Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Aspiratii > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012        Toate Articolele Autorului

SCRIEREA „LA COMANDĂ” ŞI EXPRIMAREA DICTATĂ DE AUDIENŢĂ
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Să scrii nu este simplu şi nici nu poţi în vreun fel să îţi dictezi momentele de creativitate sau de inspiraţie. Uneori o anumită stare de visare în scris te poate însoţi zile în şir, dar alteori este dificil să îţi exprimi chiar şi cele mai simple idei sau simţăminte. De ce se întâmplă aşa ceva? De ce nu poţi alcătui „la comandă” un material care să te reprezinte şi care deopotrivă să aducă bogăţie de cunoaştere celor din jur? Dificil de răspuns, fiindcă filonul materialului de valoare se află întotdeauna la adâncime, ascuns privirii şi săpăturilor superficiale ale celor care nu cunosc ce înseamnă profunzimea realităţii în mijlocul căreia trăiesc.  
 
Şi de aceea, nu pot înţelege scrierea la cerere, în genul „introducerii fisei şi scoaterii textului solicitat”. Nu îmi dau seama cum ai putea să fii autentic în ceea ce exprimi, dacă procesul creativ este ghidat de imperativul urgenţei şi forţat sub presiunea timpului sau a cerinţelor editoriale din partea celui ce a comandat „produsul final”. Dimpotrivă, înţeleg scrierea ca fiind asemenea izbucnirii la suprafaţă a unui izvor ce vine din adâncurile fiinţei. Conform cu principiul zăcământului ce a atins masă critică, adevărata creativitate, adică tot ceea ce reprezintă şi exprimă gândirea profundă, se poate manifesta numai atunci când autorul este lăsat să cugete liber, să îşi stabilească tempoul uneori mai alert, alteori mai domol, în conformitate cu structura sa interioară şi cu dinamica explorării prin reflectare pe suprafaţa uneori mată, iar alteori strălucitoare, a cuvintelor „săpate” în scris.  
 
Recent, am avut ocazia să studiez mai multe cărţi şi materiale dedicate diferitelor forme de jurnalism. Chiar de la început mi-am dat seama cât de puternică este dictatura audienţei şi cât de agresiv se manifestă presiunea editorială asupra autorilor de articole şi realizatorilor de emisiuni. Aplicându-se principii violente desprinse parcă din tezele darwinismului evoluţionist, prin care doar cei care se impun rămân pe scenă, se ajunge în final la producţii mediocre ce poartă însemnele brutalităţii, kitschului şi superficialităţii. Astfel, se ignoră faptul că marile producţii artistice au necesitat timp şi liberă exprimare din partea autorilor, cenzura şi imperativul audienţei fiind reduse la minimum. Şi din această cauză, producţiile media sunt în momentul de faţă atât de efemere, având termene reduse de valabilitate, cel mai adesea consumându-şi mesajul imediat după ce au fost prezentate.  
 
Consider că este un lucru trist să alcătuieşti materiale ce vor avea o durată de viaţă ce se întinde pe lungimea a câteva ore, iar după aceea să o iei de la capăt pentru a adăuga o nouă producţie mediocră supusă tiraniei audienţei, timpului scurt de elaborare şi consumului imediat. Într-un fel, am nostalgia „clasicilor” literaturii şi artei, care ne-au oferit lucrări de mare profunzime, relevante pentru mai multe secole, uneori chiar pentru milenii sau poate chiar pentru întregul ciclu al istoriei umanităţii.  
 
În plus, dopajul informaţional, sau mai bine zis îndoparea cu informaţii pregătite în grabă în regim de „fast-food”, are un efect de adormire a simţurilor publicului „consumator”, de alterare a bunului gust, a simţului estetic şi a conştiinţei valorii. Din această cauză, audienţa devine tot mai violentă în aşteptări şi mai brutală în ceea ce ea exprimă, teatrul „grecesc” fiind înlocuit cu circul „roman”, cultura fiind dată la o parte pentru monden, politică şi divertisment. De fapt, aceşti trei „vectori” de producţie media sunt „stâlpii” politicii editoriale a oricărui trust implicat activ în afacerea oferirii către public a unor emisiuni comerciale, vandabile, chiar şi cu preţul compromiterii noţiunii de comunicare reală, substanţială, bazată pe explorare şi cunoaştere.  
 
La drept vorbind, am dorinţa redescoperirii artei de a compune frumos, cu sens şi aducând cunoaştere celor care vizionează, audiază sau citesc diferitele producţii media. Rabatul de la calitate în favoarea cantităţii nu face altceva decât să diminueze progresul societăţii în mijlocul căreia trăim. Trebuie să îmbunătăţim relaţiile dintre oameni printr-o comunicare de calitate, plină de sensibilitate şi generatoare de cunoaştere, altfel societatea va involua dramatic către stadiul de „junglă”, în care fiecare strigă în legea lui fără să mai asculte pe cel de lângă el.  
 
De fapt, scandalul continuu din societatea românească este o consecinţă directă a acestor exerciţii de „strigăt necontenit”, care reprezintă nota dominantă a comunicării media din momentul de faţă, cu extensii nefericite la nivel personal. Nu mai există timp pentru relaxare, ci doar pentru o vorbărie fără de sfârşit derulată pe întreaga durată a zilei, ba chiar şi a nopţii, cu oameni încercănaţi dezbătând în direct în faţa unui public spectator la fel de obosit, dar neputincios să apese pe tasta de închidere a televizorului sau a calculatorului. Şi din această revărsare de informaţii de o calitate îndoielnică se nasc monştrii care ne devorează în ziua următoare prin decizii dintre cele mai hilare luate de către factorii de răspundere aflaţi sub presiunea unei audienţe neglijent prefabricate.  
 
Şi de aici decurge aruncarea în derizoriu a adevăratelor lucrări de valoare, precum şi ignorarea autorilor care pun pasiune, suflet şi talent în realizările lor. Evoluând într-un anonimat nefiresc, producţiile de calitate se sting la periferia spaţiului media, centrul fiind ocupat de mediocritate şi superficialitate. Compoziţiile „comandate” reuşesc să umple uşor intervalele de audienţă, dar nu reuşesc să ofere o satisfacţie reală celor ce le urmăresc, fiind asemenea alimentelor impregnate cu tot felul de aditivi pentru culoare, gust şi miros, dar fără să hrănească pe cei care le consumă. Şi nu întâmplător, după „consumarea” unei producţii mediocre, senzaţia de gol te ia repede în stăpânire, determinându-te să stai la nesfârşit în faţa ecranului, fără a ajunge să înţelegi capătul, sensul şi scopul. Comentarii peste comentarii se tot adaugă continuu, însă fără să clarifice nimic, iar dezordinea se instalează de-a lungul întregului canal de comunicare dintre sursă şi audienţă.  
 
De aceea, întrezăresc nevoia unei schimbări de abordare din partea celor care alcătuiesc programe media pentru a veni cu adevărat în slujba comunităţii şi a indivizilor ce o compun. Emisiunile culturale şi educative ar trebui să fie cele mai onorate în grila de programe sau pe Internet, alături de cele cu specific medical şi social, de care este atât de mare nevoie. Nu în ultimul rând învăţământul prin intermediul televizorului şi calculatorului ar trebui să fie reluat prin emisiuni gen „teleşcoală”, o noţiune considerată depăşită în România, dar bine reprezentată în spaţiul media din Statele Unite ale Americii prin programele de „Instructional Television”. Doar atunci spaţiul media va fi recâştigat pentru societate şi pentru comunitate, conducând la progresul real al ţării din care facem parte, precum şi al românilor de pretutindeni.  
 
Octavian Lupu  
 
Bucureşti  
 
24.07.2012  
 
Referinţă Bibliografică:
SCRIEREA „LA COMANDĂ” ŞI EXPRIMAREA DICTATĂ DE AUDIENŢĂ / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 571, Anul II, 24 iulie 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!