Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Anunturi > Mobil |   


Autor: Simona Botezan         Publicat în: Ediţia nr. 8 din 08 ianuarie 2011        Toate Articolele Autorului

Scrisoare din America: anul meu 2010
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Dragii nostri, 

Pentru noi anul 2010 a fost un an obisnuit, nici mai bun si nici mai rau decat altii. N-am scris niciodata scrisori pentru Mos Craciun si nici nu mi-am facut bilanturi personale în scris. Am primit atat de multe scrisori în stil American, incat m-am hotarat sa scriu si eu la fel si am sa  incerc chiar acum. 

În ianuarie 2010 am inceput colaborarea cu ziarul Miorita USA, În scurt timp, am cunoscut multi romani cu acelasi hobby  ca si mine – scrisul. Mi-am facut cativa prieteni, cu care tin legatura cat pot de des. Datorita lor am inceput sa inteleg mai bine viata romanilor-americani si sa public si în alte ziare ale romanilor din America: Phoenix Mission Magazine, Gandacul de Colorado, Clipa, New York Magazin, Curentul International, Starpress, Romanian VIP si în alte ziare ale romanilor din diaspora. Pe 1 iunie 2010 am fost unul dintre cei 4 jurnalisti romani, care au participat la conferinta de presa comuna Teodor Baconschi – Hillary Clinton, de la Departamentul de Stat American si apoi la receptia oferita de Ambasada Romaniei, cu ocazia vizitei ministrului de externe în SUA. Era si ziua de nastere a sotului meu, asa ca i-am oferit un cadou neasteptat – am sarbatorit ziua lui de nastere la Ambasada Romaniei din DC. 

În 2010, pentru prima data de cand am venit în SUA, am avut vizitatori din Romania -  Nela, o matusa de-a mea, impreuna cu sotul ei, Vasile au stat la noi 4 luni. I-am dus la parada de 4 iulie de la National Mall, în vizita la cateva dintre muzeele Smithsonian, la Niagara Falls, la Baltimore si intr-o statiune de munte - Deep Creek Lake Maryland. Cel mai frumos a fost la Niagara Falls, pentru ca este un spectacol fascinant al naturii. Pe de alta parte, în acea calatorie, ne-am intalnit si cu verisoara mea Angela din Canada, pe care unchiul si matusa mea nu-i mai vazusera de 8 ani de zile. Angela si Florin sunt si nasii nostri de cununie. Din cauza distantei si a vizelor necesare, nici noi nu-i mai vazusem de doi ani. 

Ovidiu a lucrat foarte mult tot anul acesta, inclusiv sambetele si duminicile. El este mai mult un musafir acasa. A fost si detasat cu serviciul în Texas, în aceasta vara, asa ca n-am reusit sa mai mergem la Ocean City (o statiune la Atlantic) si nici in Florida, asa cum ne propusesem initial. În schimb Ovidiu a fost avansat, iar firma lui continua sa-l trimita la cursuri si specializari. Cariera lui este pe un trend ascendent, asa cum si-a dorit-o. Si-a atins obiectivele si este fericit. 

Teodora a crescut mult, este aproape la fel de inalta ca si min si este deja în clasa a VI-a. Aproape ca nu-mi vine sa cred ca e acelasi copilas pe cre l-am tinut în brate si pe care l-am adus cu mine în SUA. Pe 25 iulie a implinit 9 ani. Este pasionata de spatiul cosmic, de fenomene naturale neobisnuite (tsunami, vulcani, cutremure de pamant, eclipse) si este foarte buna la stiinte si matematica. De ziua ei a fost inconjurata de foarte multi prieteni si ma bucur pentru ca s-a integrat aici si-i place foarte mult noua ei viata. Pentru ea viitorul are sanse mari sa fie roz.  

În luna octombrie am fost la nunta Danielei la Detroit. Avem foarte putine rude aici, o matusa a sotului meu (Lucia Casianov) si cei doi copii ai ei - Daniela si Claudiu. Daniela s-a casatorit pe 30 octombrie cu Johnny Nemes, din Youngstown Ohio. Se potrivesc, sunt un cuplu minunat sis per sa fie fericiti impreuna. Au avut o nunta ca în povesti, cu 350 de invitati si o luna de miere intr-un paradis exotic, Jamaica. Stiam ca Ohio a fost prima destinatie a imigrantilor romani, care au venit în SUA pe la 1800. La nunta Danielei am cunoscut multi romani simpatici din Ohio si am aflat ca Youngstown este populat, în proportie de peste 60% cu locuitorii de origine romana.
 
Eu inca nu mi-am gasit drumul  în tara asta. Ma simt tot ca o intrusa si dupa 3 ani. Inca nu am drept de munca si din acest motiv viata mea este, deocamdata, lipsita de mari perspective. Am incercat sa-mi conturez un obiectiv si am inceput sa citesc niste carti, recomandate de un prieten cu vasta experienta în strainatate, prof. dr. dr. dr. h.c. Radu Mihalcea, de la Universitatea Illinois din Chicago. 

Se spune ca visele au sanse sa devina realitate atunci cand poti sa crezi în ele zi de zi si ai puterea sa lupti pentru ele. Sper sa fie adevarat si în cazul „Visului American”. Mi-am propus sa ma inconjor de oameni veseli pentru ca acum este descurajant cand vad cum prietenele mele romance gasesc doar oferte de job part-time cu 6 – 7 $/ora, desi au un background spectaculos sau sa le vad cum stau pe tusa cate 2-3 ani de zile fara sa-si gaseasca nimic acceptabil de lucru. 

Anul acesta am schimbat „prefixul” si cateodata ma intreb „ce-am facut cu viata mea?” Simt ca anii zboara si viata trece pe langa mine. Inca nu stiu incotro am s-o apuc, dar sunt o luptatoare si pana la urma am sa reusesc si printre straini. Deocamdata ma simt cel mai bine singura cu gandurile mele. De fapt imi petrec mult timp acasa, pentru ca atunci cand am venit în SUA am renuntat la cariera pentru familie. Acum  job-ul meu este sa ma ocup de casa si de familia mea. Zilele seamana mult intre ele. Ma trezesc la 6,30 dimineata, imi beau cafeaua, o pregatesc pe Teodora si o duc la scoala, iar la ora 2,30 pm merg dupa ea. Pana ajungem acasa se face ora 3,00 pm, luam lunch-ul si discutam amandoua, apoi facem temele pentru acasa. În cele 6-7 ore care-mi raman, fac piata, ma ocup de treburile casei, iar cand imi mai ramane timp citesc, scriu un articol, ma uit la TV sau merg în vizita la o prietena. Aproape în fiecare weekend suntem invitati în vizite, la zile de nastere, la alte evenimente ale comunitatii. Cand avem timp mergem la un film sau la un spectacol; la o piscina sau la un patinoar, iar  timpul zboara… De obicei merg doar eu cu Teodora, pentru ca Ovidiu nu este aproape niciodata acasa. Nici nu imi dau seama cand a trecut anul acesta! 

La inceputul lui decembrie am fost la petrecerea traditionala de Craciun a companiei MC Dean, firma pentru care lucreaza Ovidiu si datorita careia am ajuns si noi în SUA. Petrecerile acestea sunt sophisticate si se tin intotdeauna în locatii inedited, incarcate de simboluri. Romanii de la MC Dean se bucura de respect si apreciere din partea conducerii si au, de fiecare data, un momet special, traditional romanesc. DJ-ul ne pune muzica romaneasca, iar noi cantam în limba materna si facem hora. Povestea romanilor de la MC Dean a inceput în urma cu 8 ani, iar Ovidiu face parte din ea din 2006. Pentru mine este a treia participare. Am fost la petrecerea de Craciun de la Muzeul Aerului si Saptiului în 2008 si la cea de la Gaylord National Harbor în 2009. Anul acesta petrecerea s-a tinut la muzeul de Istorie Smithsonian, pt. ca MC Dean a avut o lucrare mare aici. Muzeul de Istorie este locul în care, din 4 în 4 ani, se tin balurile de inaugurare ale presedintilor americani si unde sunt expuse toaletele Primelor Doamne de la aceste baluri. Am scris un articol pe tema aceasta. Este ultimul pe care l-am publicat si ultimul articol al meu din acest an.  http://www.rgnpress.ro/content/view/46667/32/  Anul viitor am sa continui sa colaborez cu ziarele romanesti din America, iar daca imi vine work permit-ul sper sa incep sa lucrez si eu si-atunci voi dedica mai putin timp scrisului. 

Pentru 2011 imi doresc sanatate pentru noi toti si în primul rand pentru Ovidiu. Ma bucur pt. ca el se simte bine. În 7 aprilie 2011 se vor implini 4 ani de la accidentul lui, soldat cu fractura de coloana vertebrala. Nu stiu carei puteri divine datoram miracolul, dar voi continua sa multumesc toata viata mea pentru ca el este bine si n-a ramas invalid. Imi doresc sanatate si pentru parintii mei, pe care as vrea sa-i aduc la noi în vizita daca este posibil. Iar daca nu se simt în stare sa calatoreasca peste ocean, imi doresc sa ne vina noua documentele de calatorie, ca sa putem sa-i vizitam. Pentru fratele meu si familia lui as vrea belsug si fericire. La fel si pentru Cosmina (sora sotului meu) si baietelul ei, Bogdan, pentru socrii mei si pentru toate rudele, prietenii si cunoscutii. 

Imi pare rau ca sunteti departe, dar gandurile noastre se indreapta catre voi la ceas de sarbatoare si va dorim un An Nou imbelsugat si incununat de succese. Iar voua prieteni, pe care va cunosc  doar din fotografii, e-mail-uri si din ziare, în anul 2011, va doresc  sa va vedeti cu ochii „Visul American” acela care v-a adus aici si v-a determinat sa ramaneti. 

Celor de acasa va doresc sanatate, putere de munca si intelepciune ca sa mergeti mai departe. Sa va aduca Mos Craciun darurile pe care vi le doriti, iar viata sa va dea satisfactii, asa dupa cum meritati. Sa ne auzim si sa ne (re)vedem cu bine în 2011. 

Sarbatori Fericite si La Multi Ani! 

Cu drag, 

Teodora, Ovidiu si Simona BOTEZAN
20 decembrie 2010
Washington DC, SUA
  

Referinţă Bibliografică:
Scrisoare din America: anul meu 2010 / Simona Botezan : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 8, Anul I, 08 ianuarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Simona Botezan : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Simona Botezan
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!