Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



Şcoala din Rucăr în secolul al XX-lea (XV)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
1.3. Şcoala din cătunul Sătic 
  
Satul Sătic, situat la 8-10 kilometri la nord-vest de Rucăr, în amonte pe râul Dâmboviţa, avea şcoală la data consemnării neajunsurilor de mai sus de la şcoala de centru, cum era socotită şcoala de la Rucăr. Tot revizorul şcolar C. Rădulescu-Codin evaluează şi consemnează, cu câţiva ani mai înainte, opinia sătenilor ce doreau să-şi vadă copiii luând învăţătură de carte în satul natal şi să le trimită un învăţător aici : "locuitorii oferă local şi mobilier şi mai oferă, ca să tragă inima pe un învăţător să vie aici, ajutor bănesc şi hrană"(proces verbal din 16-18 august 1920). 
  
În anul 1922-1923 ia fiinţă şcoala din satul Sătic, o şcoală cu clasele I-IV şi prevăzută cu un singur post de învăţător. Satul fiind situat departe de centru, pe atunci fără drum de acces cu maşina sau căruţa, învăţătorii nu stăteau aici decât maximum un an sau doi, adesea şi mai puţin, de ordinul lunilor, ceea ce producea o fluctuaţie mare de cadre calificate de la un an la altul, sau chiar în cadrul aceluiaşi an. Abia după războiul al doilea mondial, mai precis după 1950, urmare a construirii drumului forestier pe Cheiurile Dâmboviţei se poate vorbi de o stabilitate mai mare a dascălilor şcolii de aici. Primul dascăl care a făcut "vechime"aici şi este consemnat în arhivele avute la dispoziţie a fost Ion L. Popescu, care în 1943 este detaşat la Rucăr, după ce din 1939 funcţionase ca învăţător definitiv titular la şcoala primară din cătunul Sătic, până la acea dată slujise în comuna Amcarfak din judeţul Caliacra (în Bulgaria de astăzi).  
  
Cam în acceaşi perioadă (1938-1939) mai sunt consemnaţi, înv. Gheorghe Arişanu şi Florica Găină. Odată cu cedările teritoriale din vara anului 1940, Ion L. Popescu se refugiase cu soţia sa Paula Popescu în România "restrânsă", unde îi găsise o detaşare la şcoala din Rucăr. Instabilitatea cadrelor calificate va dăinui încă mulţi după Marele Război, condicile de prezenţă menţionând, pentru anii imediat postbelici (1944, 1945, 1950, 1951, 1952, 1953,1954, 1955) următoarele cadre didactice la şcoala Sătic : Veronica Pârnuţă, Paulina Pârnuţă, Geta Cosma, Lucreţia Bălan, C. Sandu, Veruţa Petrescu, Aurică Băjan, Ecaterina Ţapu, Maria Chivaşcu, Ion Urdea şi Pompilu Bădescu (cursuri de alfabetizare), Nuţa Pătran, Ileana Vasilescu, Stelian Cosma, Dumitru Ştefănescu şi O. Arsulescu. Abia la jumătatea anilor ' 50 vin să predea aici învăţători calificaţi şi titulari pe post, majoritatea din Rucăr, precum Stelian Cosma (1955-1960), Ion I. Vorovenci (1960-1964), Ion I. Istrate (1964-1977), Aritina Coleş, cam în aceeaşi perioadă cu ultimul şi predând la două clase simultan, Doina Achim între 1977-1989, Sorin Nicolescu, profesor de fizică-chimie, Nicoleta Feleagă din Bucureşti între 2001-2004 şi Tatiana Cârstina, fostă primăriţă în Dragoslavele, din anul şcolar 2004-2005 şi 2007-2008. ...  
  
În procesele verbale din registrele de inspecţii şcolare mai sunt cuprinse, pentru perioade mai scurte sau mai îndelungate de timp, înv. Rodica Vorovenci (1961), Elena Teleleu (1965), Maria Tiucă, Petrinia Mâzgaciu şi Rodica Şandru (prof. de sport). 
  
Din Sătic, nu se va ridica decât un singur învăţător, Constantin Comăneci, absolvent al Şcolii normale din Câmpulung, promoţia 1952, care însă, nu va primi să vină ca dascăl în satul lui natal. Desigur că între timp, şcoala săticeancă suportase radicale schimbări spaţiale în toamna lui 1953 : prin fonduri locale şi contribuţie voluntar-bănească a cetăţenilor, în valoare de peste 70 mii lei, s-a ridicat un local nou, cu o suprafaţă de peste 150 m.p., prevăzută cu un hol, o cancelarie, 2 săli de curs, 2 încăperi pentru personalul didactic cu scopul de a locui aici. Era de asemenea înzestrată cu un mobilier complet.  
  
Şcoala a fost aşezată între cele două cătune care compun satul, Săticul de Sus şi Săticul de Jos. Aflaţi totuşi la mai mare depărtare, copiii din Săticul de Sus parcurgeau zilnic pe jos 5-6 km. Abia din anii 1960 circulaţia este înlesnită de autobuzele IRTA şi a unor convenţii-auto ale şantierului A.C.H. Pecineagu sau UFET (I.F.) Rucăr- sectorul de exploatare Dâmboviţa. Pe ştatul de funcţiuni al şcolii figurau încă din 1955 doi învăţători, care predau simultan la două clase, iar în 1977, când înv. Doina Achim a ajuns aici, predarea era asigurată simultan de un singur dascăl la 4 clase.  
  
Şcoala de 4 ani din Sătic, construită în 1952 a funcţionat ca imobil distinct până în anul 2002, când ca urmare a lucrărilor în aval de la şantierul hidrocentralei de la Pecineagu a fost inundată, iar elevii, din ce în ce mai puţini, au fost mutaţi cu "şcoală cu tot", cu chirie, la diferite gazde din sat. În încăperile prevăzute a fi locuite de pedagogi, dar care n-au fost locuite permanent niciodată, doar ocazional a funcţionat chiar şi o gradiniţă până în anul 1981. Au funcţionat ca educatoare aici Lucia Pastoric (fostă Moşoiu din Rucăr) şi Anca Slonaru. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Şcoala din Rucăr în secolul al XX-lea (XV) / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 288, Anul I, 15 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!