Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Ştefan Dumitrescu         Publicat în: Ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013        Toate Articolele Autorului

Şefan DUMITRESCU - „SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Scripta Manent (vol 1)  
Antologie de proză românească  
Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2013  
 
Într-o lume a banului, a corupţiei, a vulgarităţii, a cinismului, nici o instituţie din ţara aceasta nu mai sprijină creaţia valorilor culturale. Ne referim în primul rând la Ministerul Culturii şi la Uniunea Scriitorilor, a căror sarcină principală este tocmai cultivarea literaturii şi a culturii în general. Când scriitorii trăiesc şi creează nebăgaţi în seamă, nerespectaţi, iată că se găsesc câţiva oameni generoşi, mari iubitori de cultură care depun eforturi deosebite în sprijinirea dezvoltării literaturii şi care din pasiune şi din dragoste faţă de confraţii lor îşi sacrifică timpul liber înfiinţând reviste literare şi edituri, adunând creaţiile semenilor lor în cărţi, aşa cum a făcut recent scriitoarea Rodica Elena Lupu prin tipărirea antologiei de proză „Scripta Manent”.  
 
Este bine ca numele acestor oameni generoşi - care au depus suflet şi trudă ca să scoată cărţile colegilor lor şi să le publice creaţiile literare în paginile revistelor - să fie ştiute, tocmai pentru a fi preţuite, şi pentru a rămâne acolo pe pagina de hârtie, în memoria celor care vor veni ... Cu siguranţă că sunt mai mulţi cei care s-au dăruit întru creaţie şi cultură confraţilor lor. Îi vom aminti numai pe cei pe care-i cunoaştem noi, cerându-ne iertare că nu-i putem aminti pe toţi...  
 
Începem cu doamna Rodica Elena Lupu, cea care a prilejuit publicarea multor poeţi şi care a alcătuit şi îngrijit această antologie (împreună cu domnul George Roca, cel care semnează excelenta grafică a volumului, un mare dăruit semenilor săi întru creaţie!) Apoi le amintim pe doamnele Elisabeta Iosif, redactorul şef al revistei „Cetatea lui Bucur” (revistă la care este secondată tot de domnul George Roca); pe doamna profesoară Adriana Elena Răducan, directoarea revistei „Thesaurum”, pe doamna profesoară Doina Drăguţ, redactorul şef al revistei „Constelaţii diamantine”, care apare la Craiova - o revistă literară superbă, cu o grafică extraordinară ... Aşadar vedem bucuroşi că mai ales doamnele, colegele noastre de creaţie, sunt admirabile slujitoare ale literaturii!  
 
La bărbaţi îi amintim (din nou!) pe domnul George Roca, un mare generos, dăruit total confraţilor întru slujirea literaturii ... Trăitor în Australia, editează mai multe reviste, adunând scriitori de limbă română de pe toate continentele, cărora le mediatizează slova, ajutându-i să se citească şi să se cunoască unii pe alţii ... Puţini oameni slujesc literatura română în lume aşa cum o face dânsul! Împreună cu domnul Octavian Lupu este fondator al publicaţiei online „Confluente literare”. Tot din Ţara Cangurilor, unde există o colectivitate de români destul de numeroasă, cu vrednici slujitori ai culturii române, îl mai amintim şi pe fratele Ioan Miclău, fondatorul Bibliotecii de carte românească şi al revistei „Iosif Vulcan”, pe domnul Ben Todică, scriitor, jurnalist, cineast, om de cultură român stabilit la Melbourne. La Craiova îl avem pe neobositul profesor Dumitru Gherghina, care şi-a dăruit pur şi simplu viaţa revistei „Nova Didactica”, o revistă de mare ţinută, care adună şi face cunoscute creaţiile literare, artistice, şi didactice ale dascălilor din întreaga ţară, ale românilor de pretutindeni ... Şi nu putem desigur să-i uităm pe domnii Dumitru Popescu, editorul revistei „Observatorul” din Toronto, Canada şi pe fratele nostru de suflet, vâlceanul Alex Cetăţeanul, Preşedintele Societăţii scriitorilor români din Canada, redactorul şef al revistei „Destine literare”. Mă înclin cu toata preţuirea şi dragostea în faţa lor, şi a imensei lor opere şi le mulţumesc tuturor.  
 
Oamenii aceştia care prin dăruirea lor editează reviste în care publică articolele, creaţiile românilor de pe tot mapamondul şi care tipăresc cărţile confraţilor din lumea întreagă fac o operă de suflet, unesc conştiinţe şi talente risipite de destinul nemilos al acestui neam, adună sufletul românesc risipit pe faţa lumii ca Dumnezeu în căuşul palmelor Lui. Ei fac să se vorbească despre cultura română în lume, opera lor de ambasadori ai neamului lor este atât de frumoasă şi de profundă încât, nu va putea fi niciodată evaluată şi răsplătită decât de Dumnezeu. În ultima instanţă credem sincer că Dumnezeu le-a dăruit această Putere şi această misiune, de a face bine, de a-i face pe români să se simtă împreună, chiar dacă sunt risipiţi.  
 
Din aceeaşi opera de comunicare spirituală, de adunare la un loc a creaţiilor literare ale românilor de pretutindeni, de întregire a fenomenului cultural românesc, ale cărui lacrimi şi picături de aur se prelungesc pe obrazul planetei, face parte şi doamna Rodica Elena Lupu concepând şi editând antologia de faţă, asupra căreia ne vom opri ...  
 
***  
 
Ţinând în mână Cartea aceasta frumoasă cu o grafică de zile mari, datorată domnului Roca, ai sentimentul că mergi către Dumnezeu cu un buchet de flori în mână ... Este una dintre cele mai valoroase antologii de proză apărute la noi. Toate creaţiile selectate şi adunate între coperţile cărţii sunt valoroase şi se citesc cu plăcere şi cu acea sete hrănitoare de cunoaştere a nesaţiului spiritual ...  
 
Deschizând-o şi parcurgând-o pagină cu pagină, simţi cu papilele gustul dulce ale limbii româneşti. Are mireasma grădinii de crini, de lalele, de trandafiri, a grădinii de legume şi a livezilor pârguite ... Substratul textelor miroase a pământ reavăn, arat proaspăt şi a fân cosit, a zăvoaie şi a codri înfloriţi. Am citit-o cu plăcere din scoarţă în scoarţă lăsând poezia textelor, ideile lor, penumbrele şi nuanţele să-mi pătrundă adânc sufletul. Toţi autorii publicaţi în această antologie sunt oameni talentaţi, cărturari cu dragoste de limba strămoşilor lor, care scriu întorcându-se la matca românismului, regăsind miresma merelor din livada părinţilor sau a bunicilor, prispa casei, şi lumina amurgurilor dulci ale acestui pământ dacic. Antologia aceasta este plină şi grea de ceea ce am numi spiritul românesc ...  
 
Ne-ar trebui o carte întreagă să analizăm creaţiile fiecărui autor. O vom face cu alt prilej. Acum vom trece doar în revistă autorii adunaţi din toată lumea între coperţile frumoase ale cărţii. Citind aceste creaţii literare nu poţi să nu spui decât...„Carte frumoasă cinste cui te-a scris şi te-a editat!”.  
 
Ordinea în care au fost aşezaţi în pagină autorii a fost cea alfabetică. Şi totuşi cartea îţi dă sentimentul, senzaţia de organicitate, de roman, care are firul lui epic. Iată acum autorii care cu creaţiile lor dau conţinut şi viaţă antologiei: Magdalena Albu, Alina Arbajter, Mihaela Arbid Stoica, Florica Bud, Elena Buică, Gabriela Căluţiu-Sonnenberg, Smaranda Cazan Livescu, Mihai Ionescu Cămăraşu, Ştefan Dumitrescu, Rodica Elena Lupu, Helene Pelitsch, Elisabeta Preda, Ioan Raţiu, Georgeta Minodora Resteman, George Roca, Elena Cesar von Sache, Florentin Smarandache, Dan Stoica, Marin Traşcă, Dona Tudor. Punct! 20 în total!  
 
Magdalena Albu, născută octombrie 1972, în Muntenia (este autoarea unor cărţi incitante, curajoase cum ar fi „Dictatura nonvalorii!” şi „Cultura română şi spiritul de haită”) abordează în eseul intitulat „Ce caut eu în postmodernitate?” drama spiritului însetat de cunoaşte, de puritate, obsedat de căutarea de sine într-o lume, într-o cultură a degradării, a crizei de toate felurile, haotică, morbidă, care nu se mai regăseşte pe sine, aşa cum este cultura română ... Reflecţiile doamnei Magdalena Albu sunt îndrăzneţe, ca nişte rădăcini care forează în mâlul unui teren mocirlos, dar şi pertinente.  
 
Alina Arbajter, născută la Bucureşti (trăieşte în Germania), investighează în prozele ei pline de lirism, de uimire, de emoţie, tema melancoliei vieţii şi tainele universului feminin.  
 
Prozatoarea Mihaela Arbid Stoica este născută la Bucureşti, în anul 1952. Termină Facultatea de drept din Bucureşti, iar din 1977 se stabileşte în Liban, unde trăieşte şi acum... sau din când în când şi în Qatar, de unde sunt scrise textele publicate în acest volum. Este autoarea unor cărţi interesante, cum ar fi „Glorie copilăriei”, „Dincolo de bariera tristeţii”. În fragmentul de roman „Amintiri orientale!” intitulat „Orient mai -1941” ni se dezvăluie, cu tot farmecul, misterul şi tragismul său universul din această lume atât de frământată şi de fascinantă a Orientului.  
 
Florica Bud, membră a Uniunii Scriitorilor, vine din Maramureşul dacic, cu pământ stâncos. Este născută în 1957 la Ulmeni, judeţul Maramureş, are mai multe cărţi publicate, pentru copii şi pentru oameni maturi. Textele ei, un fel de eseuri şi de proză scurtă, sunt greu de comentat, îţi taie răsuflarea, şi îţi trebuie pagini întregi să le interpretezi! Într-o modalitate ludic, ironică pătrunde asemenea unei suveici în problemele grave ale epocii noastre, din penumbra cărora aruncă săgeţi şi irizări semantice, dezvăluindu-ne realităţi dureroase, dramatice.  
 
Poeta şi prozatoarea Elena Buică, româncă de a noastră, stabilită acum în Canada, venind însă foarte des în ţară, unde credem că stă în cea mai mare parte a timpului, ca să-şi aline dorul de pământul natal, este născută în 1933, în comuna Ţigăneşti, din judeţul Teleorman. O ştim din mai toate revistele literare româneşti on-line la care colaborează. Are o operă literară bogată. În textele pe care le publică în această antologie, cum ar fi „Mi-e dor de primăvara românească”, sau „Privind viaţa la 80 de ani”, se întoarce în timp şi în ţară, retrăind frumuseţea copilăriei, evocând aspecte din viaţa sa cu iz de pământ românesc, şi de sclipiri de câmp de rouă fotografiat în momentul în care răsare soarele ... Miroase a iarbă cosită de curând şi a pământ stropit de ploaie, a ghiocei şi a apusuri de toamnă în textele pe care le lecturăm noi. Dar şi în întreaga sa operă literară.  
 
Doamna profesoară Smaranda Cazan Livescu este „româncă născută în Bucureşti pe 4 octombrie, într-un miez de noapte, când constelaţia Orion strălucea deasupra casei”. Are o operă şi o activitate culturală, social românească bogată în Statele Unite, unde este profesoară la Universitate, fiind stabilită în oraşul Atlanta. Este Preşedinta femeilor românce. În momentul acesta mă gândesc cu tristeţe că femeile românce risipite pe faţa pământului ar putea face mai mult pentru neamul nostru, care se prăbuşeşte. Textele pe care le publică în Antologia de faţă sunt proze scurte, unele aparent pentru copii, compuse cu o tuşă groasă, dar şi cu delicateţe de miniaturist. Scriitura dumneaei are o putere magnetică de a surprinde pliurile realităţii, înţelesurile gesturilor şi ale faptelor mărunte, insignifiante, mirosul crud al realităţii...care, după ce le citeşti, vezi că se adună minunat în sinteze, în fotografii şi filme de viaţă.  
 
Gabrila Căluţiu-Sonnenberg, este ardeleancă, aşa cum sunt cei mai mulţi scriitori din această Antologie. Născută în oraşul Tălmaciu, judeţul Sibiu. Are studii economice făcute la Academia de Ştiinţe Economice din Bucureşti, unde a fost şi cadru didactic. Se vede că vocaţia de scriitor a fost mai puternică decât cea de economist, căci o întâlnim pe doamna Căluţiu-Sonnenberg, acum stabilită în Germania şi Spania, făcând literatura. Am cunoscut-o în revista „Europa Creştină”, înfiinţată şi condusă de neobositul Octavian Mihăescu, unde am fost colegi de pagină şi unde a publicat mai multe lucrări de proză. Este autoarea acestor cărţi: „Tendinţe şi perspective în managemntul resurselor umane”, „Vine seninul” în care adună articole personale publicate în diferite reviste şi al volumului de reportaje „Andaluzia - sentiment multicolor”, care ne aminteşte de cartea doamne Resteman. În prozele publicate în această Antologie este vorba despre Spania şi peisajul ei (În Spania, magii cum sosiră”) Tot acolo ne sunt reamintite virtuţile psihologiei, ale caracterului şi ale educaţiei germanice.  
 
Prozatorul Mihai Ionescu Cămăraşu, născut la Galaţi, la 6 ianuarie 1942, are o copilărie şi un destin zbuciumat, nedrept şi trist. În anul 1950 a emigrat împreună cu mama şi fratele la Braşov, tatăl fiind închis la Aiud! Cu tatăl deţinut politic, Doamne, ce-o fi fost în sufletul copilului Mihai. Ca să se întreţină şi să înveţe este obligat să muncească. Face liceul la seral. Are înclinaţii muzicale şi teatrale. Cu doi amici înfiinţează „Trio alpin”, un grup vocal cu care a intrat prin concurs la Teatrul de Estradă din Braşov. Lucrează apoi la teatrul de revistă „Constantin Tănase” din Bucureşti, cu care face turnee în toată ţara. Cum vigilenta securitate românească a stat mereu la pândă, dl. Mihai Ionescu Cămăraşu a avut mereu probleme cu această „sinistră doamnă”. A fost dat afară după trei luni de la Institutul de teatru, apoi mai târziu a fost închis un an în arestul securităţii statului. Eliberat din lipsă de probe se întoarce la teatrul „Ion Vasilescu” din capitală, de unde... va fi dat afară din sextetul „Cantabile. A cântat cu diferite orchestre prin ţară, dar a fost mereu urmărit de securitate şi alungat de peste tot. În 1978 se stabileşte în USA. Nedrept destin pentru un om atât de dotat. Povestea vieţii dureroase şi nedrepte a d-lui Ionescu Cămăraşu ne întristează şi ne spune că norocul sau nenorocul joacă în destinul artiştilor un rol important. De aceea toate prozele domniei sale cuprinse în volum („La spitalul Văcăreşti”, „Nea Mircea”, Arestul”, „Celula XV” sau „Răzuş Teodor Virgil” sau fragmente din romanul „Celula XIII”, Editura Anamarol, 2011) evocă şi descriu tocmai această perioadă şi această lume a închisorii. Te impresionează talentul prozatorului, capacitatea lui de a reda atmosfera acelei perioadă din viaţa lui şi a acelui spaţiu, ca şi omenia sufletului său de artist.  
 
Scriitorul Ştefan Dumitrescu, este născut în anul 1950 într-o comună din judeţul Vâlcea, Valea Mare, satul Drăganu, aciuat în copaia dulce a râului Cerna. Absolvent al Facultăţii de Filozofie din Bucureşti, în 1973, profesor de Psihologie, Pedagogie, Filozofie, Limba şi literatura română la un liceu pedagogic... aproape toată viaţa! Colaborează la mai toate ziarele şi revistele centrale, are momente poetice la Radio şi televiziune. În cei 40 de ani de creaţie literară, cu ajutorul Domnului, a dat o operă literară bogată în toate genurile literare, pentru care a fost propus de mai multe Fundaţii culturale şi Societăţi ale scriitorilor la premiu Nobel. În anul 2012, comedia sa „Bă, nenorociţilor, vin extratereştri”, a luat premiul II, la FestCOm 2012, acesta fiindu-i al 8-lea Premiu naţional pentru dramaturgie. Pentru că era socotit o speranţă a literaturii române în anii '70, Adrian Păunescu, îl invită să deschidă cenaclul Flacăra, prilej cu care marele poet afirmă: „Ştefan Dumitrescu este o şansă a literaturii române. Ştefan Dumitrescu este o mare şansă a literaturii române!”. Este posibil ca această consacrare spectaculară să fi atras atenţia fondatorilor „Grupului Renaşterea”, un Grup secret de intelectuali care urmărea depistarea tinerilor creatori, care prin creaţiile lor de excepţie ar fi declanşat o Renaştere în cultură, Renaşterea culturii române, care ar fi atras după ea Renaşterea naţională. Din păcate cum securitatea a devenit tot mai vigilentă, „Grupul Renaşterea” a trebuit să-şi ducă activitatea în ilegalitate, situaţie în care se află şi în prezent. Este membru fondator al Biroului de Viitorologie de la Bucureşti, în cadrul căruia a descoperit Sistemul economic al viitorului, denumit „Sistemul socio-economic de evoluţie”, superior din toate punctele de vedere celor mai performante sisteme economic de azi (aflate toate în criză), Sistem care nu cunoaşte fenomenul şomajului şi al crizelor economice. Acesta ar scoate civilizaţia umană din criză şi ar plasa-o după o perioadă de timp pe următorul nivel de evoluţie. Tot în cadrul Biroului de viitorologie a mai descoperit „Metoda prin care ţările aflate în criză pot să iasă foarte uşor din criză, în numai câteva săptămâni, fără ca salariile şi pensiile oamenilor să fie micşorate, impozitele şi taxele mările şi oamenii daţi afară din slujbe”, şi de asemenea un nou tip de Inteligenţă denumit de el „Inteligenţa pozitivă şi Inteligenţa negativă”. Cărţile în care sunt descrise aceste descoperiri pot fi citite şi cumpărate de pe site-ul www.amazon.ro. Se defineşte pe sine ca fiind în această existenţa slujitor, sclav şi într-o anumită măsură soldat. Crede că rostul Omului, deci şi al său, în lume este Binele şi Dragostea, să creeze cât mai mult bine. Să facem cu toţii voia Tatălui. Binele fiind un Medicament prin care omul poate să se vindece pe sine şi pe ai lui şi să-şi facă bine sieşi şi semenilor săi. Această Teorie este demonstrată în cartea sa „Revoluţia Binelui”, care poate fi citită tot pe site-ul de mai-sus amintit. Proza publicată în această antologie este o povestire science-fiction, în care personajul principal, un cercetător pasionat până la uitarea de sine, descoperă „constituenţii”, care introduşi în codul genetic şi în pereţii stomacului, fac ca oamenii să poată trăi sute de ani fără să mănânce, de acum organismul lor hrănindu-se doar cu prana ... La sfârşitul povestirii atât inventatorul cât şi invenţia sa dispar, iar o data cu ei disppare şi secretul acestei Invenţii care poate va fi re-găsită, re-gîndită cândva în viitor.  
 
Rodica Elena Lupu, vine din Ardeal. Este născută la 27 ianuarie 1951 în Războieni, judeţul Alba, din părinţi care trebuie să fi fost cu siguranţă oameni minunaţi. Dacă ne-ar da Domnul puterea şi ar fi după noi, am numi-o Ministrul al culturii, iar pe domnul Geoge Roca, preşedinte al Uniunii Scriitorilor, pentru că de asemenea oameni generoşi, de mecena, cu idei de a concepe şi conduce acţiuni culturale, proiecte în urma cărora cultura română să devină mai bogată, dăruiţi de Domnul cu dragoste de semenii lor, are nevoie România! Nu de miniştri interesaţi numai de interesele lor egoiste, de oameni mici ... A înzestrat-o Domnul cu talent în toate domeniile. Poet, eseist, romancier, jurnalist literar, promotor cultural, editor, doctor în daco-romanistică, membru al Uniunii Scriitorilor şi al Academiei Româno-Americane. Este editor de emisiuni de radio, autor de reportaje, de eseuri în care investighează viaţa şi opera marilor personalităţi culturale date de acest neam, în care a cultivat dragostea de cultura română, de înaintaşii noştri. Un astfel de om nu poate să fie decât un mare patriot. Domnul a vrut să ne cunoaştem cu mai mulţi ani în urmă, colaborarea noastră fiind fructuoasă. I-am recenzat romanele, în care investighează zona profundă a dimensiunii feminine a fiinţei umane, dialogul celor două principii, feminin şi masculin, în universul fizic şi cultural în care venim şi ne este dat să trăim. Dacă ar trebui să-i numesc toate cărţile publicate ne-ar trebui mai mult de o pagină întreagă. O să citez doar câteva dintre romane (1992-2012): „Eterna povestire”, „Glasul inimii”, Timpul judecă şi plăteşte”, „Mâna destinului”, „Miracolul vieţii”, „O umbră din trecut”, „Parfumul dragostei”, ş.a. Rodica Elena Lupu este de asemenea autorul unor volume de proză scurtă, unde suntem uimiţi de acuitate ei perceptivă, de tuşa limpede cu care redă contururile lucrurilor, ale evenimentelor, muzicalitatea mişcării. Amintim câteva: „Vis împlinit”, „O clipă de rătăcire”, „Unde eşti”, „De ce oare?”. Are vocaţia călătoriei ca excurs în planul spaţiului, al geografiei, dar şi în planul cunoaşterii, al cunoaşterii de sine, ca în volumul „România plai de dor”, „Vacanţa, vacanţe”, „Drumuri printre amintiri, vol I şi II”... Este autoarea unor cărţi pentru copii pline de puritate, de lumină, şi de uimire, scrise cu dragoste şi delicateţe. Aşa cum vedem din volumele „Poezii pentru copii”, „Alfabetul poveştilor”, „Alfabetul poeziilor”, „Plai de dor”... dar şi autoarea unor volume de poezie pentru oameni mari, pline de lirism, de melancolie, de dragoste, de emoţie. Multe din poeziile sale au fost puse pe muzică şi se cântă transmise la radio. Semnează de asemenea mai multe volume colective, cum ar fi „Spiralele vieţii”, Drumurile vieţii”, „Arta de a fi”, „Simbioze lirice” ş.a. În prozele din această Antologie, „Cinci minute de adevăr”, „La propria-i ceaţa deasă”, „Glasul roţilor de tren”, „Ca la gară”, Scrisoare”, etc, sunt redate întâmplări semnificative din viaţă, aspecte ale vieţii şi ale lumii, aşa cum au fost fotografiate de conştiinţa şi de sufletul autoarei. Din creaţiile doamnei Rodica Elena Lupu răzbat visele, trăirile, meditaţiile copilului, ale adolescentei care au fost, modelate de poezia şi înţelepciunea vârstei.  
 
Helene Pflitsch, prozatoare, născută în anul 1958, în comuna Mihai Viteazul, judeţul Cluj... Urmează cursurile Liceului teoretic nr 2 din Turda, după care termină Institutul politehnic din Cluj. În prezent locuieşte în Germania. Debutează în 2012 cu romanul „Dezrădăcinare sau un nou început”. Povestirile „Asta sunt eu”, „Bunica”, şi cele două fragmente de romane aflate în lucru, evocă imagini, personaje, locuri, întâmplări din copilărie, din viaţă, trecute prin filtrul meditaţiei şi al nostalgiei, al unei fiinţe căreia îi este dor de copilărie şi de ţară.  
 
Elisabeta Preda, scriitoare, este născută în 1930, pe 26 iulie, în comuna Floreşti, din judeţul Mehedinţi. Vine aşadar din spaţiul spiritual al Olteniei de vest în care influenţa Banatului s-a simţit foarte mult. Este decana de vârstă a acestei Antologii, ceea ce ne face să-i urăm mulţi ani de viaţă, plini de sănătate! Şcolile le face prin mai multe localităţi din ţară, pe unde i-a mânat destinul părinţii. Absolvă Facultatea de Agronomie şi va lucra în domeniul Agriculturii, în Ministerul agriculturii. Debutează editorial la editura „Ion Creangă”, în 1976 unde îi apar cărţile „Puişorii năzdrăvani” (1976), „Cele douăsprezece frumoase” (1979), „A venit o zână bună” (1981). Este autoarea unui roman „Amarnica iubire”, şi a mai multor piese de teatru. Povestirile din această antologie („Duminică de oameni singuri” şi „Bel Ami”) descriu şi fotografiază cu peniţă subţire, cu nerv, cu ironie, întâmplări şi aspecte ale realităţii trecute prin filtrul experienţei de viaţă al autoarei.  
 
Ioan Raţiu, născut la Gherla, judeţul Cluj, în data de 6 aprilie 1957, este de formaţie militar, absolvent al Şcolii Militare de ofiţeri activi de artilerie de la Sibiu – Arma Topogeodezie, apoi al unei Facultăţi de Inginerie a Sistemelor Biotehnice a Universităţii Politehnice Bucureşti, 2001. Autorul unui mare număr de volume: „Tributul clipei”, „Nu chiar totul despre sex”, Gândurile unui neînţeles, „Gânduri de neînţeles”, „Gânduri cu subînţeles”, etc. Participă cu creaţii literare de asemenea la un mare număr de volume colective. Scrie cu o uşurinţă de floretist. Prozele din cartea de faţă s-ar încadra speciei proză scurtă. Sunt pline de ritm, de poezie, de lumină, de voie bună şi ne transmit gândurile şi stările sufleteşti tonice ale autorului.  
 
Georgeta Minodora Resteman, este născută la 24 august 1060, în Săcuieni, judeţul Cluj. Domnul ne-a întâlnit cu mai mulţi ani în urmă, când citindu-i reportajele trimise din Cipru, pe internet, ne-am dat seama de talentul de grafician şi acuarelist al prozelor ei... Am încurajat-o să scrie o carte de reportaj despre Cipru, ceea ce doamna Resteman a făcut, scriind o carte valoroasă în istoria reportajului românesc şi cipriot: „Cipru, corolă de lumină vie”. Carte pe care i-am prefaţat-o cu toată dragostea, apărută nu cu mult timp la editura generoasei doamne... Rodica Elena Lupu. Are o operă literară bogată, colaborări la foarte multe reviste, în primul rând la revistele on-line ale românilor de pretutindeni, din Australia, din America, Noua Zeelanadă ... Este de asemenea o poetă foarte talentată, scriind o poezie plină de nuanţe coloristice, de linii subţiri, muzicale din care construieşte admirabile peisaje şi pasteluri. Prozele pe care le publică în Antologia de faţă, sunt amintiri şi retrăiri ale copilăriei, pline de farmec şi de nostalgie, sau descrieri ale peisajului fascinatei insule a Ciprului.  
 
Scriitorul George Roca, este născut la 14 iulie 1946 la Huedin, Cluj. Şi-a petrecut copilăria şi primii ani ai tinereţii la Oradea, după care, prin 1967 s-a mutat la Bucureşti unde a locuit până la începutul anilor '80 când a luat drumul exilului. Filolog de formaţie, şi din câte ne amintim noi, a urmat şi studii teatrale, profesând chiar actoria. S-a stabilit în Australia, la Sydney, unde a mutat pentru un timp unul din „centrele literaturii române”. Din Australia împreună cu oameni de suflet a înfiinţat şi a condus reviste literare, culturale, (redactor la revista „Românul Australian” din Melbourne, redactor la „Viaţa Parohială” şi redactor şef la „Jurnal Olimpic” şi „Spirit Românesc” din Sydney) în care i-a adunat ca într-o îmbrăţişare românească pe mulţi dintre scriitorii români obligaţi să-şi caute împlinirea destinului pe alte meridiane. Îl găsim câţiva ani buni redactor la valoroasa revistă „Agero” din Stuttgart (Germania) şi redactor şef la „Romanian VIP” din Dallas, Texas. În prezent este poet, prozator, promotor cultural, editor de carte, de reviste de cultură, grafician, redactor şi redactor şef la mai multe publicaţii online si pe hârtie. Este unul dintre ambasadorii culturii şi ai poporului român, care duce sufletul românesc şi bruma de prestigiu a acestui neam daco-românesc, atât de încercat, în toată lumea. Dintre cărţile publicate amintim „Dezvoltarea arhitecturii în perioada de domnie a binecredinciosului voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt” - studiu istoric (Editura Carpathia Press, Bucureşti, 2006), „Evadare din spaţiul virtual” - poezii (Edtura Anamarol, Bucureşti, 2009), şi două volume de peste 300 de pagini fiecare „De vorbă cu stelele” – interviuri (Editura Anamarol, Bucureşti 2010, 2011). I-am recenzat cu dragoste două dintre cărţi, descoperind în straturile profunde ale textului muzica izvoarelor şi mireasma ierbii transilvane. Poeziile sale îţi aduc aminte de Sorescu, până la un punct, ca mai apoi metafora şi firul epic s-o apuce brusc în altă parte, ajungând în spaţii semantice necunoscute. În antologia de faţă îi citim nuvela „Ispas, motan gras”, o poveste marinărească ciudată şi spectaculoasă, o parabolă plină de filozofie şi o meditaţie profundă pe marginea înţelepciunii, a meandrelor şi a puterii destinului. Este multă poezie, dragoste de viaţă şi filozofie în povestirea aceasta care se citeşte cu plăcere.  
 
Prozatoarea Elena Cesar von Sachse, este născuta la 28 iunie 1947 la Arad. S-a stabilit în Germania, menţinând vie comunicarea cu spiritul spaţiului românesc, cu sufletul pământului în care a venit pe lume şi s-a format ca fiinţă umană. Suflet sensibil, delicat, cu vocaţia detaliilor copilăriei, pe care sufletul copiilor le dezvoltă construind poveşti şi lumi împărăteşti, este autoarea mai multor volume de poezie pentru copii. Debutează în anul 2003 cu o carte de poveşti intitulată metaforic „Ţara fericirii”, la Editura „Fundaţiei Desire”, din Cluj Napoca, o carte ca o feerie. Cu ocazia Festivalului „Prichindel” de la Nurenberg a lansat cărţile „Legendele Nuremnbergului”şi „Rotofei”, care au apărut ulterior la Editura Anamarol. În cartea „În Ţara poveştilor străbune”, apărută la Editura Dacia, scriitoarea ne evocă evenimente, legende din universul istorie naţionale. Prozele din această carte sunt interesante şi se citesc cu plăcere.  
 
Prietenul nostru Florentin Smarandache, născut la Bălceşti pe malurile Olteţului, în anul 1954 este unul dintre cazurile rarisime şi strălucite ale culturii române. I-am recenzat mai multe cărţi, îi cunosc bine opera literară, mai puţin pe cea ştiinţifică, unde s-a întins asemenea unei pete imense de cerneală vie pe mai multe domenii ale cunoaşterii ştiinţifice, acoperind îndeosebi spaţiul fizicii şi al matematicei, unde imaginează construcţii uluitoare, ce s-ar putea dovedi mai târziu intuiţii geniale deschizătoare de drumuri. Are în codul genetic sămânţa arzândă a aventurii, îi este sete de mângâierea nebună şi dulce a spaţiului, a paralelelor şi a meridianelor, căci fiind profesor la o Universitate în Statele Unite a participat la multe colocvii, congrese ştiinţifice, călătorind astfel în toată lumea. Cărţile lui, care ţin de domeniul literaturii, sunt însemnări şi reflexii, fotografii la minut, sondări ale stărilor psihice, făcute cu prilejul călătoriile pe toate meridianele lumii. Prozele din această Antologie se înscriu în ceea ce am spus mai sus.  
 
Dan Stoica, prozatorul, regizorul, dramaturgul „de când s-a născut se ocupă cu trăitul”, lucru care ni se pare foarte înţelept. A publicat două volume de poezie, „Limită de zbor” (2002) şi „Declaraţie de iubire” (2011), textele fiind prezentate în română, germană. engleză şi franceză. După cum se vede este un poliglot care se plimbă prin împărăţiile limbilor europene ca un fachir. Este autorul a două romane, „Coşmaruri de duzină” şi „România ţara mea de coşmar” şi a unui volum de nuvele „Fontana di Trevi”. Scrie piese de teatru care i se montează, este un traducător de cursă lungă, traducând 42 de autori în limba română. Personalitate proteică, spirit ludic, aventurier, inteligent, paradoxal, domnul Dan Stoica ia viaţa în piept aşa cum este ea şi dansează sălbatic cu destinul în spaţiul unei Europe tot mai bolnave şi bântuite de spectrul sfârşitului. Prozele din această carte sunt de fapt poeme în proză, cu profunzimi şi irizări care te uimesc şi te seduc. („Coborârea în om ca o înălţare”, „Parabola Parabolelor”, „Un mic tratat de naratologie”, „Un slogan”, meditaţii pe tema Iisus, etc.)  
 
Marin Traşcă, ziarist şi prozator, s-a născut la 12 octombrie 1954, în Osica de Sus, judeţul Olt. A debutat în 1988 în revista Tribuna de la Cluj, cu poezie. Din 1990 îl găsim ziarist la aproape toate ziarele din judeţul Olt. În 2002 publică prima carte, un volum de publicistică, „Singur printre ziarişti, care ne aduce aminte de cartea lui Marin Sorescu, „Singur printre poeţi”!. În 2006 se stabileşte în Spania unde îşi continuă munca de gazetar la publicaţiile „Noi în Spania”, „Român în lume”, „Universul românesc”. Tot în această ţară îi apare şi primul volum de versuri „Căsuţa cu vise”. Are în lucru mai multe cărţi. În această Antologie publică proza „Lăutarii de ţărână”, care mi-a mers la suflet... pentru că sunt născut nu departe de locul de baştină al domnului Marin Traşcă (printr-o coincidenţă purtând acelaşi nume cu străbunicul meu. Lucrez de mai mulţi ani la un roman care se cheamă chiar aşa: „Mărin al lu' Traşcă”!!! Domnul să-l binecuvânteze, căci şi străbunicul a fost un mare povestitor! n.a.) cunoscând foarte bine viaţa satului din zona Olteniei, cu toamnele dulci, încărcate de munţii de struguri. Îmi aduc aminte de zilele luminoase şi fericite din perioada când se culegeau strugurii, apoi se jucau în lin...Şi acum simt în nări mireasma acelor toamne şi gustul dulce, înţepător al mustului! Toamna în satele româneşti începeau nunţile, la care veneau „benzile de lăutari”, de Piţulani, care cântau la asemenea evenimente. Lăutarii de pământ erau tocmai aceste „bande”, aşa li se spunea la noi - bande de lăutari - care cântau la nunţi prin sate. Frumuseţea acelor vremuri, pline de melancolie şi de legende, o evocă Marin Traşcă în proza sa - parte a acestui volum antologic - scrisă cu talent şi cu suflet...  
 
Dona Tudor, ultima prozatoare, după catalog, din această carte, este tot un scriitor cu destin aparte. Născută la 23 noiembrie 1950 în comuna Vida, judeţul Teleorman, este cadru didactic la facultăţile de jurnalism din capitală. Are specializări în Ştiinţele comunicării. Lucrează la televiziune, unde realizează filme documentare (în serial) despre zone de conflict din lume: Somalia, Angola, Iugoslavia, Bosnia. Regizor de film: „Lacrimi pe obrazul lumii” (1994). Iniţiată în Ştiinţa apărării ţării. Doamna Dona Tudor este un jurnalist cu nerv şi imaginaţie, prozele ei din această Antologie sunt tablete politice, scrise de un prozator care mânuieşte metafora cu o dexteritate uimitoare. Talentată şi sclipitoare, scrierile ei se citesc cu plăcere, deoarece nu sunt articole aride, ci creaţii artistice care ne emoţionează dezvăluindu-ne multe din dedesubturile istoriei contemporane...  
 
***  
 
Cartea aceasta frumoasă, care aduce înaintea ochilor scrierile în proză a celor 20 de autori dăruiţi de Domnul cu talent, este o lucrare de elită deoarece adună sub mângâierea ei o serie de prozatori români dintre cei mai talentaţi, scriitori români risipiţi pe mai toate meridianele lumii.  
 
Carte bună, cinste cui te-a născut!  
 
Ştefan DUMITRESCU  
Membru al Uniunii Scriitorilor Români  
Bucureşti  
25 mai 2013  
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Şefan DUMITRESCU - „SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ / Ştefan Dumitrescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 902, Anul III, 20 iunie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ştefan Dumitrescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Dumitrescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!