Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Povestiri > Mobil |   



Scurta domnie a împăratului Furnică
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

SCURTA DOMNIE A ÎMPĂRATULUI FURNCĂ


Uriaşa catedrală gotică era împodobită cu cetină de braad şi drapele imperiale, iar corurile gregoriene înălţau imnuri de glorie spre bolţile înmiresmate cu fumul de tămâie. La Marea Ceremonie de Încoronare participau regii şi prinţii acestei lumi, mari oameni de stat, cele mai mari averi, prin deţinătorii lor, bărbaţi şi femei încărcaţi de faimă, merite sau doar medalii şi ordine.
Împăratul şi împărăteasa se apropiară de grupul sacerdoţilor, îngenuncheară, iar Marele Preot le puse pe cap coroanele. Cei doi, conform protocolului, se întoarseră spre participanţi pentru a primi binemeritatul Ave Imperator. Asistenţa observă cu uimire că împăratul avea ochii în lacrimi.
- Ce om minunat, un bărbat atât de puternic şi atât de sensibil va aduce, cu siguranţă, fericirea popoarelor noastre, gândi pupincuristul nelipsit la asemenea manifestări.
- Io-ti-te bă, plânge ca o babă, acu’ când e mare şi tare, da’ să vezi ce-o să mai plângă când io-i lua io gâţii, gândi, foarte firesc, un văr primar.
- Bă, da’ oare ce dreacu-l apucă p-ăsta tomnai acuşica, că doar nu ierea în protocol, gândi, la rândul său un alt văr, mai ţăran, fiind el din Băileşti.
Nimeni nu putea însă ghici cauza lacrimilor. O nenorocită de furnică i se urcase prin nădragii de ceremonie şi acum muşca cu o poftă sadică din nobilele organe imperiale. Cum protocolul interzicea scăr- pinatul sau, Doamne, iartă-ne, datul panta- lonilor jos, bietul om devenise sclavul ighemonicului, iar furnica îl tortura cu o evidentă plăcere de parcă ar fi ştiut ce se întâmplă. Disperat, după ce se termină de intonat Marele Imn, împăratul, spre uimirea tuturor, fugi către o încăpere secretă a catedralei, încercând să nu urle de durere. Marele Medic împreună cu Marele Şambelan îl urmară. În cameră îl găsiră pe împărat fără pantaloni, fără izmene, având însă coroana şi tunica de ceremonie, scărpinându-se inghinal şi călcând în picioare ceva ce numai el vedea. Cei doi, având în vedere delicata situaţie, se consultară discret şi hotărâră că este cazul să solicite intervenţia personală a augustei soţii. Oricum, aceasta deschisese uşa şi stătea cu ochii holbaţi la neverosimila scenă.
Cu un gest scurt îi expedie pe cei doi, apoi se ocupă de augustul soţ. Cu mângâieri delicate, folosind din plin şi eficient învăţăturile lui Ovidius din Ars Amandi, dar şi cele din Kama Sutra, reuşi să potolească suferinţele fizice şi morale ale împăratului. Cu un succes maxim am putea spune, astfel că la Marele Bal al Încoronării, împăratul părea să fi uitat penibilul incident.
Ei, dar uitarea este destinată doar vulgului… A doua zi, încă de la prima oră, împăratul emise un decret prin care poruncea omorârea tuturor furnicilor. Decretul făcut public în aceeaşi zi în toate colţurile uriaşului imperiu provocă, aşa cum se întâmplă întotdeauna când e vorba de omor, o imensă bucurie supuşilor, indiferent de starea socială. Mocofanii se bucurau fiindcă se plătea cu un ban de aur găleata de furnici moarte, iar nobilii pentru că descopereau cu acest prilej noi metode de amuzament şi inventau tot felul de capcane sofisticate pentru asasinarea a cât mai mult furnici într-o singură acţiune. Dar, ca să fim sinceri, pe ei nu-i interesau banii ci onorurile sau vreun gest de bunăvoinţă imperială. Mă rog, fiecare cu ale lui!
Se puse la punct în cel mai scurt timp şi un plan de informare-educare a noroadelor în privinţa furnicilor. În şcoli se preda obligatoriu de cinci ori pe săptămână cursul de supravieţuire în caz de atac al unei furnici, pe toţi stâlpii erau fotografii cu micuţi sfâşiaţi de bestii, iar statuia Sfântului Gheorghe nu mai înfigea lancea într-un balaur ci într-o furnică fioroasă cu ochi reci şi necruţători. Cert este că, în scurt timp, furnici se găseau tot mai greu. Ultimele cadavre erau depuse la muzee, iar împărăteasa purta la gât un medalion în care o furnică din aur stătea cu picioruşele în sus, semn a victoriei depline a oamenilor împotriva acestor creaturi infernale.
Desigur, în focul hecatombelor furniceşti, nimeni nu a observat faptul că grupuri mari de furnici, pe căi numai de ele cunoscute, se deplasaseră în mare secret dincolo de graniţele imperiului către întinsele Teritorii Sălbatice. Oamenii erau fericiţi fiindcă inteligenţa lor triumfase încă o dată asupra răului şi cu toate că erau la fel de săraci, pământul nu mai rodea ca înainte, mii de păsări muriseră, iar tot felul de gângănii dăunătoare recoltelor se înmulţiseră peste măsură, nu întuneca deloc petrecerile organizate cu bani de la visterie, atunci când iscoadele imperiale anunţaseră că pe tot cuprinsul acestuia nu mai era nici picior de furnică. O lungă perioadă de pace se părea că va veni. Lingăii de la curte răspândiseră de-a lungul şi de-a latul imperiului noul cognomen al împăratului. Acum i se spunea Biruitorul, însă noroade- le, mde, mai tâmpite, ca de obicei, îi spuneau Furnică Împărat.
Cert este că, o victorie în război te face să mai porneşti unul în aşa fel încât istoria să rămână cu gura căscată la genia- litatea şi puterea ta. Prin urmare, împăratul deja făcea, împreună cu marii baroni ai săi, planurile pentru declanşarea luptei, pe viaţă şi pe moarte, împotriva gândacilor de bucătărie. Nici nu luă în seamă zvonurile precum că, la limesurile împărăţiei se produseseră atacuri ale furnicilor. Le considera simple născociri ale ţăranilor pe care îi ştim cât de hâtri sunt. Abia când nişte olăcari trimişi de garnizoanele sudice apărură în faţa sa cu poveşti de groază, precum că o formidabilă invazie a furnicilor distrugea totul în cale, împăratul o cam sfecli şi îşi chemă consiliul de coroană pentru a discuta faptele şi eventualele măsuri ce trebuie luate. Însă consiliul, ca toate consiliile din lumea asta, a început certurile, vechile patimi şi dorinţe de mărire au reapărut, mai umflate ca niciodată, verii care-l vedeau deja în furci băgau strâmbe, aşa că, în ziua când furnicile au apărut sub zidurile cetăţii de scaun, consiliul încă mai făcea spume că nu mai are bani pentru o nouă mobilizare de forţe. Şi, ca să nu îşi mai bată gura cu prostii, se duseră pe creneluri ca să vadă cu ochii lor despre ce era vorba. Cum de la înălţime nu se vedea şi nu se auzea nimic, plecară liniştiţi la o băută, că era deja pe înserat. Noaptea aduse însă o surpriză de proporţii tuturor. Miliarde de furnici, extrem de bine organizate, atacară splendida capitală a imperiului. Furnicile de foc, mici şi roşii, se strecurau peste tot şi cu o singură muşcătură te înnebuneau de durere. Numai că, nu era doar una, ci mii. Oamenii se prăbuşeau şi erau luaţi în primire de furnicile carnivore. Nu dura prea mult, fiindcă şi ele erau cu milioanele şi păreau a avea un apetit de nepotolit. Termitele rodeau cu o eficienţă admirabilă tot ce era din lemn şi mândrele acoperişuri se prăvăleau peste vetre astfel că incendiile cuprinseseră întreg oraşul. Nici o armă nu era eficace împotriva lor, iar pulberăria sări în aer pentru că furnicile duseseră un beţişor aprins în exact camera bombelor. Ce să mai vorbim, în zori, totul era praf şi pulbere. Doar uriaşul castel din centru, castelul imperial, aflat pe o culme deasupra tuturor părea că nu fusese atacat. Părea!
În sala tronului, împăratul, în ţinută de gală, aştepta intrarea furnicilor, pe care ştia că nu are cum să le oprească. Mai ales că şi gărzile sale, cei numiţi Devotaţii, erau deja doar nişte schelete albe. Se aşeză pe tron cu fruntea în mână. În jurul său apărură furnicile...
- Sunt, împăratul acestei lumi, sunt atotputernic, am fost uns de cel Divin, pentru a-mi împlini voia în această lume, sunt…
Furnicile însă nu păreau să înţelegă cu cine au de-a face aşa că roiurile începură să foşnească sinistru. Peste câteva minute din împărat rămaseră doar coroana şi blacheurile de la cizme. Obiecte total neinteresante pentru furnici.
Când soarele se ridicase bine peste orizont oraşul părea un mare muşuroi, iar în vârful colinei unde ieri era castelul imperial se aflau reginele tuturor familiilor de furnici. Apropiindu-şi antenele transmi-seră către toate furnicile din lume:
- Am reuşit să curăţăm planeta de singurul produs fără rost, cel mai mare dăunător şi mai agresiv animal, singurul care omoară cu plăcere şi fără rost. De acum lumea se va afla sub blânda şi dreapta noastră legiuire. Să pornim reconstrucţia! Uitaţi nefericitul lor calendar cel care indică anul 6.666 şi să pornim din anul întâi al domniei raţiunii.
 

Referinţă Bibliografică:
Scurta domnie a împăratului Furnică / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 947, Anul III, 04 august 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!