboş         Publicat în: Ediţia nr. 438 din 13 martie 2012        Toate Articolele Autorului

Semnal editorial şi publicistic: Mihail Diaconescu - Prelegeri de estetica Ortodoxiei, ediţia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2009 ...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Semnal editorial şi publicistic: Mihail Diaconescu - Prelegeri de estetica Ortodoxiei, ediţia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2009 ...  
  
Introducere, scurtă prezentare şi referinţe bio - bibliografice 
  
Încă de la bun început, doresc să recunosc şi să dezvălui adevărul că am apreciat întotdeauna bogata şi diversa activitate a Domnului Mihail Diaconescu, aceea de profesor universitar, scriitor, publicist şi om deosebit de activ al cetăţii, puterea sa de muncă, deosebita sa capacitate de: asimilare, concentrare, sintetizare, promovare şi redare a datelor, informaţiilor, citatelor şi evenimentelor istorice şi nu numai, a activităţilor şi acţiunilor culturale şi spirituale pe care le iniţiază, supraveghează şi organizează, cu multă seriozitate şi avizată competenţă, cărţile pe care le-a scris şi le scrie Domnul Profesor Mihail Diaconescu, precum şi toată activitatea sa culturală şi spirituală, caracterul şi cultura foarte vastă şi solidă de care dispune, de asemenea (şi) dragostea domniei sale pentru cultura, arta şi spiritualitatea noastră autentică!... Sunt de-a dreptul impresionat de capacitatea şi puterea domniei sale de muncă susţinută, pe care o desfăşoară şi acum, constatând din aceasta că are această atitudine, mereu pozitivă şi optimistă, faţă de viaţă, faţă de semenii şi cunoscuţii lui ce nu sunt puţini şi care, dacă sunt sinceri, îl apreciază şi îl admiră mult, fiindu-i cât se poate de recunoscători, aşa cum încerc să-i fiu şi eu acum, când scriu aceste rânduri, cu o nedisimulată emoţie!...  
  
Aşadar, Domnul Profesor Universitar Dr. Mihail Diaconescu s-a născut la 8 noiembrie 1937, în localitatea Priboeni, comuna Vultureşti, judeţul Argeş, şi este romancier, critic, estetician, teolog ortodox şi istoric literar. Este fiul Aureliei (născută Mârfu) şi al lui Aurelian Diaconescu, preot şi învăţător. A absolvit Liceul „Gheorghe Şincai" din Bucureşti şi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1960), obţinând în anul 1972 titlul de doctor în filologie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, cu teza Gib I. Mihăescu, publicată în anul 1973. După absolvire, an care a coincis şi cu debutul său în revista „Gazeta literară" cu un articol despre Gala Galaction, este numit profesor de limbile română şi latină, logică şi psihologie la Liceul „St. O. Iosif" din localitatea Rupea, judeţul Braşov. În anul 1965 a fost muzeograf la Muzeul Regional de Istorie şi redactor la secţia culturală a cotidianului „Drum nou" din municipiul Braşov.  
  
În anul 1963 debutează editorial cu romanul Visele au contururi precise. În intervalul anilor 1965-1985, este cadru didactic la Institutul Pedagogic din municipiul Piteşti, unde va participa la editarea revistei „Argeş", al cărei redactor - şef va fi din anul 1966 până în anul 1969. Este, de asemenea, cofondator al revistelor „Astra" (1966) şi „Noua revistă română" (1966). A funcţionat, între anii 1985 şi 1995, ca cercetător ştiinţific principal la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu" din Bucureşti. 
  
Primul roman, Visele au contururi precise (1963), se ocupă de lumea contemporană, ca şi cel din anul 1980, Umbrele nopţii, înfăţi şând, moralizator, drama unui sculptor român exilat în Occident. Toate celelalte romane, de la Culorile sângelui (1973) până la Sacrificiul (1988), au fost concepute ca părţi constitutive ale unei „fenomenologii narative a spiritului românesc"; ele ilustrează o „literatură cu program", teoretizată în diverse studii şi articole.  
  
Scriitorul urmează şi o altă filieră, ortodoxist-mistică şi tra diţionalistă, de tipul Nae Ionescu, Lucian Blaga, Mircea Vulcănescu, Nichifor Crainic, Ion G. Coman, Dumitru Stăniloae etc., vorbind despre „misiunea românească" şi caracterul „tragic, eroic şi sublim" al istoriei românilor. Dacă în ceea ce priveşte eseistica autorul poate fi aşezat alături de Paul Anghel sau Edgar Papu, romanele pe care le-a scris sunt discutabile, iar încercarea de a da o Istorie a literaturii daco-romane (1999) este în cel mai bun caz un gest de curaj, ţinând de un uluitor spirit al documentării. Ceea ce depăşeşte ca limită documentarului în Istoria... sa îi este însă permis romancierului, care poate mixa realul cu imaginarul, pentru a prezenta epoci diferite, de la vechii traci la secolul al XX-lea, într-o încercare de a reconstitui spiritul fiecărui timp. Abordând o tematică istorică, autorul recurge la stilul realist clasic, vizitând fie şi o realitate imaginată, cu unele infuzii romantice şi accente retorice.  
  
Culorile sângelui este o carte dedicată picto rului „oficial" din vremea lui Constantin Brâncoveanu, Pârvu Mutu, zugravul de biserici care, la început de veac XVIII, s-a impus artist aproape inaderent la cruda ambianţă istorică. Renaşterea şi umanismul românesc prebrâncovenesc sunt urmărite şi în Adevărul retorului Lucaci (1977), unde personajul principal este un „profesor" din vremea Movileştilor. În Marele cântec (1980), probabil cel mai bun roman al lui Diaconescu, eroul este muzicianul şi savantul Ioan Căianu-Valachus, pentru puţină vreme episcop romano-catolic în Transilvania.  
  
Epoca lui Burebista este văzută prin ochii lui Arhidamos, protagonistul romanului Călătoria spre zei (1982), ambasador al dacilor la Roma lui Iulius Cezar. Principele Grigore Alexandru Ghica al X-lea apare într-o carte despre vremurile romantismului (Speranţa, 1984), după care prozatorul se întoarce la epoca sa predilectă, cea străromână, acum personajul principal fiind astronomul şi teologul Dionysus Exiguus, „discipol" la „schola" unei mănăstiri tomitane (Depărtarea şi timpul, 1986).  
  
În fine, Sacrificiul aduce în prim-plan pe luptătorii ardeleni pentru Marea Unire, totul fiind prezentat, ca şi în celelalte cărţi, pe fondul dilematic al naturii umane. În aceste contexte, cele mai reuşite pasaje literare se dovedesc, după Dumitru Micu, descrierile de ceremonial, recompuse în spiritul caracteristic al fiecăreia dintre epocile „reactualizate".  
  
În maniera lui Radu Theodoru, Paul Anghel, Vasile Ştirbu, Eugen Uricaru, autorul mânuieşte dezinvolt instrumentarul narato - logic al realismului tradiţional. Realizează astfel un „mozaic de romane, înglobând, în ceea ce s-ar fi vrut un tot unitar, dacii, Reforma, Renaşterea, „barocul" ardelean, vremea lui Brâncoveanu, romantismul prepaşoptist, epoca Unirii, chiar dacă îi lipseşte totuşi acestui conglomerat un factor literar „incitator" (Marian Popa).  
  
O lucrare serioasă şi bine documentată este Prelegeri de estetica Ortodoxiei (1995-1996, respectiv ediţia a doua în anul 2009), în două volume intitulate Teologie şi estetică şi Ipostazele artei. O altă carte, Biserici şi mănăstiri ortodoxe (1988), ilustrează aceleaşi teze despre perspective multi, inter şi transdisciplinare: teologie dogmatică, istoria artelor, culturii şi civilizaţiei, poetică, părinţii Bisericii. Volumul, Farmecul dialecticii şi fenomenologia narativă (2001), conţine în mare toate teoriile lui Diaconescu despre roman şi natura specifică a epicului. 
  
În anul 1996 Universitatea din municipiul Oradea i-a acordat Domnului Profesor Mihail Diaconescu titlul de Doctor honoris causa pentru întreaga sa operă literară şi ştiinţifică. În anul 2005 a primit titlul de cetăţean de onoare al municipiului Brad din judeţul Hunedoara „pentru prestigioasa sa activitate literară, publicistică, filosofică şi didactică”. În anul 2007 a primit titlul de cetăţean de onoare al comunei Vultureşti din judeţul Argeş şi titlul de cetăţean de onoare al judeţului Argeş „pentru întreaga activitate depusă”. Este membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. O parte din proza sa a fost tradusă în limbile germană, franceză, engleză, rusă. Mihail Diaconescu face parte din Comitetul Ştiinţific European al Societăţii Ad Fontes. Alle Fonti Dell‘Unita D'Europa. 
  
Tratatul Prelegeri de estetica Ortodoxiei (vol. I, Teologie şi estetică; vol. II, Ipostazele artei) - pe care l-a publicat în anul 1996, la Editura „Porto Franco” din Galaţi, iar ediţia a doua, în anul 2009, la Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei din Iaşi - este o lucrare realizată pe o largă bază interdisciplinară. Prefaţa Terra mirabilis la albumul de artă Bisericii şi mânăstiri ortodoxe. Orthodox churches and monasteries. Romania (1998) este o ilustrare a tezelor şi demonstraţiilor cuprinse în lucrarea extraordinară „Prelegeri de estetica Ortodoxiei”. Tratatul Istoria literaturii dacoromane (1999) este o sinteză ştiinţifică cu caracter fundamental, unică în cultura română şi europeană. El constituie o noutate într-un domeniu de strictă actualitate datorită prezentării scriitorilor dacoromani de valoare universală din secolele I-VI – Aethicus Histricus, Sfântul Ioan Cassian, Sfântul Niceta de Remesiana, Sfântul Dionisie Smeritul şi Areopagitul, Leontius Byzantinus, Ioan Maxentius şi alţii. Volumul Antologie de literatură dacoromană. Texte comentate publicat în anul 2003 la Casa de Producţie şi Editură Corifeu este o completare necesară la tratatul Istoria literaturii daco - romane. Volumul Farmecul dialecticii şi fenomenologia narativă (2001) conţine teoriile Domnului Mihail Diaconescu despre roman, natura specifică a epicului şi „fenomenologia narativă a spiritului românesc”. Ca scenarist şi regizor de filme documentare Mihail Diaconescu a realizat serialul Dobrogea creştină. Harta spirituală în 13 episoade a câte 30 de minute fiecare.  
  
Mihail Diaconescu premiat, la sfârşitul anului 2011, de către Academia Română 
  
Domnul Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu a fost distins cu premiul Academiei Române "Mircea Florian", secţiunea filosofie, pentru tratatul său "Prelegeri de estetica Ortodoxiei", publicat la Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, din municipiul Iaşi, în anul 2009, bucurându-se de Prefaţa – Studiu a Domnului Acad. Prof. Univ. Dr. Alexandru Surdu. Pe data de 15 decembrie anul 2011, într-o atmosferă de mare solemnitate, s-a desfăşurat ceremonia de acordare a premiilor Academiei Române pentru realizări deosebite în domeniile ştiinţei, filosofiei şi artei. Ceremonia s-a desfăşurat în Aula Magna, în prezenţa membrilor titulari, a membrilor corespondenţi, a membrilor de onoare ai Academiei Române şi a unor invitaţi. 
  
Aşadar, premiul "Mircea Florian" la secţiunea filosofie a fost acordat Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu pentru tratatul său fundamental "Prelegeri de estetica Ortodoxiei" (vol. I - Teologie şi estetică; vol. II - Ipostazele artei). Academia Română a considerat acest tratat o contribuţie de o excepţională valoare la evoluţia culturii române şi europene, o demonstraţie riguroasă a faptului că gândirea speculativă este activă în filosofia contemporană. Calitatea de apologet activ al Ortodoxiei este evidentă în tot ceea ce Domnul Profesor Mihail Diaconescu a scris, dar mai ales în sinteza Istoria literaturii dacoromane şi în tratatul de estetică premiat recent de Academia Română. Reamintim aici faptul că numeroase capitole din "Prelegeri de estetica Ortodoxiei" au fost prezentate iniţial la Facultatea de Litere şi la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii din municipiul Piteşti. Ulterior aceste capitole au fost completate cu noi prelegeri rostite de Domnul Mihail Diaconescu la Facultatea de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie a Universităţii din Bucureşti, la Facultatea de Limba Română şi la Facultatea de Limbi Străine a Universităţii Spiru Haret din Bucureşti, precum şi la Facultatea de Sociologie şi Psihologie a Universităţii Hyperion, tot din Bucureşti. În tratat au fost incluse şi unele prelegeri ţinute la Secţia Romanistică a Institutului de Romanistică al Universităţii Humboldt din Berlin, unde Domnul Mihail Diaconescu a avut cursuri şi a condus seminarii pentru studenţi şi doctoranzi. Prin ideile şi demonstraţiile pe care le conţin, aceste cursuri sunt o noutate în domeniul vast al teoriilor despre frumos şi despre variatele sale încorporări. 
  
Mihail Diaconescu între Teologie, Filosofie şi Estetică autentică 
  
Comparat adeseori cu "Prelegerile de estetică" ale lui Hegel, cu "Estetica" lui Nicolai Hartmann, cu "Estetica" lui Benedetto Croce şi cu "Estetica" lui Tudor Vianu, tratatul Domnului Profesor Mihail Diaconescu se caracterizează prin abordările sale interdisciplinare şi transdisciplinare, dar mai ales prin consecvenţa cugetării speculative, care îl străbate. Principiile oferite de teologia dogmatică ortodoxă, teologia liturgică ortodoxă, patrologia ortodoxă (sunt utilizate operele Areopagitului, ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, îndeosebi "Ambigua", şi ale altor mari dascăli ai credinţei creştine), de variatele teorii despre frumos, de istoria artei româneşti şi europene, de logica formală, îndeosebi de preocupările pentru axiomatică, pentru definiţii şi pentru noţiunile de maximă generalitate (genera generalissima, indefinisabilele), dar şi de filosofia vieţii, aşa cum a fost ea practicată de trăiriştii români - Nae Ionescu, Mircea Eliade, Dumitru Stăniloae (în opera sa de filosof al culturii), Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu, Vasile Băncilă, Constantin Noica, Traian Brăileanu (care este şi unul dintre cei mai importanţi sociologi din istoria culturii noastre), Virgil Bogdan, Petre Ţuţea, Octav Onicescu (unul dintre marii matematicieni ai epocii sale), Arşavir Acterian şi alţii - au constituit puncte de plecare ferme pentru acaparantele şi riguroasele abordări teoretice întreprinse de Domnul Profesor Mihail Diaconescu în monumentala lucrare, intitulată "Prelegeri de estetica Ortodoxiei". 
  
Noutatea, originalitatea profundă şi forţa de impact a acestor Prelegeri demonstrează cu prisosinţă faptul că gândirea speculativă este singura aptă să ne introducă în străvechea şi fundamentala problemă a transcendenţei, dar şi în variatele ipostaze ale frumosului, aşa cum sunt ele gândite şi percepute în zilele noastre. Premiul pentru filosofie acordat de Academia Română Domnului Profesor Mihail Diaconescu încununează o creaţie teoretică fundamentală, una dintre cele mai importante realizate în istoria esteticii româneşti şi europene ...  
  
Cu alte cuvinte, datorită Editurii „Doxologia” din Iaşi, instituţie de înalt prestigiu, care prin toată activitatea sa marchează în mod profund şi definitiv, evoluţia culturii şi spiritualităţii autentice româneşti, ampla sinteză teoretică „Prelegeri de estetica Ortodoxiei”, elaborată de Domnul Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, a apărut în anul 2009, într-o nouă şi admirabilă ediţie (ediţia a doua). Un amplu Studiu Introductiv intitulat Filosofie, teologie şi estetică în perspectiva raţiunii speculative, semnat de domnul Acad. Prof. Univ. Dr. Alexandru Surdu – personalitate deosebită a culturii române contemporane, însoţeşte noua ediţie. Un set de 112 planşe color (construcţii bisericeşti, icoane, miniaturi, picturi în frescă, obiecte liturgice, desene) imprimate pe hârtie cretată completează această frumoasă ediţie. Este o ediţie necesară, care răspunde interesului profund manifestat faţă de problemele teologiei şi ale esteticii de cercuri largi ale publicului cititor şi lector, în special de cei pasionaţi de doctrinele despre frumos, de istoria artelor, de filosofia culturii şi de psihologia şi sociologia creaţiei. Este, mai ales, o ediţie aptă să răspundă numeroaselor întrebări ale epocii noastre, legate de natura specifică şi viitorul valorilor estetice. 
  
Domnul Profesor Mihail Diaconescu este una dintre cele mai complexe personalităţi ale culturii române contemporane. Ca romancier, critic şi istoric literar, teolog ortodox, filosof al culturii, critic de artă, muzicolog şi sociolog, el vine în domeniul vast şi profund al dezbaterilor estetice, cu puncte de vedere strict personale, dar mai ales cu o înţelegere largă, cuprinzătoare şi nuanţată a problemelor pe care le discută şi abordează. De aceea, Prelegeri de estetica Ortodoxiei a provocat şi întreţine discuţii ample, pasionante, fondate pe variate sisteme de argumentare. Faptul că Prelegeri de estetica Ortodoxiei a provocat şi întreţine dezbateri teoretice atât de evidente şi de insistente este semnificativ pentru evoluţia actuală a culturii române şi europene. Abordarea problemelor filosofice, respectiv estetice, dintr-o perspectivă spirituală este o caracteristică a epocii de cultură în care ne înscriem. Acest fapt este riguros şi amplu comentat sau argumentat de către Domnul Academician Alexandru Surdu în Studiul – Prefaţă. Ca ştiinţă despre frumos estetica s-a constituit în mod evolutiv şi a însumat de-a lungul secolelor şi mileniilor numeroase doctrine, demonstraţii, opinii şi dezbateri reluate în mod insistent. 
  
Cea mai cuprinzătoare şi mai riguroasă doctrină estetică aparţine însă Bisericii ţi învăţăturii ortodoxe. Pentru că numai biserica, respectiv teologia creştină şi spiritualitatea răsăriteană, afirmă frumuseţea ca atribut al Divinităţii; frumuseţea naturii manifestată ca bună întocmire, conexiune universală, evoluţie şi armonie la scară cosmică; frumuseţea umană, a cărei deplină expresie se realizează în persoana, viaţa şi faptele sfântului; şi frumuseţea actelor patristice, apte să contribuie la continua şi permanenta spiritualizare a lumii, pururi însetată de Creatorul ei. Este ceea ce demonstrează în mod cu totul strălucit Domnul Profesor Mihail Diaconescu, mai ales în primul volum al acestei sinteze, semnificativ intitulat Teologie şi estetică. Sesizăm şi observăm în această primă parte (primul volum) a sintezei sale influenţa binefăcătoare a nenumăratelor scrieri despre frumos, care fac parte din tezaurul patristicii, dar şi a operelor unor mari gânditori ai epocii noastre precum Nichifor Crainic şi Dumitru Stăniloae – adevăraţi patriarhi ai teologiei ortodoxe. Observăm şi sesizăm, mai presus de toate, o aplicare riguroasă şi creatoare a principiilor dogmatice, patristice, liturgice, iconologice, antropologice, aghiologice, morale şi pastorale ale Bisericii noastre Ortodoxe, româneşti şi strămoşeşti. Ample secţiuni ale primului volum din tratatul Prelegeri de estetica Ortodoxiei sunt dedicate doctrinei Bisericii cu privire la frumuseţe ca atribut al Divinităţii. 
  
Atributele divine, ca proprietăţi reale ale firii dumnezeieşti, pot fi constatate în creaţie, îndeosebi în lucrarea proniatoare şi mântuitoare, prin care Dumnezeu Se comunică şi Se manifestă ca fiinţă personală adaptată şi acomodată stării omului. Teologia dogmatică ortodoxă ne vorbeşte despre atributele legate de supraesenţa lui Dumnezeu şi participarea creaturilor mărginite, la ea. Dumnezeu ni Se comunică prin lucrările Sale necreate. Existenţa prin Sine este izvorul a toată existenţa. Dumnezeu coboară kenotic în intră în comuniune cu noi, oamenii, pentru a noastră mântuire. Frumuseţea este unul dintre atributele firii dumnezeieşti, alături de infinitate, eternitate, atotputernicie, iubire, sfinţenie, bunătate, milă, înţelepciune, dreptate şi multe altele. A scrie despre Dumnezeu frumuseţe şi sursă a toată frumuseţea înseamnă a te situa nu doar în plan teoretico – estetic, ci şi în plină teologie dogmatică ortodoxă. Din teologia dogmatică ortodoxă domnul Mihail Diaconescu a luat toate demonstraţiile sale despre frumuseţe ca atribut al Divinităţii. Mergând mai departe pe firul demonstraţiilor, ceea ce Domnul Profesor Mihail Diaconescu scrie despre relaţia dintre teologie şi estetică ne apare ca o prelungire, respectiv ca o aplicare de o superlativă ţinută speculativă la domeniul dezbaterilor despre frumos, a principiilor liturgice ortodoxe, în special a caracterului sacrificial şi ierarhic, a uniformităţii, stabilităţii, abundenţei, varietăţii şi funcţiei simbolice a formelor externe, a caracterului eclesiologic, epifanic şi teofanic, eshatologic şi cosmic al cultului nostru. Domnul Profesor Mihail Diaconescu nu uită nici un moment că Sfânta Liturghie Ortodoxă are caracter pancosmic şi panuniversal. Mulţimea, profunzimea şi sublima frumuseţe a principiilor doctrinare remarcate şi evidenţiate de Sfânta Liturghie şi de sfintele texte liturgice, suprasaturate de semnificaţii simbolice şi istorice, formând şi alcătuind la olaltă copleşitoare teofanii, ne fac să trăim în mod plenar şi profund marea şi Sfânta Taină a Euharistiei, proiectându-ne, totodată, în nelimitat şi etern, în sensul eshatologic al devenirii noastre, în mod deosebit. Faptul că o trăsătură specifică a cultului ortodox este universalismul sau pancosmismul său, că firea neînsufleţită este asociată la cultul de adorare adus Creatorului a toată zidirea a marcat profund demonstraţiile Domnului Mihail Diaconescu despre frumuseţea naturii şi despre locul omului în cadrul acesteia.  
  
În strânsă raportare şi relaţie cu antropologia creştină ortodoxă se află demonstraţiile domnului Mihail Diaconescu despre frumuseţea omului, a cărei maximă potenţare şi strălucire se realizează în persoana Sfântului. Ca microcosmos ce conturează în el toate elementele universului (ale macro-cosmosului), fiecare om este un subiect personal unic, o fiinţă ireductibilă şi incomparabilă, capabil să transceandă starea lui concretă şi să-şi manifeste în mod plenar orientarea ontologică spre Dumnezeu Care l-a creat. Învăţătura sau doctrina despre valoarea şi demnitatea omului afirmată şi susţinută de către Biserică este cel mai înalt şi mai riguros umanism. Restaurarea efectivă a firii noastre şi recapitularea umanului şi a umanităţii în Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, om adevărat şi Dumnezeu adevărat în acelaşi timp în mod deplin şi desăvârşit, conferă şi oferă fiecăruia dintre noi o demnitate unică în lume şi în istorie. Cu toate că omul este afectat de păcat, el rămâne chipul slavei lui Dumnezeu, chiar şi atunci când poartă pe trup rănile greşelilor. Omul nu este însă o realitate statică, ci una dinamică. Creştinul poate deveni sfânt prin consacrare spirituală deplină şi desăvârşită, în primul rând prin participarea la Trupul îndumnezeit al lui Iisus Hristos prelungit în lume şi în istorie, prin jertfă interioară, prin libertate fără de patimi, prin dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, prin trăire în perspectivă soteriologică şi eshatologică. Sfântul este suprema împlinire a umanului din om şi cea mai înaltă treaptă a frumuseţii pe care persoana umană o dobândeşte intrând în comuniune cu Dumnezeu prin Iisus Hristos. Este o frumuseţe de ordin spiritual – duhovnicesc. Aghiologia şi antropologia ortodoxă subliniază acest fapt într-o mare diversitate şi varietate de exprimări. 
  
Frumuseţea artei, a cărei înţelegere ortodoxă îşi are temeiul în teologia icoanei, este, de asemenea, un capitol vast al esteticii, fundamentată pe criterii teologice ortodoxe. Faptul că înainte de a fi o operă de artă icoana este un obiect de cult, ca imagine sacră şi sfântă, respectiv ca sublimă comunicare vizuală a realităţii dumnezeieşti invizibile, este atent subliniat în lucrarea Prelegeri de estetica Ortodoxiei. Important este faptul că Domnul Profesor Mihail Diaconescu dezbate şi discută despre artele plastice ca reprezentări şi comunicări vizuale ale realităţii divine invizibile, manifestate în timp şi spaţiu, dar şi ca modalităţi de spiritualizare şi înduhovnicire a umanului din om şi a lumii întregi, pururi însetată de Creatorul ei. Observăm întru acestea un sens al artelor care participă la evoluţia lumii întregi. Este sensul care trece dinspre Creaţie prin Istorie spre Eshaton. Mai ales diversele ipostaze ale artelor remarcă şi subliniază acest sens, într-o mare varietate de forme. Este ceea ce Domnul Mihail Diaconescu dovedeşte şi demonstrează pe larg, mai ales în volumul al doilea Ipostazele artei, ale acestui tratat. Concepţia despre relaţia dintre intenţionalitatea creatoare în artă şi sensul spiritual al lumii orientează numeroase demonstraţii din acest al doilea volum. Pe un plan mai larg este foarte important modul cum Domnul Profesor Mihail Diaconescu organizează în mod logic şi epistemologic demonstraţiile în care s-a angajat. În fiecare dintre capitolele acestui tratat demonastraţiile sunt multidisciplinare şi transdisciplinare. În acest sens, modelele sale sunt mari învăţaţi precum Leontius Byzantinum, teologolul enipostazierii, fondatorul scolasticii, şi Sfântul Dionisie Smeritul şi Areopagitul (Dionysius Exiguus; Dionysius Areopagita; Pseudo Dionysius Areopagita pe care Domnul Mihail Diaconescu l-a evocat în prealabil în tratatul fundamental, intitulat Istoria Literaturii dacoramane, 1999; precum şi în romanul Depărtarea şi timpul, 1986), dar şi Sfântul Maxim Mărturisitorul cu Mistagogia sa şi, în special, Sfântul Ioan Damaschin cu lucrarea fundamentală Sursa cunoaşterii. 
  
Cititorul şi lectorul interesat în mod deosebit de structura amplelor demonstraţii întreprinse de Domnul Profesor Mihail Diaconescu poate sesiza uşor faptul că ele stau sub semnul tutelar şi binefăcător al teologiei Sfântului Ioan Damaschin, îndeosebi a felului şi modului în care el concepe relaţia şi raportul dintre teologie, logica formală şi filozofie. S-a vorbit adeseori despre influenţa masivă şi binefăcătoare pe care opera vastă, densă şi consistentă a Sfântului Ioan Damaschin, mai cu seamă lucrarea sa fundamentală Dogmatica sau Izvorul cunoaşterii a exercitat-o asupra teologiei dogmatice ortodoxe, filosofiei şi logicii, inclusiv asupra scolasticii europene apusene sau occidentale în diverse etape (Toma de Aquino stă sub semnul binefăcător al scrierilor Sfântului Ioan Damaschin). Trebuie subliniat însă, în mod deosebit, faptul că opera Sfântului Ioan Damaschin are o relaţie specială cu întreaga evoluţie a teologiei româneşti. 
  
Domnul Mihail Diaconescu a arătat în tratatul său Istoria literaturii dacoromane (1999) că Sfântul Ioan Damaschin (676 – 754) a reţinut în scrierea sa Iera paralila (Sacra parallela; Sfintele paralele) grăitoare şi revelatoare extrase din creaţia omiletică şi paremiologică a Sfântului Theotim I Filosoful episcop al Tomisului între anii 392 – 403 d. Hr. În şcolile româneşti din epoca feudală vasta operă dogmatică, polemică, moral–ascetică, oratorică, exegetică, muzicală şi poetică a Sfântului Ioan Damaschin, a fost obiectul unei atenţii speciale şi deosebite. La Academiile domneşti de la Bucureşti şi Iaşi această operă era lecturată, explicată, copiată, pusă în relaţie cu principiile dogmatice, liturgice, omiletice, morale şi pastorale ale Sfintei noastre Biserici. În special vastul tratat pe care Sfântul Ioan Damaschin l-a intitulat Sursa cunoaşterii a constituit obiectul unei atenţii sporite în cadrul instituţiilor de învăţământ de diferite grade, întreţinute în diverse epoci de Biserica noastră. Este un tratat cu o structură tripartită. Prima parte, Dialectica sau Capete filosofice (Kefalia filosofica) demonstrează modul cum Sfântul Ioan Damaschin se raportează la cugetarea antică precreştină, pe care o admiră, dar şi la marii doctrinari ai Bisericii de până la el. se află în această primă parte a tratatului Sfântului Ioan Damaschin o exprimare sistematică a principiilor impuse de logică, ştiinţă a demonstraţiei şi a legilor raţionării veridice, respectiv a conceptelor, judecăţilor şi raţionamentelor, aşa cum sunt ele discutate în scrierile şi operele unor cugetători antici, precum Aristotel (lucrările sale Topicele, Categoriile, Despre interpretare şi Analiticile sunt intens şi atent utilizate), Porfirios (tratatul său Eisagoghe, o introducere la problema categoriilor, este, şi el, amplu discutat şi dezbătut) şi alţii. Nu întâmplător pe pereţii exteriori ai unora dintre bisericile şi mănăstirile noastre din Nordul Moldovei dar şi din judeţul Argeş, pe unde Domnul Mihail Diaconescu a copilărit, şi din nordul Olteniei lângă proorocii Vechiului Testament sunt pictaţi şi unii filosofi antici greci, precum Pitagora, Socrate, Platon şi Aristotel, însă şi unii autori tragici, cum ar fi Eschil, Sofocle şi Euripide. 
  
În partea a doua a tratatului Sursa cunoaşterii găsim o expunere sistematică a mizeriilor şi ereziilor doctrinare ale unor învăţături ale epocii, în care Sfântul Ioan Damaschin a trăit. Înaintea Sfântului Ioan Damaschin aceste erezii au mai fost discutate, dezbătute şi combătute de Sfântul Epifanie de Salamina. Partea a treia a tratatului este intitulată Expunere exactă a credinţei ortodoxe sau Dogmatica, şi structurată în o sută de capitole. Ea a devenit una dintre cele mai intens utilizate scrieri ale Sfântului Ioan Damaschin. Pornind de la mari teologi precum Clement din Alexandria, Sfântul Grigorie de Nazians, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Dionisie Smeritul şi Areopagitul, Leontius Byzantinus, Sfântul Maxim Mărturisitorul şi alţii, autorul Dogmaticii realizează o expunere de o înaltă valoare doctrinară a credinţei noastre. Important este faptul că logica severă a demonstraţiilor şi puritatea dogmatică a scrierilor filosofice şi teologice ale Sfântului Ioan Damaschin, înalta, exigenta şi severa lor ţinută intelectuală le-au asigurat o mare autoritate doctrinară şi o excepţională capacitate de atracţie în timp şi în lume, până în zilele noastre. 
  
Răspunzând interesului profund pe care opera Sfântului Ioan Damaschin l-a întreţinut în cercurile teologilor români, ale intelectualilor noştri, în general, episcopul Grigorie Râmniceanu al Argeşului (a păstorit între anii 1823 – 1832) a tradus din limba greacă şi a publicat la Bucureşti, în anul 1826, Logica Sfântului Ioan Damaschin. Ulterior, prin mari personalităţi ca Eufrosin Poteca, Ghenadie Enăceanu, Titu Maiorescu, Simion Bărnuţiu, Constantin Leonardescu, Nae Ionescu, Lucian Blaga, Mircea Vulcănescu, Constantin Noica, Grigore C. Moisil, Anton Dumitriu, Petru Botezatu, Alexandru Surdu (preocupările sale sistematice în domeniul logicii intuiţioniste l-au atras în mod special pe Domnul Profesor Mihail Diaconescu) şi alţii, logica românească s-a afirmat deosebit de puternic în diverse şi variate domenii. Toţi aceştia au avut însă în traducerea Logicii Sfântului Ioan Damaschin, publicată de Episcopul Grigorie Râmniceanu al Argeşului, un important punct de referinţă şi de susţinere. Aşa cum are şi Domnul Mihail Diaconescu în aceste Prelegeri de estetica Ortodoxiei, lucrare ce cuprinde peste patru mii de note, referinţe, trimiteri şi note (de subsol) bibliografice. Este o traducere care ne reaminteşte faptul că relaţia cult – cultură este puternică, temeinic consolidată şi indestructibilă în tot (de)cursul istoriei noastre. Este demn de remarcat şi de reţinut faptul că până să ajungă episcop la Curtea de Argeş şi până să tipărească traducerea tratatului de logică, elaborat de către Sfântul Ioan Damaschin, episcopul Grigorie Râmniceanu a fost egumen la Mănăstirea Vieroş (azi inexistentă), din judeţul Muscel, cu hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică, ctitorie din anii 1571 – 1573, a marelui ban Ivaşcu Golescu, nu departe de locurile unde Domnul Profesor Mihail Diaconescu şi-a petrecut copilăria. 
  
În altă ordine de idei, a fost o binecuvântare faptul că în anii tinereţii sale, când se forma ca intelectual, Domnul Mihai Diaconescu a avut la dispoziţie în biblioteca tatălui său, preotul şi învăţătorul de ţară Aurelian Diaconescu de la Vultureştii de Muscel, Logica Sfântului Ioan Damaschin în traducerea Episcopului Grigorie Râmniceanu al Argeşului. Cine citeşte în tratatul Prelegeri de estetica Ortodoxiei îndeosebi capitolul Frumosul – categorie fundamentală în estetica Ortodoxiei şi constată felul şi modul în care Domnul Profesor Mihail Diaconescu discută, dezbate şi abordează problema logică şi epistemologică a noţiunilor de maximă generalitate (indefinisabilele genera generalissima) poate observa şi sesiza imediat cât de profundă şi de rodnică este influenţa exercitată asupra judecăţilor sale de gândirea Sfântului Ioan Damaschin. Nu este întâmplător nici faptul că, după cum mi-a mărturisit, cu multă sinceritate, delicateţe şi nobleţe sufletească, însuşi Domnul Profesor Mihail Diaconescu, unul din momentele sau clipele cele mai importante şi mai emoţionante din viaţa domniei sale a fost pelerinajul la Mănăstirea Sfântului Sava din Palestina de astăzi, unde s-a închinat cu multă bucurie şi s-a rugat cu credinţă, smerenie, dragoste şi nădejde la mormântul Sfântului Ioan Damaschin. Totodată, o influenţă deosebit de rodnică au exercitat asupra cugetării teoretico – estetice a Domnului Profesor Mihail Diaconescu, lucrările şi scrierile marilor teologi Nichifor Crainic şi Dumitru Stăniloae. Aşa încât ample capitole din tratatul Prelegeri de estetica Ortodoxiei demonstrează cu prisosinţă această influenţă. 
  
Faptul că în elaborarea tratatului Prelegeri de estetica Ortodoxiei Domnul Mihail Diaconescu a avut ca modele sublime operele unor mari cugetători precum Sfântul Ioan Damaschin, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae şi teologul Nichifor Crainic nu este deloc întâmplător. Fiecare dintre aceştia a fost, într-un fel şi mod specific, desigur, nu numai un mare teolog ci şi un mărturisitor, un propovăduitor şi, deci, un scriitor de strălucită vocaţie. Atunci când scria Trei cuvântări apologetice contra celor ce resping sfintele icoane, sau Contra maniheilor, sau Contra nestorienilor, Sfântul Ioan Damaschin se manifesta ca un polemist de mari resurse teologice, filosofice şi expresive. Lucrările sale omiletice, capodopere ale oratoriei şi artei retorice, îl arată a fi unul dintre cei mai mari creatori din istoria literaturii universale, ca, de altfel, şi imnele sale sacre – adevărate modele de poezie cu o rafinată versificaţie, bazată pe valoarea silabelor şi pe accentele tonice ale cuvintelor. Ca să nu mai vorbim de calitatea de muzician a Sfântului Ioan Damaschin, respectiv de faptul că lucrarea sa Octoihul, care cuprinde cântările din fiecare zi a săptămânii, intonate succesiv pe cele opt glasuri (ehuri), a intrat în mod definitiv în tezaurul cântării liturgice ortodoxe, bizantine şi răsăritene. Părintele Dumitru Stăniloae a fost nu numai un mare teolog şi filosof al culturii, ci şi un scriitor care a dat esteticii literare româneşti o nouă strălucire. O dovadă grăitoare şi emoţionantă, în acest sens, îl constituie lungul şir de eseuri şi articole (unele dintre ele sunt editoriale) publicate, mai ales, în revista Telegraful Român de la Sibiu, pe care a condus-o între anii 1934 – 1945. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae determină, în mod magistral şi suveran, marile resurse expresive ale limbii şi culturii române, pe care le utilizează într-un mod original, totdeauna într-un stil revelator, aşa cum numai marii scriitori sunt în stare să o facă. Un mare teolog şi un strălucit scriitor, afirmat ca poet, eseist şi memorialist, a fost Nichifor Crainic. În plus, calitatea sa de mentor literar al revistei Gândirea a rodit puternic în evoluţia artei cuvântului în literatura şi cultura noastră. Şi Nae Ionescu a influenţat discursul Domnului Profesor Mihail Diaconescu. În special capitolul Frumosul – categorie fundamentală în estetica Ortodoxiei este semnificativ pentru modul şi felul în care Domnul Mihail Diaconescu înţelege relaţia dintre teorie, noţiunile de maximă generalitate (genera generalissima, indefinisabilele), axiome şi gândirea lui Nae Ionescu. Luminat şi îndrumat fiind de asemenea spirite tutelare, discursul teoretic al Domnului Profesor Mihail Diaconescu dobândit şi căpătat fermitate, putere de cuprindere şi capacitate de nuanţare. A căpătat, mai presus de toate, forţă revelatoare. 
  
Când scriu toate aceste gânduri şi impresii nu uit nici faptul că prin masivele volume Istoria literaturii dacoromane (1999) şi Antologie de literatură dacoromană (2003) Domnul Mihail Diaconescu a dat şi conferit un nou şi puternic impuls studiului sistematic, documentat şi fundamentat, al operelor pe care ni le-au lăsat drept moştenire şi tezaur, marii noştri autori patristici din prima jumătate a celui dintâi mileniu al erei creştine. 
  
Însă tratatul Prelegeri de estetica Ortodoxiei este una dintre realizările fundamentale ale culturii române, contemporane. El exprimă nu doar vocaţia speculativă a autorului, ci şi forţa cugetării teologice şi filosofice autentice, româneşti, impuse în întreaga lume prin operele unor mari, adânci şi profunzi gânditori şi autori ...  
  
Încheiere 
  
Cu alte cuvinte, Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, pe care ţinem să-l felicităm pentru această lucrare „Prelegeri de estetica Ortodoxiei”, ediţia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2009, cu o Prefaţă – Studiu, semnată de Domnul Acad. Prof. Univ. Dr. Alexandru Surdu – şi pe care o recomandăm tuturor cu toată căldura, îi dorim să ne mai hrănească minţile şi sufletele şi cu alte lucrări ziditoare şi folositoare nouă şi urmaşilor noştri, arătându-ne prin toate acestea dragostea sa faţă de valorile perene ale Bisericii şi neamului Românesc, precum şi tinereţea spirituală cu care l-a înzestrat Dumnezeu – Cel în Treime Slăvit şi Lăudat, pe devotatul şi iubitul Său fiu – autentic slujitor!...  
  
Sunt încredinţat că sunt foarte mulţi oameni de rând, din ţară şi din diaspora, credincioşi ori slujitori ai altarelor care se roagă Bunului Dumnezeu, să îi dăruiască Domnului Profesor Mihail Diaconescu, multă linişte şi pace în suflet, multă bucurie sufletească şi să îi răsplătească pentru faptul că i-a făcut pe ei sau pe copiii lor oameni cu şcoală, cu carte românească de învăţătură, cu emisiuni frumoase şi folositoare, ziditoare de suflet şi de spirit, cu cărţi, reviste, biblioteci şi cu studii înalte, încheiate – lucru care nu poate fi uitat de şi în istoria acestor locuri - marcate de prezenţa şi activitatea domniei sale, atât de bogată şi de prodigioasă şi care s-a desfăşurat, şi încă se desfăşoară, pe parcursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur şi eu, dorindu-i, încă odată, să ne trăiască întru mulţi, folositori şi roditori ani, alături de familie, de colegi sau colaboratori şi de toţi cei dragi ai săi!...  
  
În încheierea acestor modeste dar sincere rânduri, scrise cu toată preţuirea şi admiraţia, să îi urez, încă odată, să aibă parte de multă putere de muncă în continuare, de multe realizări şi sporite împliniri sufleteşti, însoţite de un sincer şi călduros „La Mulţi şi Fericiţi Ani!” Să se bucure de realizările şi împlinirile de până acum, să le cultive şi să le înmulţească, pe mai departe, îndeosebi pe cele de ordin cultural, spiritual şi cărturăresc!... Dumnezeu să îl binecuvânteze, să îl ajute şi să-i poarte de grijă! 
  
Drd. Stelian Gomboş 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Semnal editorial şi publicistic: Mihail Diaconescu - Prelegeri de estetica Ortodoxiei, ediţia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2009 ... / Stelian Gomboş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 438, Anul II, 13 martie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Stelian Gomboş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stelian Gomboş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!