Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



Şcoala din Rucăr în secolul al XX-lea (X)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
1.1. Şcoala generală Rucăr în prima jumătate a secolului al XX-lea 
  
În condiţiile arătate mai sus, dar şi în contextul legislativ al ultimului deceniu - marcat de inspiraţia reformatoare a lui Spiru Haret - a evoluat şcoala din Rucăr la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. 
  
Datorită unor dascăli luminaţi şi vrednici, a interesului pentru învăţătură manifestat de rucăreni, ea se poate situa printre primele în judeţ şi chiar din ţară - în privinţa consistenţei activităţii instructive şi educative desfăşurate. 
  
Cum s-a arătat în capitolul anterior, în septembrie 1901, şcoala de băieţi era condusă de Ion Macedonescu, alături de acesta şi succedându-i imediat, Ion Niţu, ajuns ulterior profesor la Piteşti ca şi I. Popescu-Schiau şi Ion Georgescu. La şcoala de fete funcţionau încă Olga Arifeanu, Maria şi Virginia Mardare, Irina Anastasescu şi Ecaterina P. Popescu, iar din anul 1916 şi învăţătoarea Eliza Alexandrescu. 
  
Deoarece arhiva şcolii a ars în timpul războiului din 1916-1918, nu cunoaştem cu exactitate populaţia şcolară din Rucăr înainte de anul 1917. Potrivit Monitorului oficial din 3 iulie 1896, aflăm că şcoala din Rucăr avea un număr de 451 de şcolari. Aceştia frecventau localul şcolii situat pe acelaşi teren, pe care se găseşte astăzi şcoala a cărei monografie face obiectul efortului de faţă.  
  
În timpul primului război mondial, până în septembrie 1917, nu s-au făcut cursuri, Rucărul aflându-se sub ocupaţie germană iar şcoala fiind folosită drept lagăr de prizonieri şi magazii ale serviciului de intendenţă ale armatei de ocupaţie. Tot mobilierul a fost distrus, inclusiv materialul didactic. Au fost deteriorate uşile, ferestrele, pardoselile.  
  
Într-un proces verbal din 17 octombrie 1917, revizorul şcolar C. Rădulescu-Codin consemna: "Şcoala funcţionează numai cu o parte din imobil, în partea ce a a fost ocupată de şcoala de băieţi, restul localului fiind ocupat ca lagăr de prizonieri. A fost un mare noroc că localul, fiind situat mai la nord de piaţa comunală a scăpat de a fi ars de focul ce a distrus partea cea mai frumoasă a satului. Mobilierul a fost distrus în cea mai mare parte. S-au făcut acum puţine bănci noi. Restul elevilor învaţă pe scaune şi scânduri aduse de prin sat". Şi, tot în acest document se preciza că erau înscrişi la şcoală un număr de 296 de elevi, cifra cuprinzând numai pe şcolarii de la clasele I-III, în clasa a IV nefiind nici un elev înscris, iar din acest efectiv numai 165 de elevi frecventau şcoala şi mai departe că "combustibilul nu era deloc suficient, arhiva şi materialul didactic a fost distruse total în timpul grozavelor lupte date în sat". 
  
Cât priveşte personalul didactic, mişcarea sau stabilitatea lui - menţinându-ne în limitele cronologice impuse de structura lucrării - alături de cele 4 posturi ocupate şi nominalizate în capitolul anterior, din anul 1899 este numit Ion Macedonescu, alături de cei care funcţionau deja în şcoală, precum învăţătorii Gheorghe Arifeanu, Petre Popescu-Ciufu şi Bucur Ţuţuianu. În anul şcolar 1903-1904 a venit la şcoală Ion Ştefănescu, apoi Vasile Ganea în 1905 iar mai târziu, Toma Ştefănescu şi Dan Rădescu, doi dintre cei mai destoinici învăţători ai şcolii rucărene din primele patru decenii ale secolului al XX-lea. Cu siguranţă că numărul elevilor cuprinşi va fi fost în continuă creştere, deducţie logică dacă ne bazăm pe sporul firesc al populaţiei în timp de pace.  
  
Această clădire se număra, printre cele mai mari şcoli din mediul rural din România, dinaintea războiului de întregire. Potrivit aceluiaşi Rădulescu-Codin, la acea dată, în local sunt contopite şi funcţionează cele două şcoli (din lipsa unui spaţiu adecvat) şi care au doar trei învăţători : I. Ştefănescu- diriginte, I. Macedonescu şi Eliza Durdunescu, la cele trei clase existente. Iată şi câteva date privitoare la populaţia şcolară şi la ştiutorii de carte din Rucăr înainte de mobilizare şi în timpul războiului. După recemsământul din 1912 au fost recenzaţi 1957 de ştiutori de carte, la o populaţie de 4696 de locuitori. Deşi fusese luată măsura legislativă a învăţământului primar general, gratuit şi obligatoriu în urmă cu aproape o jumătate de secol, acesta nu se putuse înfăptui în întregime. Astfel, dacă la începutul anului 1900 erau în Rucăr peste 75 % analfabeţi din totalul populaţiei şcolare a satului şi dacă acest procent scăzuse la 60 % în anul 1911, ca urmare a măsurilor directe luate de Spiru Haret, procentul analfabeţilor a rămas destul de mare şi după primul război mondial, ajungând la 40% în anul 1938, an considerat de propaganda comunistă ca fiind anul de vârf al realizărilor capitaliste din România interbelică 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Şcoala din Rucăr în secolul al XX-lea (X) / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 282, Anul I, 09 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!