Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Reportaj > Mobil |   



Seisme şi poduri în Frisco !
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Istorici, specialişti în evaluări geologice, seismologi, analişti programatori şi ingineri de structuri şi simulări seismice şi-au conjugat eforturile pentru a reface pe computer marele cutremur.  
  
Valoarea totală a patrimoniului imobiliar existent azi în regiune este cotat la o 100 de miliarde de dolari, iar în cazul producerii unui cutremur identic cu cel de odinioară un sfert din acesta ar fi complet distrus. Nici vorbă, seismele reale se deosebesc de cele simulate, au elemente haotice şi dinamice în producerea şi desfăşurarea lor şi nu pot fi reproduse cu fidelitate în laborator, într-o reconstituire aidoma celei naturale.  
  
Flexibilitatea este scopul declarat al seismologiei aplicate, pentru a preveni şi îndepărta consecinţele grave ale catastrofelor telurice, a structurilor de beton şi oţel ale construcţiilor de orice fel, case, blocuri, zgârie nori – mult mai puţini aici decât în aglomeraţiile urbane din est, sau a celei din Los Angeles, iar zonei rezidenţiale îi sunt recomandate, scurt şi în siguranţă, construcţia de case pe două niveluri. Vechile fundaţii de beton, etc. au fost înlocuite, tehnologia amortizoarelor fiind prea scumpă a fost înlocuită cu o invenţie recentă şi anume instalaţia pe stâlpi metalici, cum a şi fost ridicat un lăcaş important de cult din oraş, biserica Sfânta Maria.  
  
Mai rămân în suspensie două întrebări : cum va administra autorităţile oraşului un cutremur cu magnitudinea celui din nord-estul Oceanului Indian din 26 decembrie 2004, declanşator al uriaşului tsunami, ucigaş a 300 de mii de oameni din regiunile de ţărm riverane şi, prin ce tehnici şi cu ce materiale vor fi înlocuite solurile nisipoase, de slabă coeziune – care grăbeşte afundarea în lichidul vâscos a tot ceea ce este deasupra – pe care stă oraşul şi care “tremură” la o cât de mică tresărire a “monstrului” din adâncuri ! Şi, sunt câteva zeci pe an ...  
  
Se estimează că valoarea clădirilor distruse în 1906 se eidică la cifra de o sută de miliarde de dolari, la cursul de azi al monedei americane.  
  
În stânga şi dreapta şoselei şerpuitoare şi în pantă se observă în depărtare spinările gălbui-roşietice ale unor movile, asemănătoare cu “cocoaşele” tumulare ale unei staţiuni arheologice din epoca neolitică - “înfipte” la ultimul nivel de evoluţie al perioadei respective - şi apoi un fel de cilindri tronconici prevăzuţi cu elice care se învârt nebuneşte în bătaia vântului (pe care noi aici, la poalele dealurilor îl simţim clătinându-ne serios maşina), pe stânga costişe mai râpoase ale căror smocuri de mirişte zvântată de secetă le pasc vacile şi caii de la vre-o fermă din apropiere.  
  
Sunt sute dacă nu mii de mori eoliene de un format “aerodinamic”, prevăzute cu instrumentar adecvat şi cu generatoare care captează, transformă şi furnizează energie electrică acestei părţi din Silicon Valley şi care sclipesc în soarele după amiezii aproape orbindu-te, iar eu în închipuirile mele edenice mă “teleportez” într-un peisaj în plină vară din pânzele maeştrilor flamanzi ai Renaşterii, ori din Goya hispanicul - că tot suntem pe meleagurile venerabililor săi înaintaşi, consumându-mi apropiatul asfinţit într-un paradis campestru cum nici nu l-am visat şi închipuindu-mă într-o armură medievală prăfuită, faţa în faţă cu “omul erei atomice” care ţine între braţele-i vânjoase “trăznetul-lumină” din arcul electric (am în mintea imaginea simbol a “prometeului nostru” de la Vidraru de pe Argeş), fără de care lumea de azi n-ar avea identitatea necesară. Era multiplicarea la scară monumentală a “roboţeilor” nepotului meu Sherban, pe care îl aşteptăm să vină cu părinţii lui abia mâine din North Carolina, la nunta mătuşii sale. 
  
După ce trecem o culme împădurită cu arbuşti de înălţime medie, în vale se expun vederii “săgeţi eoliene” probabil înzestrate cu ultima tehnologie în materie, apoi lângă Livermoore citesc în fugă numele unei locaţii care la noi ar fi funcţionat sub “acoperire” – dar care aici îmi aminteşte de izul tulburător şi straniu al binecunoscutului poem al lui Edgar Allen Poe(“Corbul”) – din motive de “securitate naţională” cu denumirea “Livermoore Laboratory” şi sub ea desenul convenţional al “atomului” , am aflat mai târziu că era vorba de un laborator atomic de cercetare şi testare, restul rămânând ca trecătorul să-şi închipuie orice, în funcţie de pregătire, imaginaţie, să dezvolte “subiectul” din cine ştie ce pricini, poate chiar ascunse, numai că la noi nu funcţiona nimic din toate astea aşa că “băgăm” viteză schimbând vorba ...  
  
La ora 10 şi 45 trecem pe San Mateo Bridge, la intrarea pe pod “cotizăm” doi dolari la toll-ul amplasat aici (“taxa lui Băsescu”!), un pod destul de larg, cu trei benzi dus şi tot atâtea întors, lung de peste 4 km, foarte aproape de luciul apei golfului, care zici că te însoţeşte şi aproape te stropeşte la un vânticel mai ca lumea, ţi-e aproape teamă să nu se reverse peste banda de mers, înţelegem de la Darrell că mergem la început foarte aproape şi apoi paralel cu tunelul subacvatic construit sub San Francisco Bay, socotit cel mai adânc tunel de “submersie” din lume, aflat la o adâncime de peste 80 de metri sub nivelul platformei continentale şi având o lungime de peste 5 km.  
  
Un tronson submersibil asamblat în afara spaţiului de destinaţie şi compus din peste 50 de secţiuni de prefabricate şi introdus în adâncuri cu ajutorul unei instalaţii de troliuri robotizate – care controlează şi scufundarea acestor secţiuni şi la etanşietatea cărora sunt folosite garnituri mari.  
  
Tunelul este monitorizat permanent de o reţea de senzori care sesizează centrul de comandă al celor două terminale asupra oricăror defecţiuni, avarii care să pericliteze siguranţa călătorilor-sute de mii pe zi de pe ambele maluri ale golfului preferă acest mijloc ieftin, rapid şi eficient. Pereţii de oţel şi beton ai secţiunilor de prefabricate, lasere montate pe şasiul vagoanelor de metrou sunt doar câteva motive care garantează securitatea şi fluiditatea traficului pe sub San Francisco Bay.  
  
Aveam să văd îndeaproape partea de suprafaţă a terminalului dinspre Berkeley-Oakland, măsurile de securitate impuse de forţele de securitate asupra accesului călătorilor şi bagajelor, etc. Nu m-a prins deloc mirarea şi nici nu m-a pufnit râsul când am văzut cărucioare de copii controlate cu detectoare, bebeluşi purtaţi de părinţii lor în “raniţe” la spate sau la piept care se “lăsau” întorşi pe toate feţele şi cu dezinvoltură controlaţi ca atare (duşmanul se putea ascunde oriunde, nu ?!), erau supuşi aproape unor probe (exerciţii) impuse şi nu liber alese (pentru a cârti!), teama de acţiuni necugetate se simţea peste tot şi sunt mult mai normale “punerile” în gardă – chiar încălcând anumite libertăţi sau drepturi – decât eventuale confruntări cu nenorociri fel de fel, cu maşina ucigaşă a neprevăzutului “terorism” (în care nici măcar formele nu le poţi anticipa, darmite dibui !) ...  
  
Dinspre San Mateo Bridge – care traversează golful în partea sa sudică (penultimul din cele cinci dispuse de la nord la sud) panorama oraşului este ascunsă după o perdea cenuşiu-albicioasă strecurând irizările unei lumini difuze a soarelui de dimineaţă şi care se “rostogoleşte” alene dinspre colinele Berkeley-ului spre ocean iar noi ne trezim dintrodată cu un profil de “poveste” al downtown-ului civic, o “ofertă” pe care n-o aşteptam chiar pe nepusă masă ...  
  
Abia acum înţeleg apelul factorilor responsabili către toţi participanţii la trafic(dacă nu cumva vor fi fiind şi nişte “reguli scrise”) – auto-moto-bilişti, ciclişti, pietoni de a respecta dreptul fiecăruia la siguranţa rutieră, însă care se poate face garantat doar cu “poliţiştii roboţi”- să fi văzut doi-trei în tot oraşul în acea zi, aceştia urmând să supervizeze, pe orice vreme, canonada iureşului rutier ce se scurge ritmat şi silenţios din oraş în afară şi invers, pe panglici asfaltice plantate cu indicatoare de-a lungul şi de-a latul, pe deasupra şi pe desdesubtul nivelului solului arterei circulabile, un păienjeniş suprapus de te rătuteşte dacă nu eşti deprins cu aşa ceva şi care fac ca afluirea circulaţiei să fie fără cusur, toate “întortochelile” sunt dezlegate prin semne clare, universale cele mai multe şi a căror încălcare sau ignorare te poate costa şi “frige” la buzunar ...  
  
Elenei i s-a întâmplat nu cu mult timp în urmă, pentru un “fleac” de 5-10 km depăşiţi peste viteza admisă şi n-a contat în nici un fel că eşti străin de loc, de ţară, nici vreo eventuală insistenţă de a invoca umil vreo situaţie financiară precară ce nu ţi-ar permite plata contravenţiei, deci fără “loc de întors”, “parlamentări” pentru o presupusă îngăduinţă, amenda neplătită pe loc neîntârziind mai mult de 2-3 zile la domiciliul înscris în acte sau la cel temporar indicat.  
  
Reaua credinţă sau tergiversarea se “lasă” cu închisoare corecţională, muncă în folosul comunităţii (“altora”, în cazul Elenei !), suspendarea pe timp nelimitat a permisului şi din nou prezentarea la examenul pentru redobândirea lui – trebuind să îndeplineşti un anumit punctaj pentru a te bucura de cea din urmă “performanţă” – sunt urmările fireşti ale “vitezomaniei” tale ...  
  
Winston Avenue, Industrial Bd., Toll Plazza, College West, Delaware Street, Burlingam Av, Brodway Av şi multe altele, mai întâi periferice şi apoi centrale şi din nou spre periferie, lungi de nu se mai termină, unduitoare pe verticală şi în pante extrem de abrupte, măsurate în unghiuri imposibile, cu oameni pe străzi ca la noi , trotuare înţesate cu prăvălii şi mărfuri expuse direct în stradă, pe străzile din apropierea debarcaderului sau muzeului marinei, birje trase de cai cu clopote-claxoane, cu birjari cu joben şi trese de zici că cine ştie ce “amirali” de pe vremea elisabetană sau victoriană sunt “rămaşi” sau năpustiţi ca o cavalcadă ecvestră din celuloidul westernian al Hollywood-ului (ca şi mijlocul de tracţiune, de altfel !), cu încălţări văcsuite în culoarea tunicii pluşate cu fireturi şi stând “băţoşi” pe capră şi fălindu-se ca nimeni alţii, cu papioane atârnate de gât şi pelerine de culoare verde prevăzute cu ciucuri la capătul şireturilor care te ajută să le sumeţi, toate fluturând în rafalele brizei care năvăleşte dinspre ocean ori dinspre golf, alternativ, cu umbreluţe multicolore care sunt folosite atât pe vreme ploioasă cât şi toridă, atât pentru vizitiu cât şi pentru clienţi.  
  
Cele câteva zile în care am vizitat Frisco nu mi-au fost îndeajuns să-l cunosc pe cât aş fi vrut, exact în “inima” dinamicii sale social-economice şi culturale, vizitarea cât mai multor puncte de interes istoric şi edilitar adăugându-se măsurării “pulsului stăzii”, mai uşor de descifrat în afara convenienţelor şi oploşirilor simandicoase dictate de felurite manifestări locale sau federale tradiţionale pe care orice “mulţime” le poate “afişa” pe timpul contactului cu străinii.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Seisme şi poduri în Frisco ! / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 184, Anul I, 03 iulie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!