Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



Şcoala din Rucăr în secolul al XX-lea (XI)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
La recensământul din preajma intrării României în război (1916), sunt recenzaţi peste 600 de copii de vârstă şcolară, din care urmează şcoala un număr de 334, dintre care 172 de băieţi şi 162 de fete. În timpul ocupaţie germane a satului, situaţia se pezenta astfel: în 1915-1916 au fost înscrişi 437 de copii de vârstă şcolară, din care 218 băieţi şi 219 fete. Dintre aceştia, 311 elevi frecventau şcoala, adica 185 de băieţi şi 126 de fete. În anul 1916-1917 erau înscrişi un număr de 127 băieţi şi 107 fete. În anul următor 1918, începe să funcţioneze ca unitate separată şi şcoala de fete, în condiţii destul de vitrege. Până în anul 1937-1938 la cele trei unităţi şcolare care se găseau în Rucăr (inclusiv Săticul) erau înscrişi la clasele I-IV un număr de 557 elevi. Din aceştia frecventau cursurile şcolilor un număr de 460 de elevi, rămânând în afara şcolii aproape 100 de elevi, cu toate amenzile care se aplicau părinţilor. Îngrijitor este şi faptul că numai în acest an şcolar înregistrăm un apreciabil număr de repetenţi, 112 elevi. De asemenea, în învăţământul complimentar din această etapă a şcolii din Rucăr, întâlnim un număr de 95 elevi înscrişi din care frecventau cursurile 43 de elevi, adică sub 50%. Din cei care frecventau deja, au promovat clasa doar 30%. Potrivit recensămintelor vremii, din totalul populaţiei satului estimată la aproape 5000 de suflete, peste 400 de locuitori cu vârsta până în 50 de ani erau neştiutori de carte. Peste această vârstă erau rari cei care ştiau carte. În ceea ce priveşte dotarea, mobilierul, biblioteca, etc. şcoala era departe de standardele vremii. Cu toate că spaţiu exista, 8 săli mari de 11x7 m şi două săli de 7x5 m erau ocupate de primărie, iar 6 săli erau pentru varii anexe, unele din ele trebuind neîntârziat reparate şi reamenajate. De altfel, problema reparaţiilor va fi mereu spinoasă şi va fi menţionată în procesele verbale de inspecţii an de an, cel puţin până în 1928, când se consemnează că "... în urma amenajărilor ce s-au făcut în vara trecută (1927, n.a.), şcoala are săli de clasă bune pentru toate celle cinci posturi"(proces verbal din 28 februarie 1928).. Se vede că era nevoie de reparaţii mari, fiindcă şcoala mai primise în 1922 suma de 10 000 lei de la Minister şi materiale de construcţie de la Sectorul Refacere al aceluiaşi minister, prin intervenţia nemijlocită a ministrului de resort. Ca efect al reformei învăţământului din anul 1924 ia fiinţă şi la Rucăr, la cele trei şcoli - de băieţi, de fete şi de la Sătic - învăţământul complimentar. În Rucăr, clasa a V a se înfiinţează în anul şcolar 1924-1925 iar la Sătic, în anul şcolar 1926-1927. Întreţinerea şi repararea şcolilor se făcea prin comitetul şcolar, pentru toate unităţile din circumscripţie, acesta având calitatea de persoană juridică iar fondurile proveneau din cotele procentuale, în raport cu încasările primăriei, care, de multe ori afectau şcoala. Într-un proces verbal al acestui comitet se arăta că se cheltuise, pe exerciţiul financiar al anului 1934-1935 şi fondurile de rezervă ... "din cauza vitregiei primăriei Rucăr care nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce le avea de a vărsa cotele cuvenite din încasările făcute". Restanţele însumau circa 70 mii lei Suma rezervată şcolilor fusese în acel an de peste 50 mii lei. 
  
În anii următori, sumele cheltuite diferă : ating nivelul maxim în anul şcolar1938-1939, pentru a descreşte în anii războiului, când cheltuielile sunt limitate drastic şi redicţionate. Sumele proveneau din cota de 14% aplicată veniturilor primăriei, aşa zisul venit ordinar, iar restul provenea din cota de amenzi şcolare aplicate pentru abandon şcolar ori proastă frecvenţă, într-o mai mică măsură din serbări şcolare, donaţii din partea Obştei moşnenilor rucăreni, subscripţii ale comitetului şcolar judeţean, donaţii de la diverşi bogătaşi ai satului şi din soldurile anilor precedenţi care se reportau. Ce-i drept , tabloul emoţional iscat de un eventual act de caritate (donaţie) era bine ales şi avea virtuţi educative neîndoielnice.  
  
Într-un proces verbal din 27 iunie 1937, încheiat de "Ziua împărţirii premiilor"revizorul şcolar V. Ganea menţiona: "S-a organizat şi o solemnitate în vederea cinstirii faptei frumoase creştineşti şi româneşti a dlui Gh. Pr. Anastase şi a soţiei sale Maria, cari au donat un titlu de rentă în valoare de 100 000 lei, din al cărui venit, de 3000 lei anual, să se ajute elevii şi elevele sărace, fără părinţi, dar silitori la învăţătură şi bună purtare ori alte nevoi. S-a subliniat frumuseţea şi măreţia actului donatorilor, dl. I. Gh. Pr. Anastase, fiul donatorilor a citit actul de donaţie liberă de Casa Şcoalelor, care administrează formal fondul de donaţie. Premierea elevilor şi donaţia s-a făcut cu "pompă obicinuită"în faţa întregului sat". Cheltuielile pe capitole ale anului bugetar 1941-1942 sunt total insuficiente, în condiţiile uneii palete largi de necesităţi: combustibili, curăţenie şi întreţinere, salarii servitori, mobilier şi material didactic, cheltuieli cancelarie, chirie grădiniţă, cantină şcolară, construire două cămări cantină, reparaţii şi stricăciuni cutremur, etc. Inspectorul şcolar N. Bratu evaluează numai devizele de reparaţii la aproape 1 milion de lei, bani furnizaţi de ministerele patronale, ale Instrucţiunii Publice şi Finanţelor (mai mult de jumătate), restul fiind asiguraţi din donaţii, serbări ori alte posibilităţi. Acestea vor fi cele din urmă eforturi financiare pentru ultimele reparaţiuni radicale ce se vor efectua în peroada antebelică: au fost parchetate cu parchet din brad tavanele încăperilor de la etaj şi parter, au fost podite podurile şi făcute umpluturile cu pământ între grinzi, confecţionate lambriurile în clase, construite sobele din teracotă, reparate coşurile, cercevelile, refăcute scările de la pod, s-a vopsit întreaga lemnărie. Meritele celor care au supravegheat şi vizat aceste reparaţiuni capitale - care vor dăinui aproape trei decenii, până prin 1966/67 - vor fi directorii de şcolii, înv. Virginia Şerboiu - pentru şcoala de fete şi Constantin Gheorghe, pentru şcoala de băieţi, cel din urmă ajutat de învăţătorul Aurel Băjan, cât timp a fost concentrat. Pe linia îmbunătăţirii şi diversificării activităţilor didactice şi pluriformative, încă în anul 1883 se înfiinţase un atelier-şcoală cu profil de tâmplărie, iar în anul 1924 este înfiinţată şi grădiniţa de copii pe lângă şcoala din Rucăr. În perioada anilor 1938-1941, pe lângă şcoala din Rucăr s-a înfiinţat şi a funcţionat şi un centru permanent de gospodărie prevăzut cu trei cadre didactice. Se urmărea ca prin lucru de mână, în special cusături şi gherghefe să se menţină şi să se perpetueze deprinderea de a lucra aici cusături naţionale şi covoare cu specific local. Este de reţinut că mai înainte, între 1927-1933, Aurelia Simionescu înfiinţase la Rucăr un centru de gospodărie rurală şi un atelier de ţesut covoare, conduse pe rând de Filofteia Simionescu-Bălăceanu şi Ecaterina Simionescu-Popescu. Absolventele cursurilor acestui atelier-şcoala obţineau atestat de meseriaş şi erau reapartizate în învăţământ ca maestre.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Şcoala din Rucăr în secolul al XX-lea (XI) / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 283, Anul I, 10 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!