Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Stelian Gomboş         Publicat în: Ediţia nr. 888 din 06 iunie 2013        Toate Articolele Autorului

Semnal editorial - Părintele Alexandru Stănciulescu Bârda - 2013...
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Semnal editorial şi publicistic - Nicolae Iorga, aşa cum l-au cunoscut, ediţie îngrijită de Pr. Alexandru Stănciulescu Bârda, Editura „Cuget Românesc”, Bârda – Malovăţ – Mehedinţi, 2012, 271 pagini ...  
 
De la bun început, doresc să recunosc şi să dezvălui adevărul că am apreciat întotdeauna, cărţile pe care le-a scris Părintele Alexandru Stănciulescu Bârda, precum şi toată activitatea sa pastoral-misionară, cultural – spirituală şi apologetic – duhovnicească, caracterul şi cultura foarte vastă şi solidă de care dispune, de asemenea (şi) dragostea sfinţiei sale pentru cultura, arta şi spiritualitatea autentică!... Sunt de-a dreptul impresionat de capacitatea şi puterea preacucerniciei sale de muncă susţinută, pe care o desfăşoară şi acum, şi bine face că are această atitudine faţă de viaţă, faţă de semenii şi cunoscuţii lui ce nu sunt puţini şi care, dacă sunt sinceri, îl apreciază şi îl admiră foarte mult, fiindu-i cât se poate de recunoscători, aşa cum încerc să-i fiu şi eu!...  
 
Cu alte cuvinte, aşadar, Părintele Alexandru Stănciulescu Bârda este şi ne este (re)cunoscut ca un intelectual rafinat, personalitate enciclopedică, vrednic misionar şi apologet, autentic liturghisitor şi slujitor al altarului străbun, precum şi un neobosit condeier, scriitor, cărturar şi participant activ la multe conferinţe, simpozioane şi manifestări culturale ori spirituale – momente şi evenimente la care l-am întâlnit şi cunoscut şi eu, la manifestările cultural – spirituale şi simpozioanele spiritual – academice, organizate în municipiul Drobeta Turnu Severin, de către Episcopia Severinul şi Strehaiei, de acolo şi de atunci rămânând, amândoi, într-o sinceră şi nedisimulată prietenie duhovnicească şi spirituală, de care ne bucurăm până astăzi, în mod reciproc, cultivând-o şi sporind-o cu fiecare întâlnire, ce se consumă, întotdeauna, într-o atmosferă deosebită!...  
 
Fiind un mare iubitor al neamului său, doctor în teologie şi prolific scriitor, Părintele Alexandru Stănciulescu-Bârda este (şi) un important paremiolog, prin tot ceea ce face dovedindu-se o personalitate enciclopedică. Este autorul a peste 30 de cărţi, a peste 1.500 de articole şi studii publicate în diverse ziare şi reviste din ţară şi străinătate.  
 
Pentru credinţa şi sârguinţa cu care păstoreşte, din anul 1979, Parohia Malovăţ, judeţul Mehedinţi, fiind păstor duhovnicesc chiar în locurile sale natale (venind în această lume în satul Bârda (Pitulaşi), comuna Malovăţ, judeţul Mehedinţi, la 23 februarie 1953), este foarte iubit de întreaga comunitate. “Nu mă consider preot mai cu har decât ceilalţi preoţi sau sfânt. Nu noi stabilim gradul de sfinţenie al cuiva, ci Dumnezeu este cel care ne cântăreşte. Noi trebuie să ne facem datoria noastră. Toţi preoţii primesc har la taina preoţiei atunci când sunt hirotoniţi. Că unul lucrează mai mult sau altul mai puţin este treaba fiecăruia, meritul sau lipsa fiecăruia dintre noi. Nu ştiu dacă am făcut mai mult decât trebuia. Preoţia nu este o meserie, preoţia este o misiune şi ca misiune nu este niciodată prea mult ceea ce faci. Întotdeauna trebuie să ai conştiinţa că nu ai făcut totul, că mai este ceva de făcut”, susţine, cu sinceritate şi modestie despre sine, Părintele Alexandru Stănciulescu Bârda, care, la începutul acestui an (23 februarie 2013) a împlinit frumoasa, rotunda şi binecuvântata vârstă de 60 de ani.  
 
Fiind un mare iubitor de cultură, autentică şi mărturisitoare, Părintele Alexandru Stănciulescu Bârda a pus bazele Editurii “Parohia Malovăţ”, sub titulatura căreia au fost publicate de-a lungul anilor peste 250 de titluri de cărţi, unele chiar în zeci de mii de exemplare. Cărţile au ajuns în casele creştinilor din toata ţara, cât şi în străinătate până în Australia. „Cine sunt eu ca scriitor, de unde vin şi unde mă duc? Sunt un simplu ţăran cu ochelari, un „traistă-n băţ şi un scârţa scârţa pe hârtie!“ Sunt călător de când mă ştiu pe drumurile vieţii. Vin din raiul copilăriei şi mă îndrept, tot mai ostenit şi împovărat, spre poarta aceea mirifică, prin care voi trece pe tărâmul celălalt, în lumea de vis şi de dor a tinereţii fără bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte. Înainte este doar un hăţiş plin de mărăcini, în urmă vreau să las măcar o potecă, dacă nu voi putea mai mult!” (Alexandru Stănciulescu Bârda - Scrisoare Pastorală).  
 
De mai bine de unsprezece ani încoace, la aceeaşi editură apare şi o publicaţie bilunară care se numeşte “Scrisoare pastorală” şi care este oferită gratuit credincioşilor din parohie şi nu numai. Scrisoarea pastorală conţine cuvinte de învăţătură, atitudini la anumite aspecte din viaţa comunităţii locale ori de interes naţional, ştiri din viaţa parohiei, programul parohiei şi multe alte lucruri care îi interesează pe oameni. “Ne-a prins foarte bine această publicaţie fiindcă ne simţim ca într-o familie, poate şi datorită ei. Preotul nu mai este un străin, preotul este un om care se deschide sufleteşte faţă de oamenii lui care analizează problemele care-i frământă pe toţi şi dă glas doleanţelor şi problemelor cetăţenilor. Am reuşit cu această publicaţie să determinăm autorităţile locale, de exemplu, să construiască un dispensar, cel vechi era pe cale de a se prăbuşi. Această scrisoare pastorală o trimitem la câteva sute de prieteni ai parohiei din afara parohiei atât prin poştă cât mai ales pe internet”, recunoaşte şi mărturiseşte Părintele Alexandru Stănciulescu Bârda. “Zâmbete. – Un ateu se chinuise toată viaţa să demonstreze că nu există Dumnezeu. Făcea asta prin conferinţe, articole, emisiuni, discuţii etc. Într-o zi, aflându-se undeva într-o pustie singur, a văzut că spre el gonea un leu. A pornit şi el la fugă, cât îl ţineau puterile. Fugea şi striga: ,,-Doamneeee! Doamneee!” Deodată, tocmai când leul era gata-gata să pună laba pe el, s-a auzit un glas puternic. Totul s-a oprit ca prin minune: omul, leul, parcă şi timpul. Glasul a zis: ,,- Toată viaţa M-ai dispreţuit şi ai încercat pe ceilalţi să-i convingi că nu exist. Acum, fiindcă eşti în pericol, Mă chemi în ajutor?” Ateul, recăpătându-şi mândria, a zis: ,,- Nu, Doamne, nu Te-am chemat în ajutor! Voiam doar să creştinezi dobitocul acesta!” În acel moment, leul, ridicat în două picioare, şi-a aşezat labele din faţă pe piept şi, cu glas omenesc, cuviincios, a zis: ,,Binecuvântează-mi, Doamne, bucatele acestea, ca să-mi satur pântecele cu ele, amin!” Îndată a început să mănânce din atev” (Fragment din “Scrisoarea pastorală” nr. 245, publicată în luna ianuarie anul 2013).  
 
Revenind şi referindu-ne în mod concret la această lucrare, mult folositoare şi mult ziditoare de minte şi suflet, pentru a înţelege mai bine mesajul paginilor îngrijite, pregătite şi oferite de autor, spre lectură cititorului, se cuvine să menţionăm faptul că Părintele Profesor Dr. Alexandru Stănciulescu Bârda a îngrijit şi a editat un nou volum, Nicolae Iorga, aşa cum l-au cunoscut, Editura „Cuget Românesc”, Bârda – Malovăţ – Mehedinţi, 2012, 271 pagini, în completarea celui publicat anterior, Nicolae Iorga – concepţia istorică, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Sitech, Craiova, 2011, 369 pagini. Cartea de memorialistică epistolară este rezultatul fericit al proiectului tematic iniţiat de îngrijitorul volumului încă de prin anul 1980 şi derulat timp de trei decenii. Iniţiativa inspirată a Părintelui Alexandru Stănciulescu Bârda, prezentată la Simpozionul anual de comunicări al Muzeului Judeţean Botoşani, 20 – 21 noiembrie 1986, s-a materializat în timp în primirea a sute de scrisori „memorialistice” de la persoane care l-au cunoscut şi au colaborat, mai mult sau mai puţin, cu Savantul Nicolae Iorga. Primele ecouri memorialistice au fost publicate cu titlul: „Contribuţii la cunoaşterea activităţii şi personalităţii lui Nicolae Iorga”, în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Cluj – Napoca, 28, 1987 – 1988, pp. 601 – 610; 29, 1989, pp. 583 – 599, Cluj – Napoca.  
 
Autorul a prezentat în acest fel demersul său: „noi adunăm, într-un mod sui-generis, date care pot constitui adevărate documente peste timp, care probează, incontestabil, popularitatea de care s-a bucurat marele cărturar şi istoric în ţara noastră. Sunt date care, adunate la cele deja cunoscute, constituie încă un pas în cunoaşterea activităţii şi personalităţii lui Nicolae Iorga. Ne-am adresat unor oameni din cele mai diverse colţuri ale ţării şi din cele mai variate domenii de activitate, cu rugămintea de a-şi răscoli memoria şi a ne împărtăşi câte ceva despre amintirile care-i leagă de Nicolae Iorga. Încercarea noastră a depăşit aşteptările iniţiale. Ea a răscolit jarul uşor acoperit de cenuşa vremii şi a dat la iveală lucruri neaşteptate. Gestul tuturor care au avut amabilitatea să răspundă solicitării noastre este un act de cultură şi patriotism, care merită toată lauda” (pp. 5-6).  
 
Lucrarea memorialistică cuprinde: Prefaţa (pp. 5-19), Tabel cronologic (pp. 11-47) despre viaţa şi activitatea complexă ale lui N. Iorga (preluat identic din sinteza autorului, N. Iorga – concepţia istorică, ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Sitech, Craiova, 2011, pp. 15 – 51), 7 părţi tematice, inegale ca număr de izvoare istorice letrice şi ca intensitate memorialistică: partea I, Nicolae Iorga – omul (pp. 49 – 113), include 24 de emitenţi cu 37 de evenimente memorate; partea a II-a: Nicolae Iorga – profesorul (pp. 115 – 171) cu 21 de epistolari şi 26 de scrisori reproduse; partea a III-a: Nicolae Iorga – cetăţeanul (pp. 173 – 181), cea mai modestă dintre toate, cu 4 memorialişti şi tot atâtea „momente” moral – civice istorisite; partea a IV-a: Nicolae Iorga – omul de cultură (pp. 183 – 195), cu 8 referenţi şi 12 scrisori publicate; partea a V-a: Nicolae Iorga – conferenţiarul (pp. 197 – 217), cu 16 apelanţi la memorie şi tot atâtea izvoare epistolare; partea a VI-a: Nicolae Iorga – omul politic (pp. 219 – 241), cu 13 emitenţi şi 20 de scrisori; partea a VII-a: Nicolae Iorga – ecouri postume (pp. 243 – 263), cu 13 corespondenţi şi 15 evocări pentru posteritate. Au existat unele cazuri în care un epistolar a oferit diverse informaţii preţioase, încadrate în diferite părţi tematice ale cărţii. Cele 130 de documente epistolare publicate sunt extrase, fragmente din scrisorile tematice primite de către Părintele Alexandru Stănciulescu – Bârda, timp de peste 30 de ani şi ordonate în aproape 100 de dosare, în arhiva sa personală.  
 
Cele 130 de scrisori / fragmente de scrisori sau de jurnale trebuie citite cu atenţie, responsabilitate şi obiectivitate, ţinând seama de caracterul acestor izvoare istorice, puterea şi intensitatea memoriei emitentului, procentul de „subiectivitate” obligatorie incumbat de textul acestor aduceri – aminte, gradul de apropiere / de colaborare a emitentului faţă de Nicolae Iorga etc. Evident, nu intenţionez şi nu beneficiez de spaţiul editorial să prezint cele 130 de izvoare memorialistice. Invit şi las cititorului plăcerea parcurgerii acestora, pe de o parte, judecarea şi evaluarea lor prin propriul lui sistem de valori, pe de altă parte.  
 
Voi insista mai mult însă asupra memorialiştilor botoşăneni şi a amintirilor lor despre Nicolae Iorga. De ce? Fiindcă Savantul şi Titanul s-a născut la Botoşani, la data de 5 / 17 iunie anul 1871, cât şi asupra atitudinii sale faţă de trecutul Imperiului Otoman. Voi completa, de asemenea, excursul meu cu unele „vorbe de duh” sau „expresii de duh” rostite de / despre Nicolae Iorga. De exemplu, formator de tinere caractere, familist convins fiind, Nicolae Iorga a formulat următorul crez moral – civic: „Când ştii că numele-ţi va trece la alţii, nu ţi-e iertat să-l transmiţi cu pată şi scădere. El trebuie să fie întreg şi cinstit, adevărata avere lăsată acelora care nu vor moşteni decât aceasta”. Alexandru Petrescu (din Craiova), cursant la Vălenii de Munte, judeţul Prohova, a povestit că, întrebat când se odihneşte, Nicolae Iorga a răspuns: „Când voi muri, voi avea destul timp să mă odihnesc”. Ghiţă Kirileanu, prieten statornic al istoricului, analizând poeziile acestuia, a conchis interogativ: „Domnule Profesor, de ce nu scrieţi numai în domeniul în care nu vă întrece nimeni?” (p. 76). Gheorghe Hruşcă, profesor pensionar din localitatea Vlădeni, judeţul Botoşani, a povestit că printre cărţile citite ca elev în clasele primare a fost şi un manual de istorie a românilor, elaborat de Nicolae Iorga. Apoi, fiind student al Titanului, a învăţat metodă istorică şi pedagogie de la acesta, utilizându-le ulterior în activitatea sa profesională la catedră (pp. 141 – 142). Ulterior, a rememorat participarea sa la formaţia de dansuri populare a Ligii Culturale, activitate lăudată de Nicolae Iorga (pp. 187 – 188). Prof. Univ. Dr. Mircea Petrescu – Dâmboviţa, născut în anul 1915, student al lui Nicolae Iorga, şi-a amintit că la cursurile sale profesorul „deseori făcea referinţe la izvoare, pe care le cunoştea perfect, utilizând scurte însemnări pentru unele date de amănunt privitoare la istoria Imperiului Otoman” (p. 154).  
 
Maria Schmidt, pensionară din municipiul Botoşani, a sintetizat amintirile sale în propoziţia „La Văleni era magistral!”, precizând că: „L-am cunoscut personal pe Nicolae Iorga cu ocazia diferitelor conferinţe pe care le ţinea la Botoşani şi apoi, mai îndeaproape, la cursurile de vară de la Vălenii de Munte - Prahova, pe care le-am urmat în anii 1926 – 1927. ( ... ) Îmi amintesc de frumuseţea cursurilor pe care le ţinea Nicolae Iorga, de faptul că din toate răzbătea un puternic suflu patriotic. Mulţi profesori universitari, care au audiat pe Nicolae Iorga la Vălenii de Munte, spuneau că aşa vibrant vorbea, încât nici la Universitatea din Bucureşti nu ţinea asemenea cursuri, într-un limbaj atât de pitoresc, cu argumente atât de convingătoare şi cu o logică atât de precisă” (pp. 166, 168). Iosif E. Naghiu, profesor pensionar din localitatea Săveni, judeţul Botoşani, autor al unor contribuţii ştiinţifice despre Magistrul său, publicate în Hierasus, anuarul Muzeului Judeţean Botoşani, a explicat că „Despre Nicolae Iorga s-a creat, încă de pe când era printre noi, „mitul Iorga” sau „folclorul Iorga”. Nicolae Iorga a murit, dar „mitul Iorga” a trăit şi este mereu augumentat. Am cunoscut pe Nicolae Iorga la Vălenii de Munte, unde mi-a dat o bursă în anul 1938. Am învăţat foarte multe lucruri din expunerile magistrale, pe care le făcea la Vălenii de Munte între 15 iulie şi 15 august. Veneau şi profesori din străinătate, care vorbeau foarte admirativ despre activitatea multilaterală a lui Nicolae Iorga” (pp. 206 – 207).  
 
Ion T. Ionescu, general în rezervă, a audiat cursurile de istorie generală ale lui Nicolae Iorga la Şcoala Superioară de Război din Bucureşti, în perioada anilor 1925 – 1927. În amintirile sale, fostul student al Magistrului a precizat, printre altele, că Profesorul a subliniat faptul că „( ... ) în arhivele din Istambul se găsesc documente preţioase în legătură cu Ţările Române. Ne-a spus că era în curs de perfectare un document pentru schimbul de studenţi turci şi români şi care vor fi viitorii cercetători ai arhivelor otomane” (p. 145). Nu ştiu acum la ce tratative universitare – culturale româno – turce şi la ce document făcea referire Nicolae Iorga, dar ele circumscriau un deziderat permanent exprimat de istoricul român, acela de a fi formaţi turcologi români, cercetători ai relaţiilor româno – turce, obiectiv reiterat şi în anul 1928, într-un studiu al său despre „Cronicile turceşti ca izvor pentru istoria românilor”. Într-un alt context, pe alte meleaguri, ghidul turc de la Topkapı Sarayı Müzesi din Istanbul, o fostă absolventă a Facultăţii de Litere din Bucureşti şi studentă a lui Nicolae Iorga, a mărturisit, prin anul 1980, că „la moartea Domnului Iorga am vărsat lacrimi ca după o rudă apropiată. A fost un genial istoric al lumii!” (p. 253). Atitudinea şi mărturisirile fostei studente a lui Iorga, turcoaică din Dobrogea, sunt sincere, credibile, în condiţiile în care în Turcia a fost declarat doliu oficial la uciderea mişelească a polihistorului, cunoscut şi respectat istoric al Imperiului Otoman (vezi articolul lui Traian Udrea, „Nicolae Iorga în conştiinţa neamului românesc (decembrie 1940 - vara anului 1944)”, în Hierasus, anuar, III, 1980, Botoşani, p. 78).  
 
Alexandru Mihăescu, fost elev al Liceului „August Treboniu Laurian” din oraşul Botoşani şi-a amintit emoţionat, ziua de 28 noiembrie anul 1940: „Într-o dimineaţă posomorâtă şi rece de noiembrie 1940 eram în drum spre şcoală, împreună cu doi colegi cu care locuiam pe Calea Naţională la nr. 56. Pe la mijlocul străzii Cuza Vodă, prin semiîntunericul dimineţii, am văzut arborat pe frontispiciul Liceului „Laurian” drapelul îndoliat. Ştiam că şcoala noastră îşi făcuse o tradiţie din a arbora drapelul îndoliat la moartea vreunui dintre foştii sau actualii profesori şi elevi ai săi şi ne întrebam nedumeriţi ce s-a putut întâmpla. ( ... ) (Dirigintele nostru) a venit în clasă în ţinută de doliu, cu ochii înroşiţi, ca după o noapte nedormită. ( ... ) După câteva momente de grea aşteptare, ne-a spus doar atât:  
 
”- Un minut de reculegere!”  
 
Cu capul în piept, ca şi cum ar fi vrut să-şi aducă aminte de ceva, cu frumoasa lui voce de bas, care gâlgâia de durere, cu ochii plini de lacrimi, ne-a spus cam aceste cuvinte, care mă-ngrozesc şi astăzi:  
 
„- Copii, în această noapte, bandiţii legionari au ucis în mod brutal pe marele nostru savant Nicolae Iorga ... !”. ( ... )  
 
Spre sfârşitul zilei de curs, elevii altor clase mai de jos ne-au adus vestea că a venit poliţia legionară. Un camion plin cu derbedei în cămăşi verzi şi înarmaţi, care au fost întâmpinaţi la intrarea principală a şcolii de către întregul corp profesoral, în frunte cu directorul I.V. Luca ( ... ). La dorinţa lor de a intra, I.V. Luca a răspuns:  
 
„- Aici e locaş de cultură, nu se intră cu arme!”.  
 
Huliganii s-au întors fără nici un rezultat ( ... ).” (pp. 255 – 258).  
 
Marea majoritate a epistolarilor a trecut la cele veşnice. Au rămas aceste mărturii, adunate cu multă seriozitate şi meticulozitate, cu pasiune şi răbdare de către Părintele Alexandru Stănciulescu Bârda într-un volum consistent şi captivant, pentru ca amintirile lor să nu se uite niciodată, iar icoana Savantului Nicolae Iorga să ne călăuzească mereu gândurile, acţiunile, paşii şi hotărârile sau deciziile! ...  
 
Aşadar, parcurgând şi străbătând cele 270 pagini, structurate în cele 26 de capitole ale acestei cărţi, vom observa şi constata sau concluziona că lucrarea de faţă este una de factură enciclopedică, polivalentă, diversă, substanţială, densă şi bogată sau chiar variată!... Este un volum nu doar istoric sau cronologic ci şi unul de problematizare şi dezbatere, a unor situaţii şi probleme foarte variate, complexe, complete şi foarte actuale sau contemporane...  
 
Prin urmare, acum, în încheiere, ştiind, din propria-mi experienţă, că fiecare întâlnire cu Părintele Alexandru Stănciulescu Bârda este un prilej de mare înălţare sufletească şi intelectuală, precum şi de adevărată sărbătoare, asemeni întâlnirilor învăţăceilor cu marii filozofi ai vremii antice precum: Platon, Plotin, Socrate, Aristotel, fiindu-ne pildă demnă de urmat, de înţelepciune, abnegaţie şi dăruire, mă (mai) gândesc ce repede îi uităm noi pe aceşti oameni, pe aceşti slujitori ai vieţii noastre bisericeşti şi ai spiritualităţii noastre duhovniceşti, fiindu-le prea puţin recunoscători pentru toate câte ne-au făcut şi ne-au dăruit ei nouă!... De aceea, cartea (aceasta), şi multe altele, care a apărut şi ca o încununare sau ca un omagiu şi prinos de recunoştinţă, adus Părintelui Alexandru Stănciulescu, mai cu seamă că anul acesta – 2013, a împlinit 60 de ani de autentică viaţă pilduitoare, se doreşte a fi un pas spre revenirea la normalitatea cinstirii înaintaşilor noştri aşa cum se cuvine, aducându-ne, astfel, aminte „de mai marii noştri”!...  
 
Şi totodată vrednicului autor – Părintele Dr. Alexandru Stănciulescu Bârda, pe care ţinem să-l felicităm şi pentru această lucrare – pe care o recomandăm tuturor cu toată căldura, îi dorim să ne mai hrănească minţile şi sufletele noastre şi cu alte lucrări ziditoare şi folositoare nouă şi urmaşilor noştri, arătându-ne prin toate acestea tinereţea spirituală cu care l-a înzestrat Dumnezeu pe devotatul şi iubitul Său fiu - slujitor!...  
 
Drd. Stelian Gomboş  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Semnal editorial - Părintele Alexandru Stănciulescu Bârda - 2013... / Stelian Gomboş : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 888, Anul III, 06 iunie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Stelian Gomboş : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stelian Gomboş
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!