Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Manuscris > Foileton > Mobil |   



Scrisori de demult
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Un prieten îmi povestea azi, cu mult umor, de o scrisoare din tinereţea lui, regăsită în urmă cu 2-3 ani, în casa părintească, o scrisoare în care o fată care-l admira (liceană, pe atunci) îl făcea de-a dreptul “zeu”. 
  
Am tăcut. Pentru mine, scrisorile vechi, au fost mereu dureroase. 
  
Cele mai vechi amintiri, despre nişte scrisori ascunse într-un cufăr, datează de pe vremea când eram în clasele primare. În vacanţă, am fost la Petroman, un sat bogat din judeţul Timiş, nu departe de Timişoara, dar cu drumurile încă neasfaltate (pe atunci...nu ştiu acum!). Sora mea, elevă de gimnaziu, se împrietenise cu o fată din acel sat, într-o tabără de pionieri, şi, de rugă (hramul bisericii), tatăl ei ne invitase la ei. Părinţii ei erau despărţiţi, dar bunica şi mai ales străbunica, suplineau cum puteau mai bine rolul mamei. Avea fata asta o soră, liceană...ale ei erau scrisorile, pe care “le furau” pentru lectură, năzdrăvanele. Le auzeam cum chiţăie...râd înfundat...se dau de pământ de amuzament. Nu auzeam ce se citea...eu eram mai mică şi mă puseseră “de şase”. Ani întregi, în mintea mea de copil, m-am tot întrebat: dar ce putea, dom’le , să scrie soldatul ăla de crăpau “secretoasele” de râs. 
  
Alte scrisori, de-a dreptul surprinzătoare, am găsit, la noi acasă, într-o vacanţă de vară (vremea marilor curăţenii generale, a răscolirii casei şi a “epurării depozitelor” de haine, pantofi, hârtii etc.) Era corespondenţa dintre mama şi tata, din vremea anterioară căsătoriei lor (că a patra oară s-au văzut la nuntă...pe bune!). El era “Tomel” (îl chema Toma)...ea era “mămicule”. S-au cunoscut la Sibiu. El, student la Craiova, aflat în practică la Sibiu. Ea, călătorind spre Bucureşti, dar, din cauza unui accident feroviar, silită să aştepte remedierea liniei, deblocarea ei...etc. Părculeţul de lângă gară i-a adăpostit de arşiţa verii pe amândoi. Pe ea o acostaseră nişte soldaţi, iar el, un nepăsător de altfel, se prefăcu, pentru a o salva din situaţia ingrată, că e prietenul cu care ea ar fi trebuit să se întâlnească şi...i-a oferit braţul, invitând-o la o bere. Erau dulcegării de neimaginat pentru mine, care, de când mă născusem n-am auzit despre tata decât că e nesuferit şi urâcios, zgârcit şi leneş. La rândul lui, el îi zicea Moby Dick, pentru că se făcuse supraponderală (zestre genetică pe care şi eu o duc...greu!). Nu puteam să cred, că oamenii ăştia care se certau şi se jigneau din orice, dar mai ales din cauza banilor şi a diferenţelor de opinie privind educaţia noastră, au putut să-şi spună vreodată asemenea vorbe...tandre. 
  
În altă vară, la curăţenia din podul casei, am găsit, cu sora mea, scrisorile, din Primul Război Mondial, ale străbunicului (tatăl bunicului meu). Erau scrise de diverse persoane, cu creion chimic (el era analfabet). Unele relatau atacuri, spaime...altele gânduri pentru copii, pentru mama lui şi pentru nevastă. Ultimele scrisori erau din spitalul de campanie, dinainte de moartea lui. Pe fiecare scrisoare o scrisese altcineva, dar gândurile, audiate la lectură, erau ale aceluiaşi om, uşor de recunoscut. Era cutremurător...lăsase trei copii acasă...toţi sub cinci ani, dar îşi ruga nevasta să nu o alunge, dacă el n-o mai fi, pe mama lui, din casă. Şi dacă s-o mărita, că e tânără, să-i dea şi ei/soacrei o bucată de pâine...că l-a adus pe lume. 
  
După cinci ani de când eram şi eu măritată, iar fostul meu soţ era la un curs, am restructurat biblioteca. În spatele cărţilor, pe rândul cel mai de sus, unde n-aş fi ajuns de pe scaun (acum mă urcasem pe masă!), am găsit...bombă! Scrisorile dintre el şi...mama mea!!! Niciodată nu mi-au vorbit despre aşa ceva. Nici el, nici ea. La vremea când eu m-am căsătorit, ea era moartă de 11 ani. Tatăl meu s-a opus cu toată forţa acestui mariaj...dar, ca şi copiii răsfăţaţi...l-am vrut tocmai pentru că-mi era interzis. Nu puteam să citesc de lacrimi...eram furioasă...supărată rău...mă simţeam trădată! Îmi tremurau mâinile. Le-am scăpat pe jos. Mi-a trebuit o vreme să le reaşez cronologic, ca să înţeleg firul poveştii (el aşezase în fiecare plic şi ciorna de la răspunsul pe care i l-a dat). 
  
Mama îi povestea, la început, despre mine. Că-s fată bună, dar cam năvalnică şi să aibă răbdare cu mine, că se merită (eram un copil, într-a IX-a!...şi nici nu mi-l plăcea grozav). Când iubesc, sunt devotată şi cuminte...şi bla, bla-uri de-astea. Apoi, îl învăţa pe el, ca la un curs de bune maniere, tot felul de chestii...la restaurant, la spectacol...etc. Mai apoi, i-a povestit romanele pentru şcoală (el era atunci a XII-a, dădea bacalaureatul). A urmat o perioadă de schimburi de păreri despre romane din literatura universală...apoi, poveşti de viaţă...tot mai îndrăzneţe! Totul a culminat cu întâlnirea lor în gara de la Vinţu de Jos (el era elev la Alba-Iulia, la Liceul Militar, ea se ducea la băi). N-am mai rezistat! Le-am aruncat de unde le luasem. Îi uram pe amândoi...din tot sufletul ! Ani întregi gândurile astea m-au măcinat...dar nici în zi de azi nu m-am mai urcat la ultimul rând de cărţi al bibliotecii. Mi-am luat un pămătuf cu coadă lungă şi şterg cărţile...de jos ! 
  
Ca să-mi treacă, recitesc şi eu din scrisorile seminaristului din Caransebeş. Chiar am avut o prietenie frumoasă. El era în anul V şi eu studentă la litere, în anul I. Ca să mă ajute să învăţ alfabetul grecesc şi pe cel de la slavă veche, îmi scrisese unele fragmente, apoi scrisori întregi, cu textul în limba română, doar grafia de greacă veche sau slavonă. Cele mai frumoase texte mi se par şi azi cele trimise de când era în practică. Avea vocaţie de preot. Uneori, mai citesc pe site-ul lui din Germania, de la biserica unde păstoreşte acum, predici de la diverse evenimente. Îi place ce face...dar e atâta tristeţe în tot ce spune. 
  
Viaţa e o mare ...hoaţă ( să nu-i zic mai urât, că ştiu...şi ea şi merită !). 
  
Azi, cu mail-urile, e mai simplu. Nu tu formulă de adresare...rar de încheiere...Totul fără alineate...fără punctuaţie...fără ortografie (că nu se mai poartă!). În funcţie de pretenţiile culturale ale corespondentului, poţi întâlni o gamă nesfârşit de largă de oportunităţi de comunicare. 
  
“Zeule”...o să-ţi scriu, de amorul artei, o scrisoare “adevărată”...într-o zi! 
  
Timişoara, 04.04.2011 Corina-Lucia Costea 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Scrisori de demult / Corina Lucia Costea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 95, Anul I, 05 aprilie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Corina Lucia Costea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Corina Lucia Costea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!