Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



Şcoala din Rucăr în secolul al XX-lea (XXVII)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În plin cultul personalităţii lui Ceauşescu, participarea la cor devenise un calvar pentru membrii lui, nu atât din considerente de "timp irosit"sau de umilinţă, încercată prin introducerea obligativităţii şi a "bonului de mălai"sau de "pâine în plus"introduse ca "stimulare la participare", cât de sărăcire gravă a repertoriului, pe texte aride care proslăveau "conducătorul"şi familia dictatorială. 
  
O activitate mai susţinută în Căminul cultural s-a desfăşurat în perioada interbelică după 1928. 
  
În acest an, Vasile Miltaru, în calitate de inspector al Căminelor culturale, s-a deplasat la Rucăr şi a reorganizat activitatea culturală din sat în cadrul Ateneului popular "Mihai Viteazul". Din acest moment, sub conducerea unui Comitet de conducere din rândul căruia sunt remarcaţi foşti şi prezenţi dascăli sau chiar foşti elevi ai şcolii, devenite personalităţi în alte domenii: prof. Iancu Mălăcea, învăţătorii Ion Ştefănescu, Toma Ştefănescu, Gh. Constantin şi Dan Rădescu, activitatea culturală a început să se facă mai simţită, impunându-se atenţiei forurilor judeţene şi centrale.  
  
De acum încolo, activitatea culturală în Căminul cultural s-a diversificat, au fost organizate mai multe serbări cu un bogat repertoriu de cântece, poezii şi piese de teatru, cunoscute în localităţile vecine sau mai depărtate printr-o itinerare a programelor artistice. 
  
În afara corului, o bogată activitate va desfăşura secţia de teatru amator a căminului cultural condusă o vreme (şi) de autorul coordonator al acestei cărţi. Piese de teatru ca "Titanic vals", "Muşcata din fereastră", "Zorile", "Se face ziuă", "Cuiul lui Pepelea", "Piatra din casă", etc. au fost bine apreciate şi mult gustate de spectatorii din Rucăr, Dragoslavele, Bran şi alte aşezări. Este de menţionat că între primele piese jucate la Rucăr de tineri amatori a fost şi "Doctor fără voie"de Moliere jucată în anul 1925.  
  
Printre artiştii amatori s-au aflat tinerii învăţători de mai târziu, sau chiar aflaţi la catedră: Lucreţia Dulamă, Virginia Şerboiu, Elena Popescu-Vasilescu, Lucia Dobrin-Lixăndroiu, Maria Telu, Gh. Arişanu, Gh. Pârnuţă, Ionel Eana, Gh. Constantin, Nelu Terceanu, Gică Ştefănescu, Ion Vorovenci, Stelică Mălăcea, Nelu Popescu, Nae Băjan.  
  
În cadrul Căminului cultural s-au organizat numeroase şi frumoase expoziţii de costume naţionale de către "designeri"de-ai timpului (cusătorese care şi-au ridicat meseria la rang de "înaltă artă"şi care cu siguranţă va fi inspirat pe vreun Matisse ori Modigliani de pe malurile Senei - ştiindu-se că cei doi mari artişti francezi au abordat în tematica creaţiilor lor costumul popular românesc, policromatic şi cu motive mitice). În Cartea de onoare a Căminului cultural, la loc de cinste figurează aprecierea şi autograful ministrului Franţei la Bucureşti din anul 1936 "uimit de cutezanţa şi harul artiştilor săteni de a tranfigura frumosul vestimentar femeiesc din Rucăr, cu acul, andreaua şi firul mătăsos pe pânza imaculată".  
  
După război activitatea culturală, în afară de cea corală a trenat, instrumentele de constrângere ale noului regim instaurat la Bucureşti fiind vizibile şi sâcâitoare pentru cadrul didactic, asimilat de propaganda partidului unic cu cel de"miltant credincios"şi pus să "joace"cum i "se cântă". Considerentul de propagandă cu "orice preţ"a umbrit întrcâtva buna credinţă şi onestitatea participării la actul cultural.  
  
La începutul anilor 70 activitatea coristică şchiopăta, manifestările artistice urmau stereotipia dicteului ("de partid şi de stat"), semiobedienţa prin promovarea mediocrităţii mesajului cu greu putea fi mascată, serbările ocazionale ("de ziua lui şi de ziua ei") se ţineau cu o constanţă demnă de o cauză mai bună. Aservirea pe toate planurile devenise şi pentru dascălii şcolii o a doua natură iar "discursul puterii"nu trebuia simulat - dacă doreai să rămâi liber şi "angajat". Şi totuşi apostolatul zilnic al dascălului a funcţionat chiar dacă întrerupt, în sfera muncii culturale el se revărsa în discuţiile între patru ochi, în grupuri, "la colţuri se cârteşte tovarăşi !", la şcoală între pereţii unei clase, în vizitele la domiciliul elevilor. 
  
Chiar dacă în anii 60-70 în cadrul Căminului cultural mai activau două formaţii de teatru, o formaţie de dansuri copii şi una de tineret şi adulţi, un cor format din 120 de persoane, un grup vocal feminin, numeroşi solişti vocali de muzică populară şi uşoară, recitatori artistici, o brigadă artistică de agitaţie, culegători de folclor local - acest "inventar"numeric şi repertorial reieşind din planurile de muncă ale Căminului cultural, climatul social nu mai entuziasmează, cheful şi abnegaţia "artistică"a participanţilor se diluează, formalismul excesiv tinde să discrediteze şi să încetinească iniţiativa directă şi dezinteresată.  
  
Şi totuşi, dincolo de aceste avataruri, în anul 1959 Rucărul are un impunător Cămin cultural, format din sală de spectacole cu 400 de locuri, sală de club, sală de bibliotecă, staţie de radioamplificare.  
  
Găzduite mai întâi cu regularitate, apoi sporadice, activităţille cultural-artistice se rezumau - în ultimii ani ai dictaturii - la serbările şcolare comemorative şi omagiale sau de sfârşit de an, bifate cu ostentaţie de factorii propagandei deşănţate şi adjudecate cinic ca fiind meritele exclusive ale educaţiei "materialist-dialectice"a maselor.  
  
Chiar şi într-un asemenea context sumbru, prezenţa înviorătoare a dascălului aduce pâlpâiri de nădejdi întru renaşterea morală şi spirituală, de alungare a uniformităţii de gândire şi simţire în care era obligat să trăiască.  
  
În cadrul Căminului funcţiona chiar şi o Universitate populară, cu trei secţii: secţia moral-cetăţenească, secţia de cunoştinţe medicale, secţia de predare a limbilor moderne divizată (pentru adulţi şi pentru copii). Au fost aduse cadre didactice din învăţământul superior, medici, ingineri de prestigiu din zonă, de la Piteşti ori Bucureşti : prof. dr. doc. Augustin Z.N. Pop, prof. dr. Ion Moise, conf. dr. Ion Marinescu, lectorii univ. Alexandru Bera, Gh. Mărgescu, Al. Cristescu. La iniţiativa prof. Ion Trifu Smârd, Rucărul găzduia anual (la mijlocul anilor 70) Festivalul interjudeţean de muzică uşoară şi populară destinat elevilor din licee şi şcoli profesionale "Floarea de stâncă", întrerupt multă vreme, reluat după revoluţia din decembrie şi mutat între timp de forurile judeţene la Câmpulung.  
  
Din nevoia de a cuprinde în viaţa spirituală a satului cât mai mulţi locuitori, la 24 ianuarie 1971 au fost puse bazele Societăţii culturale "Ion Barbu", prima de acest fel din ţară în mediul rural. Societatea a primit numele matematicianului şi poetului Dan Barbilian (Ion Barbu) pentru că acesta s-a născut la Rucăr în anul 1895.  
  
În zilele de 22 şi 23 mai 1971 are loc o interesantă întâlnire cu fiii satului, după ce cu trei ani mai înainte (1968) avusese loc, la iniţiativa prof. Nicolae Terceanu, directorul Căminului cultural prima întâlnire cu locuitorii Sovejei din Vrancea, oază munteană în sudul Tării Moldovei, dorită - dar nu şi devenită - ulterior tradiţională. Mici încropeli care să probeze destoinicia şi aptitudinile de odinioară au mai fost încercate (cu mai mare sau mai mici şanse de reuşită) prin organizarea unui cenaclu (mai întâi "Ion Barbu"(prof. Victor Zaharescu), apoi "Luceafărul"(prof. Mircea Rădescu, Gheorghe Nicolae Podişor şi Domnica Pestriţu), a unei formaţii de muzică folk (prof. Viciu Nistor), a "Joilor tineretului"(însoţite în exces de educaţie cu iz ateist şi propagandistic), a discotecilor aproape săptămânale (se înţelege că după 1989).  
  
Poate singura manifestare publică cu largă participare, golită de balastul propagandei totalitare a fost "Ziua eroilor", rămasă şi după revoluţie unică sub acest aspect. Cu bune şi cu rele, un lucru rămâne cert: dascălul şcoli, în chemarea sa către cele durabile şi înăţătoare de suflet şi spirit a rămas acelaşi neostenit transmiţător de licăriri de lumină în bezna suferinţelor diurne sau sistemice. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Şcoala din Rucăr în secolul al XX-lea (XXVII) / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 310, Anul I, 06 noiembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!