Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Comemorari > Mobil |   


Autor: Roni Căciularu         Publicat în: Ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011        Toate Articolele Autorului

SE STRÂNG VULTURII !
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Poetul Shaul Carmel, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor de Limbă Română din Israel, s-a stins din viaţă. 
  
Poetul SHAUL CARMEL a plecat în drumul lui. Din consideraţie pentru talentul său, pentru tot ce a făcut el bun, îmi permit să reiau acest articol, publicat nu prea demult. Cu durere, cu revoltă şi resemnare... 
  
Prieteni, pe vârful muntelui din prejma casei, acolo unde Dumnezeu i s-a arătat lui Moshe prin foc, se află trupul Poetului, aşa cum el însuşi a dorit. Acolo, acum, se adună vulturii... Şi norii trec deasupra, înclinându-se întunecat, în semn de tristeţe. Vor plânge, poate, cu lacrimi de ploaie. Şi vor da sevă pământului, care va scoate la iveală buruieni şi flori. De-acolo culeg eu câteva narcise, să i le pun la căpătâi. Cu durere, cu revoltă, cu resemnare. Vedeţi? Până la urmă n-a rămas decât poezia... Iar piatra lui tombală va fi o carte. 
  
Scriam, prin urmare:  
  
Marea Doamnă a poetului Shaul Carmel, îngerul lui ocrotitor, îmi răspunde cu durere că Shaul e un pic mai bine, că speră să fie mai bine, că doctorii spun că trebuie răbdare, multă răbdare. Dar pe scaunul cu roţi se află conştiinţa acestui scriitor evreu-român, parte integrantă din conştiinţa lumii, a binelui, a vieţii şi a răzvrătirii. Măruntele certuri şi stridenţe sunt undeva departe, toate faptele de sub nivelul poeziei se topesc ca anii, ca gândurile, ca oamenii. Rămân versurile, rămân poemele, rămân întrebările şi marile sau micile răspunsuri. Rămân şoaptele de dragoste şi frământările pentru nedreapta orânduire a întâmplării şi a existenţei acestei lumi.Rămân lucrurile decantate în pagini de carte... 
  
În faţa mea, acum - această ultimă carte a poetului: „Când se vor strânge vulturii”! Este o realizare editorială excelentă, care aparţine prietenilor săi buni de la Iaşi, poetul Adi Cristi, editorul, şi Ana Parteni, redactorul de slovă, de miez şi de împlinire. Am citit-o pe nerăsuflate. Poemul de la sfârşit - care dă şi titlul volumului - îmi justifică zbaterile actuale, vii, puternice – aş zice disperate uneori - ale lui Shaul Carmel, cu care mai puteam discuta, până mai ieri: „Iubit-o!/ Pe vârful muntelui/ Din prejma casei/ Pe vârful lui pleşuv,/ Acolo unde Dumnezeu i sa arătat lui Mosche/ Prin Foc,/ Acolo unde nu va creşte/ Nimic pentru om/ Niciodată,/ Acolo unde El/ Cel care a scris în piatră/ Legile Sale,/ Îşi va relua sufletul/ Imprumutat mie,/ Ca să-l dea altuia/ Pentru o altă vreme./ Pe gigantul acela/ Încrustat de flacără/ Pe vecie divină,/ Intinde-mă (...) Acolo/ Când va muri trupul/ Se vor strânge şi vulturii”... Reţin, doar pentru mine, că-şi vrea sfârşitul pe locul divin, pe înaltul de munte, pe granitul încrustat de flacăra Celui de Sus. Şi că în jurul său se vor aduna nu toate lighioanele, ci vulturii! O ultimă zvâcnire orgolioasă, căci chiar dacă pieri fizic, nu o faci ori cum. 
  
Iubita are misiuni transmise cu recunoştinţă şi dragoste de poet, nu uşoare, dar care-i înnobilează nobleţea. Întregul volum îi este dedicat ei, „Hertei,/ Tovarăşei de viaţă,/ care mi-a păzit cu sfinţenie/ liniştea sufletească/ ca să pot scrie această carte/ de dureri şi bucurii/ ale apusului meu”. La îndemnul demn şi reţinut al Femeii lui Shaul, am purces să scriu aceste rânduri, pe care le-aş mai fi amânat, căci tristeţea este prea puternică faţă de raţiunea de cleştar cu care se înfăşoară poetul în această carte... 
  
Am citit pe nerăsuflate acest volum luminat crepuscular de o mare sete de viaţă şi zbateri esenţiale, pendulatoare între două noţiuni de bază: vaţă şi moarte; echivalente, poate, şi cu iubire şi orgoliu, dăruire şi dorinţă, întrebare şi frică; volum luminat şi de resuscitarea dramelor neamului său, de resemnare şi de vrerea de aşezare mai bună a lucrurilor lumii. Shaul Carmel se ilustrează ca poet naţional evreu-român, cu sufletul adânc legat de existenţa milenară a neamului său, şi la fel de conexat organic de plaiurile mioritice ale munţilor Carpaţi. Aceasta este însă şi drama lui, durerea şi însingurarea lui: „Neaşezat/ După două mii de ani/ Prin pustiul lumii,/ Fără cămilă/ Fără căruţă cu coviltir,/ Călătoresc cu avionul/ Între Carpaţi şi Muntele Sinai,/ Între Dunăre/ Şi apele Iordanului,/ Căutându-mi alinarea.// Nicăieri Templul meu!” („ Călător” ). 
  
Mă plimb printre paginile acestei cărţi fără o ordine anume, aşa cum fac când hălăduiesc prin marile oraşe, oprindu-mă la câte o vitrină, admirând un trubadur la margine de parc, sau doi îndrăgustiţi privindu-se cu buzele şi şoptind cu ochii... Constat astfel că Dumnezeul lui Shaul Carmel nu mai bea cafea dimineaţa şi, suspicios, poetul Il întreabă: „Ce-mi transmiţi Doamne,/ Prin gestul Tău nou?/ De ce nu mai bei/ Ca-n fiecare dimineaţă/ Cafea?/ Ce vrei să-mi iei acum? Sau e vorba chiar de mine?”(...). Totodată, îl găsesc pe poet adresându-i-se primei lui mari iubiri, soţia sa cea dintâi, Isabela, căreia îi închină binemeritaţi psalmi. Iată unul dintre ei: „Bolnav,/ Cu mâini/ Dezlegate de rugăciune,/ Am luat/ Din magazia sufletului/ Hârleţul şi lopata/ Şi grebla, Doamne,/ Să ies/ Spre ruina/ Pricinuită de satană./ Curăţam şi săpam/ Plângând,/ Sfăşiindu-mi cămaşa/ Tăiată oricum/ În semn de doliu”. Cutremurător este, în mod deosebit, şi poemul „Numai pentru ofiţeri(1)”!  
  
Îl voi cita fără a reda versurile, ca şi cum ar fi un poem în proză, un reportaj poematic din memoria colectivă a lui Shaul Carmel: „Mamă! Mamăăă! Strig din somn. Mamă, eşti goală! Unde e capotul pe care ţi l-am pus pe umeri când ai căzut în baie? Ce-ai făcut cu el şi de data asta? Noapte de noapte, în vis îmi spui acelaşi lucru: că atunci umblai goală în baracă, ca celelalte. Aşteptai să intre din clipă-n clipă câte un ofiţer care-ţi râvnea frumuseţea trupului, carnea ta, până la ei virgină.// Duhneau a sudoare amestecată cu parfum, cu apă de colonie nemţească, renumitul 4711, iar bucata de pâine pe care ţi-o strecurau unii dintre ei, înainte de a-şi descheia prohabul pantalonilor, puţea a urină, a pişat stătut. Acolo îşi ascundeau, în izmene, darul pentru tine, de teamă să nu-i ştie alţii.// Mamă! Mamăăă! Strig din somn şi strigătele mă trezesc. Mamă! Eşti goală! Auzi? Eşti goală! Zbier, ridicat în capul oaselor, treaz de-a binelea, plângând. Unde e capotul pe care ţi l-am pus pe umeri când ai căzut în baie? Unde? Unde-i Doamne? Răcnesc ca o fiară rănită.”  
  
Extraordinar poem! Ce forţă dramatică! Ce răscolire a sufletului omenesc! Şi eu încă am diminuat din forţa artistică a poemului, transcriind poezia în proză! (Asta pentru o oarecare economie de spaţiu). Versurile au însă strălucirea lor. In fantezia lui, exaltată de un mare sentiment de iubire şi prietenie, Shaul Carmel mă readuce, în cadrul scurtei mele plimbări printre pagini de carte, mă readuce, zic, pe străzile Ieşilor: ”Cu domnitorul lor,/ Cristi şi Valeriu/ Şi Cezar şi Casian/ Şi albitul Iancu,/ Zilieru lui Horia,/ Şi Ioan al lui Holban,/ Citeau poezia prieteşugului/ Pe care o rosteam/ Eu, sclav roman;/ Dac din Templu,/ Evreu convertit/ La un singur Dumnezeu,/ Venit la Iaşi/ Să mă nască/ Din nou”.  
  
Cartea aceasta a lui Shaul Carmel mi se pare una din cele mai bune, din multele scoase de el şi dăruite lumii. E o carte de dragoste şi ură, de mare prietenie şi de nostalgii, de coşmar holocaustian şi răscolire a ferocităţii urei de rasă, de retrăiri şi confruntări, e o o carte puternică, de dialog cu Dumnezeu şi cu sine însuşi, în tandem cu poetul Adi Cristi. E o carte diafană, plină de tandreţe, de suferinţă, de bucurie a clipei, e un strigăt către clipa care vine peste poetul ce-şi descrie apusul, în care va intra singur, doar el, despărţindu-se de sine... 
  
... Şi iată, acum, câteva linii, neclare, tremurate, scrise de Shaul Carmel, cu pixul, în loc de autograf pentru mine, pe prima pagină a acestei cărţi teribile! Câteva linii ca de seismograf, care poate anunţă un cutremur.  
  
Mă urc pe scara lui Richter şi strig, ridicol: 
  
- Huo ! 
  
-------------------------------- 
  
* Titlul articolului se refera la ultima carte scrisă de regretatul Shaul Carmel („Când se vor strânge vulturii”, Editura 24:Ore, Iaşi, 2010) 
  
Roni CĂCIULARU  
  
Tel Aviv 
  
3 aprilie 2011 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
SE STRÂNG VULTURII ! / Roni Căciularu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 96, Anul I, 06 aprilie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Roni Căciularu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Roni Căciularu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!