Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   



Scrisoare către Moş Crăciun
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

Dragă Moş Crăciun,  

Ai trecut, bezmeticule, pe la toţi pe-acasă, da’ la mine nu te-ai îndurat să laşi măcar o măslină, o dudă ceva...  

Care va să zică, de sărbători, la toată lumea a venit „Moşul” cu prima de Crăciun, numai pe mine m-a pocnit c-o avansare. Am avansat, adică, de la depozit – unde eram şef – taman la poartă, pe post de paznic, batjocura tuturor. Că parcă ce vină am eu că ăla de mi-a făcut inventarul ultima dată nici nu vedea bine, nici nu prea ştia să numere! C-a numărat de nu ştiu câte ori, dar tot nu-i ieşea socoteala, ieşi-i-ar ochii să-i iasă! Ba electrozii de sudură, ba piesele de schimb pentru pompe, ba nuş’ ce fleacuri de uleiuri K80. C-am furat, auzi!  

N-am furat, păcatele mele, da’ de luat, am luat, nu zic nu. Că dacă nu luam eu, tot se găsea vr’unu’ mai deştept... şi decât să plătesc după altul, mai bine după mine. Nu? Şi uite-aşa, conform principiului „Hoţul, paznic la pepeni să-l pui”, m-am trezit cu mine-n poartă. Şi treaz am rămas. C-aicea nu mai merge  

ca-nainte, să mai tragi o duşcă printre rafturi. Acuma tre’ să stai băţ în poartă şi, când intră ăia, să-i miroşi, să-i adulmeci, ba, la unii mai dubioşi, le pui şi fiola. Păi da! Uite-aşa m-am trezit că strigă unu’ după mine-ntr-o zi „băi, nea Fiolă!”, de-am rămas sidefat când l-am auzit.  

Eh! Câte nu-ndură omul ca să pună ceva sub brad la copii! Că-n nădejdea ta, Moşule, am rămâne şi fără ultima minciună frumoasă în care doar proştii mai cred. Da’, dacă te prind pe-aici, îţi rup picioarele, n-avea grijă! Cu patul puştii ţi le rup. Că mi-au dat şi armă, una veche, de la paş’pa’, dar cartuşe nu mi-au dat, că n-am permis de port armă. Nu că n-aş şti să trag, ba încă trag foarte bine, dar n-am trecut de controlul psihologic. Când doctorul m-a întrebat care-i deosebirea dintre femeie şi bărbat, i-am răspuns: „Una singură – femeile sunt mai proaste”. De unde să ştiu că mustăcioasa care m-a interogat era femeie?!  

Şi-aşa s-ar putea să mi-o ia. Vreau să spun arma. Că am ameninţat pe cine nu trebuie cu ea. Un francez venit în delegaţie, pe care l-am auzit zicând către altul „Se la vi an roză”. Adică se... la vie cu Roza. Roza-i bucătăreasa şi-i soră-mea. Îţi dai seama că n-am putut răbda. I-am proptit ţeava la ombilic şi-am răcnit la el: „Cine se, mă, la vie cu Roza? Şi de unde ştii tu, mă, i-ai văzut? Şi dacă se, pe tine ce te ... grija?” Eh...pe chestia-asta am luat zece la sută pe trei luni, dar am scăpat ieftin. Că mi-e că, dacă aveam glonţ pe ţeavă, îl şi decapitam de ouă. Norocul lui! Da’ şi-al meu! După aia am aflat că s-ar putea să fie viitorul patron.  

Aşa că, Moş Crăciun – tot te flendureşti tu peste tot – mai bine mi-ai găsi şi mie un loc de muncă, ceva călduţ aşa. Da’ vezi să nu mă trimiţi la turnătorie! Am spus călduţ, nu fierbinte. Uite, am auzit că, de când cu intrarea în UE, şi-a deschis Suedia porţile pentru noi. Iar eu sunt acuma specialist în porţi. Că sunt deştept şi învăţ repede.  

În Spania nu mă duc. Nu că nu mi-ar plăcea căpşunile, se şi fură mai uşor decât ţevile, dar, din păcate, sunt persiflabile, se trec repede şi ce poţi să mai faci cu ele după aia? Şi după toate astea, la ăia te mai aleargă şi taurii pe stradă. Ce treabă am eu cu taurii? Eu sunt specialist în viţeluşe. He, he... dintre toate, cea mai încălţată-i nevastă-mea. Că mi-a aliniat, de Moş Nicolae, zece perechi de cizme la uşă, de-am crezut că fac hapoplexie. Şi chiar am făcut. Am luat adică nişte hapuri, că simţeam că mă sufoc. Dar, din greşeală, am umblat şi la stocul de Viagra al lui tata-mare (să nu crezi că eu aş avea nevoie!), şi ce-am păţit după aia... numai colegul meu de tură ştie. Da’ cine-a tras-o mai rău? Că după ce l-am băgat în medical, a trebuit să fac eu şi treaba lui.  

Nici în Italia nu mă duc. Am fost odată, mi-a ajuns. Mă angajasem să fac curat la o cucoană simandicoasă. În prima zi, găsind pe-acolo nişte cătuşe, am vrut s-o întreb ce să fac cu ele. Dar cum nu prea o rupeam bine în italiană, am zis „ce se face cu ele?”. Iar cucoana mi-a răspuns în doi peri: „Ce, nu ştii ce se face cu cătuşele?” Atuncea eu, ca să nu mă creadă de la ţară şi să-i arăt că ştim şi noi d-astea, iute am legat-o de pat şi m-am urcat pe ea. Da’ numa’ n-am avut noroc. Doar ce-ncepusem să-mi aduc aminte cum se face, că m-am şi simţit pălit în ceafă. Era bărbate-su, de meserie carabinier, care-şi uitase cătuşele acasă şi se-ntorsese după ele. Ce bezmetic, dom’le! Cum să pleci de-acasă fără cătuşe?! Şi să le laşi pe mâna unei muieri care nu ştie vorbi româneşte!  

Ei, greu, Moş Crăciun! D-aia zic, dacă tot nu te-ai îndurat anul ăsta să-mi laşi vreo bomboană, cată măcar să-mi găseşti vreun job mai acătări, ce bradu’ meu! Hai, şi nu mă mai ţine atâta de vorbă, că mi se termină tura şi tre’ să scriu ceva şi-n raport!  

Aşadar, eu îţi doresc la revedere şi, până la anul care vine, te salut cu respect şi afecţiune. La cap.  

Al tău nepreţuit şi neavenit,  

Fane portarul.  

 

(Imagine preluata de pe internet)  

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
Scrisoare către Moş Crăciun / Florentina Loredana Dalian : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 703, Anul II, 03 decembrie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Florentina Loredana Dalian : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Florentina Loredana Dalian
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!