Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Impresii > Mobil |   


Autor: Corina Lucia Costea         Publicat în: Ediţia nr. 154 din 03 iunie 2011        Toate Articolele Autorului

Se coc cireşele!
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
„Se coc cireşele, 
  
Sute de sute, 
  
Culeg fete multe. 
  
Asta-mi place, 
  
Asta o vreau, 
  
Asta ţie, ţie nu ţi-o dau!” 
  
Vă mai amintiţi acest joc? Dar plăcerea şi bucuria, din fiecare an, a primelor cireşe?  
  
În faţa şcolii, ne aştepta, în vremea copilăriei mele, cu un coş plin de „bucheţele”de cireşe apetisante, “o tanti” ageră şi scorţoasă. Cireşul ei se cocea primul din sat şi nimeni n-a reuşit să-i afle secretul, niciodată. Au încercat zeci de generaţii să pună sâmburii în pământ, să-i fure crenguţe pentru altoi şi lăstari...zadarnic. Cireşul ei se încăpăţâna să fie mereu primul. 
  
A furat suflete nevinovate cireşul ăsta! Acuma trebuie să dea înapoi ce-a luat, spuneau bătrânii. 
  
Pe vremea când era tânără, soţie şi mamă a doi copii, femeia asta era mereu nemulţumită. Soţul ei, când mai depăşea numărul admis de pahare, zicea cu năduf: doar pentru copii stau cu ea! 
  
Şi atunci, în luna mai, ea făcea „bucheţele”de cireşe şi le vindea copiilor. Erau unii săraci, care nu-şi permiteau să cumpere...dar erau copii şi ei şi pofteau. Nu le-ar fi dat cotoroanţa o coadă de cireaşă. Plecau prichindeii la ore sau spre casă cu lacrimi în ochi, pândind cireşii din grădina proprie să se coacă şi ei...dar dura, parcă, o veşnicie. 
  
Nici nu-s bune! ne amăgea şi pe noi mama. N-aţi văzut? Sunt numai sâmbure.  
  
N-au pulpă aproape deloc. Da, dar numai eu ştiu câte lacrimi am vărsat în perinuţa-urs pentru sâmburii ăia. 
  
Într-un an, pe când copiii îi erau mici, unul de 4 ani şi unul de câteva luni (de se târa de-a buşilea), îi lăsă în casă, să mai culeagă o tură. Când se întoarse, îl întrebă pe cel mare: ce face bebe?  
  
Bebe doarme ! răspunse acesta, jucându-se cu mosorul de aţă al mamei, pe sub masă.  
  
Trebuia să se grăbească! În curând era pauza mare la şcoală. Dăduse de dimineaţă tot şi mai erau mulţi care roiseră pe lângă coş. Avea o dexteritate de neimaginat. Făcuse într-o oră peste 80 de bucheţele.  
  
Dă-mi aţa! îi zise celui mare. 
  
Nu vreau! se alintă acesta, ascunzându-se şi mai tare sub masă. 
  
Dă-mi aţa, că n-am timp de joacă! spuse şi se ridică să-l prindă pe prichindel. Când se băgă sub masă, înmărmuri: bebele era vânăt, fără suflare. În jurul gâtului avea strânsă o aţă prea puternic pentru trupul lui fraged. 
  
Am vrut să ne jucăm de-a caii şi i-am făcut ham, dar bebele ăsta e prea somnoros, adăugă, nevinovat, băiatul cel mare. 
  
Mută, femeia se ridică cu trupul mezinului în braţe. Da, părea că doarme. Tăie lanţul de aţă şi îl aşeză în pătuţ. Îl luă pe cel mare de mână şi îl duse la o vecină, apoi se duse la dispensar şi la miliţie, la popa şi la telefoane, să-l cheme acasă de pe şantier şi pe bărbatul ei. 
  
Nu mai ştiu ce s-a-ntâmplat în casa ei atunci. Dar fiul rămas la vecini, agitat de brusca despărţire de familie, plângea, închis în casa vecinilor. Îmi amintesc asta, pentru că şi noi am trecut gură-cască pe acolo, când am ieşit de la şcoală, de m-a adus mama, de urechi, până acasă. 
  
Deşi era mic, copilul a reuşit să spargă un geam şi să iasă în curte. Azor, câinele vecinilor, s-a repezit după el. Speriat, cel mic a trecut în grădina lor şi s-a cocoţat în cireş. A stat acolo până cineva din vecini a chemat câinele, care se culcase la tulpina cireşului. La coborâre, puştiul s-a julit rău. S-a spălat de sânge...în troaca raţelor. Ai lui, ocupaţi cu înmormântarea, cu jalea, au descoperit prea târziu, când s-a umflat tot într-o noapte, ce păţise. La poartă apăru încă un steag negru. Nu trecuseră de tot cireşele, că trupul tatălui, cu poza băieţilor în buzunar, se legăna în soarele dimineţii. 
  
N-o să mai mănânc niciodată cireşe! am decretat. 
  
De ce? Ne aduce mama mea, de la oraş! mă consolă Gabi, un coleg de clasă, pirpiriu, ca o scobitoare. Domnul învăţător mi-l dăduse în grijă. Ca pe ochii din cap să-l păzeşti, să nu-l bată copiii! 
  
Pe mine nu m-a bătut în viaţa mea vreun băiat. Eu pot zice că am bătut...câţi am putut. Aveam atâta energie şi forţă, că îmi exasperam părinţii şi dascălul. 
  
D-na Luci, mai venea câte o mamă la noi acasă, copilul meu nu mai vrea să vină la şcoală, că-l bate asta! 
  
Aşa faci? se încrunta “d-na Luci”. 
  
Dar s-a luat de Gabi! săream ca arsă. Şi-mi aplica, după plecarea “pârâcioasei”câte o corecţie...de dormeam cu fundul în sus toată noaptea. 
  
Iar ai luat-o! constata Gabi a doua zi. Tot din cauza mea? 
  
Nu, nu din cauza ta! Alte chestii. Dar tot afla. Că mă pândea, ca un şarpe, când, noi, fetiţele din clasele mici, ca la ţară, mai făceam rapid un pipi pe după clădirea toaletei, în care n-ajungeam cât era pauza, din cauza fetelor mai mari sau a celor care fumau acolo...şi pe atunci. Pe fundul meu alb, de copil, tronau dungi verzi şi albastre, că mama nu se juca niciodată la treaba asta. 
  
Deşi era copil din flori, şi mama lui venea o dată sau la două săptămâni acasă, Gabi mereu avea bani. Eu aveam doi părinţi şi niciodată nu i-am auzit spunând că am avea destul. Da, măi, că tu nu ai bunici...şi mai e şi soră-ta aia! concluziona amicul meu, care făcea mereu cinste cu cireşe şi-mi alegea “cercei”.  
  
Eram “un cuplu” inedit. El mic şi foarte slab (odată chiar l-am rugat să-şi dea cămaşa jos, că nu credeam că are şi el maţe), eu, mai voinică. El ducea ambele ghiozdane, eu doar blocurile de desen. Mama mea se prăpădea de râs când ne vedea. 
  
Dar viaţa ne duce şi ne-nvârte, de nici nu crezi. 
  
După clasa a VIII-a, nu ne-am mai văzut. Acum, suntem vecini...la două blocuri distanţă. Eram în piaţă. Mă uitam...la cireşe! 
  
Îndrăzniţi, Doamna! Azi face băiatul cinste! CFR-ul încă dă lefuri bune! 
  
Am râs şi ne-am îmbrăţişat, ca doi copii. Mi-a pus, ca pe vremuri, cercei de cireşe, la urechi. Chiar am plâns. Sunt atât de puţini oameni care mă cunosc, cu adevărat, însă cei care mă cunosc, ştiu că mă pot face fericită...aşa de uşor. 
  
Cori, stai zmăului, că te pândesc de câteva zile! Nu ne-am nimerit la alimentara împreună zilele astea şi mâine-s de serviciu...nu ne găsim nici la piaţă. 
  
El e căsătorit. Are doi copii reuşiţi. Am fost, când ne-am găsit, acum câţiva ani, la ei, la o cafea. I-am invitat şi eu la mine. N-au venit. 
  
Îi o sârboaică geloasă. Ce să-i fac?  
  
Chiar aşa...ce să-i facă? Nu ne dăm întâlnire niciodată, dar ne găsim de multe ori la cumpărături. Nici ea şi nici ex nu se deplasau. Făceau liste! 
  
Mă, ţi-am adus cireşe de la Jăbel! Îs la maică-mea. Vine ea să ţi le aducă. Îs numai din perechi de cercei! Am stat un sfert de ceas să le găsesc aşa. 
  
Mama lui Gabi stă cu noi în zonă. Şi acuma e o femeie frumoasă, foarte frumoasă. Are un mers inconfundabil. Şi dac-ar veni potopul, n-ar grăbi pasul. Merge ca şi cum ar fi tot într-o admirare. Chiar ritm de promenadă. Fiu-său, la asta, o fi semănând cu tatăl lui, că doar printre mesele din piaţă pot ţine pasul cu el. Are un real talent de negociator. 
  
Mai ţine şi tu un leu pe lângă tine, dacă „ursu”nu-şi mişcă fizicul! Aşa fac şi eu, că a mea mai bagă verificări şi zice:” of, numai tu găseşti pătrunjelul ăl mai scump...că era şi cu un leu, nu doar cu un leu jumate!” 
  
E seară. Mama lui Gabi e parolistă. Mi-a adus cireşele din cireşul ăla, al copilăriei noastre, care se cocea primul, nu din astea, de import. 
  
Asta-i plăcerea lui, în fiecare an. Să mănânce primele cireşe de acolo, şi dacă piaţa e plină. Că bine zicea mumă-ta, fi' iertată, îs numa sâmburii de ele! 
  
Zâmbesc şi-mi pun cerceii de cireşe. 
  
Tot o minte ai şi tu, ca el! Of, Corino, dar tu eşti fată cu şcoală... 
  
Zâmbesc şi mai larg...mă jenez, totuşi, să râd. În urechi, îmi răsună, „de departe”, un cântec drag: 
  
„Se coc cireşele, 
  
Sute de sute, 
  
Culeg fete multe. 
  
Asta-mi place, 
  
Asta o vreau, 
  
Asta ţie, ţie nu ţi-o dau!” 
  
Timişoara, 04.2011 Corina-Lucia Costea 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Se coc cireşele! / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 154, Anul I, 03 iunie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!