Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



Şcoala din Rucăr în secolul al XX-lea (XIV)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
1.2. CentruL permanent de gospodărie rurală şi gimnaziul unic 
  
Pe 15 ianuarie 1938 se înfiinţează o nouă unitate şcolară : şcoala de gospodărie, care funcţionează până în toamna anului 1941 în cadrul şcolii primare de fete, cu cursante de la cursul supraprimar (clasele V-VII). Conducerea acestei unităţi, în afară de directoare (alta decât a şcolii de fete pe lângă care funcţiona) era condusă de un comitet având ca preşedinte pe Marioara C. Georgescu, ca vicepreşedinte pe Marioara Anastasescu, casier pe învăţătoarea Eliza Durdunescu-Alexandrescu şi ca secretar pe înv. Filofteia Ştefănescu. 
  
Programa şcolară se asemăna, în general, cu cea a centrului permanent dar cu o activitate mai restrânsă şi cu un program adecvat realităţilor şcolii primare. Din 1941 şi până în 1948, la reforma învăţământului, centru funcţionează ca unitate separată cu denumirea de Centru permanent de gospodărie rurală. Îşi desfăşoară activitatea în localul închiriat de la locuitorul Nicolae Ilie Bălănescu. De acum înainte, şcoala primară de fete rămâne să funcţioneze numai cu clasele ciclului primar (I-IV) până în anul 1956, când se mixtează şcolile şi cele două unităţî funcţionează sub o conducere unică şi o singură denumire generică : Şcoala elementară de 7 ani. Localul centrului închiriat şi care a fost cumpărat, aparţine astăzi familiei Şt. Chircioagă şi urmaşilor ei, era compus din 3 camere mari, un antreu, la beci bucătărie, cămară, două pivniţe, garaj, coteţe pentru lighioane, şop. Chiria anuală ajunsese în anul 1942 la 45 mii lei.  
  
Cursantele erau elevele din clasele V-VII ale şcolii de fete din localitate dar şi de la şcolile vecine din Dragoslavele, Dâmbovicioara, Podul Dâmboviţei dar şi din alte judeţe. Ele îşi însuşeau aici învăţăturile teoretice şi practice într-un mediu optim, calificat. Se organizase un internat şcolar, unde erau găzduite fetele străine de localitate şi cărora li se acordau şi burse de întreţinere, o cantină, la care luau masa de prânz aproape 40 de eleve cu o situaţie materială precară.  
  
La înfiinţare, centru permanent a fost înzestrat cu mobilier şi materiale speciale în valoare de aproape 80 de mii lei, de către Direcţia învăţământului profesional din ministerul de resort - sub tutela căreia a fost un an, apoi trecând la Direcţia învăţământului primar di acelaşi minister. Mai primeşte dotaţii şi din partea Ministerului Agriculturii, Direcţia textile, constând din război de ţesut, roată de tors, pieptenei, o meliţă, fuioare de cânepă şi câlţi. Unitatea nou înfiinţată nu avea din partea primăriei locale nici un fel de subvenţie. Dar dispunea în schimb de un teren agricol de 5ooo m pătraţi, ca anexă trebuincioasă cantinei. Bugetul era dat de conducerea de la centru şi consta în bani pentru lemne, burse şi chirie. Celelalte cheltuieli erau asigurate din veniturile realizate în atelierele Centrului. Unitatea dispunea de un atelier de lucru de mână şi ţesut şi unul de gospodărie (bucătărie), avea două posturi de maistre : pentru lucrul de mână pe Viorica Ţulucescu, care a fost şi directoare pe tot timpul funcţionării acestui centru şi o maistră de ţesut, Maria Vasiliu. Din cadrul şcolii de fete mai funcţionau la acest centru trei învăţătoare, plătite de către şcoala primară de fete : Filofteia Ştefănescu, care preda cunoştinţe de cultură generală - partea umanistă, Maria Gh. Constantin responsabilă cu partea ştiinţifică şi Elena Olteanu, maistră, absolventă a şcolii normale de gospodărie. Cele două maistre se schimbau anual, rămânând permanent doar V. Ţulucescu şi Elena Olteanu. Spre sfârşitul ultimilor doi ani de război avem încadrate la lucrul de mână pe Nicoleta Rădulescu, iar pentru ţesut pe Niculina Fălcescu., ultima stând doi ani, în timp ce în anul anterior 1942-1043 o găsim în acest sector pe Maria Mândrici. 
  
Au mai funcţionat ca învăţătoare care preda partea de cultură generală, Lucia Lixăndroiu, Lucia Bălan, Paul Alexandrescu (agronom). Ca obiecte de cultură generală se preda : citirea, gramatica, compunerea, istoria, matematica, fizica, chimia, anatomia, datoriile omului şi cetăţeanului, cântul şi religia - ea din urmă de către personalul parohial ( Zaharia Petrescu, Spiridon Niţescu, Spiridon Popescu). Orarul era alcătuit prin comasarea orelor în zile de predare teoretică, câte două pe săptămână cu 5-6 ore pe zi şi patru zile de activităţi practice, tot cu câte 5-6 ore pe zi având ca obiecte practice lucrul de mână (6 ore), ţesut (6 ore), gospodărie (6ore). Clasele treceau prin rotaţie la fiecare din aceste ateliere, câte o zi pe săptămână. Întregul program avea un caracter practic deosebit de concret. Elevele înscrise la acest centru - pe bază de benevolenţie dar şi în urma unei selecţii - totalizau între 88 şi 113 ore de curs, adică ciclul complementar al fostei şcoli de fete şi aveau, de regulă, o frecvenţă nesatisfăcătoare. Procentul mare de repetenţie de 50-60% în anii şcolari 1941-1943, dar şi 80-85% între 1945-1945, era consecinţa firească a frecvenţei slabe, cu toată importanţa pe care o avea şcoala privind prergătirea elevelor în latura practică a învăţământului. 
  
Printr-un ordin al Ministerului Educaţiei Naţionale începând cu 1 noiembrie 1945 Centru permanent de gospodărie rurală se transformă treptat în Gimnaziu unic Rucăr Începutul este făcut cu clasa a V-a a centrului din anul şcolar 1945-1946, care devine clasa a I-a a Gimnaziului unic. În anul şcolar 1946-1947 centrul permanent rămâne doar cu clasele a VI-a şi a VII-a, iar în continuare se dezvoltă gimnaziul şi se lichidează centrul permanent. 
  
Prima promoţie de absolvenţi ai gimnaziului este dată în anul şcolar 1947-1948, care este de fapt şi ultima de până la reforma din 1948, după care elevele trec la şcoala elementară de 7 ani. Aşadar, existenţa gimnaziului unic este doar de trei ani, din 1945 până în 1948, el funcţionând în localul centrului permanent până la lichidare. Programa analitică se va conduce după cea a unui liceu teoretic din acea vreme. Profesorii cu studii corespunzătoare n-au avut decât pe Maria Mănescu (franceză) în 1947/48), Georgeta Dănescu (lucru de mână, 1947/48), Cecilia Brănescu (română, 1948/49) şi Ion Apostol (română-teologie). Restul cadrelor didactice erau învăţători, medici, avocaţi : Daniil Rădescu - învăţător, Lucreţia Bălan - învăţătoare, Maria Bălan(Dobrin) - învăţătoare, Filofteia Ştefănescu - învăţătoare, Ion Leonte - medic, Rion-Liviu Predescu - medic, Gheorghe Vorovenci - avocat, etc. Ca directori ai gimnaziului unic (şi care se va transforma ulterior în şcoala elementară de 7 ani Rucăr) vor fi : între 1945 şi 1947, Ion Apostol, iar pentru anii 1947/48, medicul Liviu Predescu-Rion . Pentru a sintetiza evoluţia numărului cadrelor didactice pentru prima jumătate a secolului XX conchidem : de la 5 cadre didactice în 1917 (în plină vâlvătaie a războiului întâi mondial) la cele două şcoli primare existente, la 13 cadre didactice în cele trei şcoli (inclusiv Săticul) existente în 1934/1935, la 14 cadre în anul şcolar 1944/45, pentru ca, spre sfârşitul perioadei tratate în acest capitol (1948/49) să ajungă la un număr de 19 cadre calificate şi două educatoare la şcoala elementară de 7 ani Rucăr. 
  
(din Monografia Şcolii generale "Nae A. Ghica"din Rucăr-Argeş, de Gheorghe Părnuţă şi George Nicolae Podişor, ed. II, revăzută, adaptată şi adăugită)  
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Şcoala din Rucăr în secolul al XX-lea (XIV) / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 287, Anul I, 14 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!