Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Compozitii > Mobil |   


Autor: Mihai Condur         Publicat în: Ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012        Toate Articolele Autorului

Scurt comentariu la un film difuzat pe canalul TV1000
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Motto: Lasă morţii să-şi îngroape morţii lor  

Domnul Iisus Hristos  

 

 

De curând, într-una din seri am vizionat la tv un film aproape bun. O să vedeţi de ce spun acest lucru în rândurile care urmeaza. Nu ştiu cum se chema filmul şi nici nu-mi bat capul să aflu dar se pare că se numea: Trezirea (sau Revenirea la viaţă). Jucau însă doi mari actori americani. Robert de Niro şi Robin Wiliams. Pe scurt o să vă povestesc acţiunea filmului ca să înţelegeţi ce am de spus.  

Robin W. alias doctor Sayer este un doctor psiholog care îşi căuta de muncă într-un mare oraş american. Şi şansa face ca doctorul Sayer să-şi găseasca de muncă la un sanatoriu unde pacienţii sunt victime ale encefalitei care i-a adus pe toţi în stare catatonică, adică acea stare în care eşti cumva conştient, înţelegi totul în jurul tău dar nu poţi să dai nici un răspuns, ba mai mult nici măcar nu te poţi mişca sau dacă te poţi mişca poţi face câteva gesturi. Doctorul Sayer îşi începe munca în sanatoriu şi observă la unii dintre bolnavii care puteau să facă căteva gesturi sau chiar să mergă, faptul că aceştia reacţionau când arunca o mică minge spre ei, sau lăsa să cadă un pix în apropierea lor. Cei cărora li se arunca mingea încercau să o prindă iar ceilalţi întindeau mâna spre pixul în cădere.  

Încurajat doctorul expune acest lucru într-o şedinţă a doctorilor, dar aceştia nu se lasă convinşi. Părerea lor este aceea că pacienţii nu şi-au piedrut reflexele native, ei şi-au pierdut capacitatea de a finaliza intenţiile personale principale ca să spun aşa, un termen de la mine scos (mersul, mişcările mâinilor, mâncatul, spălatul, răspunsul la înterebări şi toate celelalte lucruri obişnuite). Doctorul Sayer nu se lasă însă şi neglijându-şi propria persoana face alte câteva exerciţii cu pacienţii până când se duce la un seminar pt promovarea unui medicament. Citind nişte cărţi el ajunge la concluzia că substanţa respectivă poate aduce îmbunătăţiri pacienţilor săi. Propune deci administrarea medicamentului unui pacient care părea cel mai afectat de acestă boală.  

Pacientul - Robert de Niro alias Leonard în peliculă, are treizeci şi ceva de ani şi este imobilizat în căruţ de la vârsta de unsprezece ani. Dr Sayer reuşeşte să-i administreze medicamentul şi într-o bună zi Leonard se ridică în cursul nopţii din pat şi face câţiva paşi prin cameră uimindu-l pe dr Sayer. Acesta expune a doua zi cazul lui Leonard şi medicamentul este administrat şi celorlalţi pacienţi care revin astfel la ceea ce fuseseră înainte de encefalită adică nişte oameni normali. Bucuria este extremă iar Dr Sayer este cel mai fericit. El îl preia pe Leonard şi îl scoate din sanatoriu, îi arată oraşul şi are câteva discuţii cu el. Curând lui Leonard i se alătură toţi ceilalţi pacienţi. Dr Sayer organizează o excursie la o grădină botanică dar pacienţii nu sunt prea încântaţi. Dr Sayer propune vizitarea unui muzeu însă nici de astă dată nu stârneşte nici un entuziasm. În schimb pacienţii sunt realmente încântaţi când sunt duşi într-un local. Ei îşi aduc astfel aminte de viaţa lor de dinainte. Wisky, dans, bere, ţigări, într-un cuvânt – distracţie. Acum s-ar putea spune că pacienţii îşi luau de la viaţă o binemeritată revanşă, fapt care le poate fi iertat. Timpul trece şi Leonard vrea să plece din stabiliment dar conducerea spitalului nu-l lasă. Leonard face o criză de nervi când este prins încercând să plece afară. Este pus în cămaşa de forţă şi dus înapoi în salon. Curând însă starea sa se agravează şi ajunge din nou catatonic chiar dacă dr Sayer încearcă disperat să-i ajusteze doza de medicament. Curând şi ceilalţi pacienţi cad pradă unul câte unul înfiorătorului abis senzorial iar filmul se termină într-o notă de sad-end ca să spun aşa, iar pe final se spune că pacienţii au mai avut scurte reveniri din starea catatonică dar niciodată ca în acea vara a anului 68, dacă nu mă înşel.  

Un fim, frumos, tulburător prin dramatism, prin jocul excepţional al celor doi mari actori dar şi al celorlalţi. Un film care trimite la meditaţie şi te face să te simţi inutil în faţa unor lovituri necruţătoare date unora dintre noi în timpul vieţii.  

Acum, părerea mea despre această neobişnuită întâmplare care este reală şi care a fost pusă în scenă este că tragismul acestui film are la bază suferinţa pacienţilor dar şi lipsa unui singur cuvânt care lipseşte din naraţiune: Dumnezeu. Nimic despre Dumnezeu în acest film. Personal cred că întâmplarea acesta are legătură cu credinţa şi cu Dumnezeu.  

Pacienţii aceştia erau lipsiţi de speranţă şi nimeni nu le mai acorda nici o şansă.  

Revenirea la normalitate este însă un prilej pentru ca pacienţii să revină nu numai la viaţă ci la viaţa de dinainte, adică cum am mai spus: Wisky, dans, muzică, antren, băutură, etc.  

Nimeni nici măcar Dr Sayer nu le spune acestora nimic despre Dumnezeu. Revenirea la viaţă se face fără a se lua în calcul varianta sufletească a subiecţilor. Întâmplarea îmi aduce aminte de pilda celor zece leproşi care mergând pe cale s-au îndreptat la porunca Domnului Hristos, dar numai unul dintre ei s-a întors ca să mulţumească lui Dumnezeu, ceilalaţi nouă vazându-şi mai departe de viaţa lor( am putea spune: Wisky, dans, distracţie, ţigări) De aceea filmul deşi este bun şi transmite unele simţăminte nobile, el este incomplet fără numele lui Dumnezeu care este izvorul sănătăţii noastre fizice şi mentale.Secularizarea merge astfel până în cele mai îndepărtate unghere al sufletului demonstrând încă o dată, dacă mai era nevoie, cuvântul mântuitorului Hristos: Fără mine nu puteţi face nimic!  

Referinţă Bibliografică:
Scurt comentariu la un film difuzat pe canalul TV1000 / Mihai Condur : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 643, Anul II, 04 octombrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Condur
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!