Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



Şcoala din Rucăr în secolul al XIX-lea (VI)I
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
O sumară trecere în revistă a felului în care a fost aplicată Legea instrucţiunii publice din 1864, ne arată că principiile ei nu au fost întrutotul respectate, că ea s-a aplicat numai în parte şi că a fost supusă mai multor modificări. Astfel, la două decenii după aplicarea ei, prin 1885-1886 existau în toată ţara, 2669 de şcoli în mediul rural, cuprinzând un total de 94.484 de şcolari. Din totalul elevilor de vârstă şcolară (337.246), numai 26% erau cuprinşi propriu-zis în şcoală. 
  
După sumele repartizate la bugetul naţional pentru şcoli, putem sesiza că în acelaşi an s-a repartizat pentru şcolile de la sate un procent de 52 % din totalul şcolilor aflate în funcţiune la acea dată, în timp ce numărul acestora pe ansamblul instituţiilor şcolare din sistem era de 82 %. Cu un plus evident de avantaje şi priorităţi pentru şcolile din mediul oăşenesc. Nu a fost respectat îm mare nici principiul unităţii. De exemplu, şcoala de la oraş avea mai mult un caracter teoretic, pregătind elevi pentru a urma cursurile secundare. Cea sătească, avea un caracter mai mult practic, absolvenţii acesteia reuşind anevoios să pătrundă în şcolile secundare. Abia Legea din 1883 a lui Take Ionescu avea un caracter evident mai practic. Ea introduce în programa de învăţământ, lucrul manual şi practica agricolă. Se pevedea şi înfiinţarea de ateliere şcolare şi prelungirea obligativităţii învăţământului până la vârsta de 14 ani. 
  
Prin Legea din 1896 (Petru Poni) s-a urmărit înăturarea deosebirilor care existau între şcoala urbană şi cea rurală. Învăţământul devenea egal şi obligatoriu, pentru toţi copiii cuprinşi între 7 şi 14 ani. Se prevedea în acelaşi timp înfiinţarea grădiniţelor de copii la sate. 
  
Ca structură, şcoala primară era împărţită în trei diviziuni, cu un învăţător care preda la fiecare diviziune. Astfel, diviziunea I cuprindea clasa I, în diviziunea a II intrau clasele a II-a şi a III-a şi în diviziunea a III-a erau cuprinse clasele a IV-a şi a V-a. Această structură a durat până la Legea şcolară adoptată în 1924, din timpul guvernării brătieniste liberale. În general. Legea instrucţiunii publice din 1864, cu mici modificări în 1868, a rămas în vigoare până în 1883. Putem afirma, că guvernanţii vremii au dus o poltică şovăitoare privind aplicarea întocmai a legii lui Cuza. Neavând asigurate condiţiile materiale pentru aplicarea gratuităţii şi obligativităţii, mulţi copii n-au frecventat şcoala satului. Astfel de cifre, o să le dăm la momentul oportun, pentru perioadele în care avem cifre statistice indiscutabile, cu deosebire cele care au presupus o recenzare fără cusur, cu deosebire din etapa evolutivă antebelică. Cu tot caracterul adesea antipopular al orientării scolastice , al caracterului antipedagogic al unor metode folosite (cu toate bunele intenţii ale iniţiatorilor reformişti), o serie de ziare şi reviste ale timpului ("Contemporanul", "Tribuna", "Astra", etc.), personalităti progresiste avizate au luat o nedisimulată atitudine critică. 
  
Ştefan Michăescu, fost organ de control al învăţământului arăta, că în 1884, mortalitatea infantilă atinsese în lumea satului procentul de 29,7%, că în ceea ce priveşte pregătirea învăţătorului aceasta este tot cea din 1838. Menţionează totodată că şcolile săteşti sunt frecventate doar de fata arendaşului, a preotului, a crâşmarului şi a câtorva bogătani. El critică de asemeni sistemul lancasterian, monitorial, care tot se mai întâlnea în şcoala sătească, învăţarea mecanică. 
  
După cum se ştie, sistemul monitorial a fost supus unei severe critici de către Barbu Ştefănescu Delavrancea, în celebra schiţă "Domnul Vucea". 
  
În aceste condiţii, s-a dezvoltat şi şcoala din Rucăr în acest răstimp. Datorită unor vrednici învăţători şi a interesului faţă de învăţătură manifestat de rucăreni, ea se poate situa printre primele din judeţ în ceea ce priveşte consistenţa şi varietatea activităţilor desfăşurate. 
  
De altfel, trebuie să amintim că încă din 1870, şcoala de aici intra în categoria şcolilor rurale model. 
  
În august 1877, Consiliul Permanent de Instrucţie Publică hotărăşte ca şcoala din Rucăr să fie socotită în rândul celor urbane. La intervenţia revizorului şcolar rămâne tot rurală, cu două posturi. 
  
Avusese răsunet şi aici mişcarea pedagogică, pornită în jurul anului 1870, urmare în special, a acţiunilor întreprinse de "Societatea pentru învăţătura poporului român"(1866), care prin C. Isarcu, P. Poenaru, ş.a. cereau ca instrucţia gratuită şi obligatorie să devină realităţi de zi cu zi ale vremii. 
  
Din informaţiile oamenilor bătrâni, rezultă că şcoala funcţiona pe acelasi teren pe care se găseşte actualmente Şcoala generală Rucăr, fostă Suseni, fostă nr. 1 Rucăr şi, din anul de graţie 2009, patronată spiritual de unul din ctitorii ei, Nae A. Ghica. 
  
După ce arsese în anul 1863, s-a ridicat un alt local de şcoală, care a ars, de asemenea, în 1893. 
  
În anii 1894-1896 s-a construit impunătorul local ce adăposteşte Şcoala generală, cu etaj, cu săli mari, luminoase, cu dotări de excepţie . Această clădire se numără printre cele mai mari şcoli de la sate din ţară. 
  
Până să se ridice acest local, şcoala funcţiona cu chirie la săteanul Gheorghe Puşcariu, pe locul unde se află astăzi casa lui Nae Alexoi, aproape de vârsarea Râuşorului în Dâmboviţa, pe versantul stâng. A mai funcţionat cu chirie în casele lui popa Nicolae, unde are case (şi peste drum) Aurică Cristache, ca şi în casele căpitanului Ionescu. 
  
Şcoala din Suseniul Rucărului este aşezată în mijlocul satului, pe malul stâng al Râuşorului, afluent al Dâmboviţei, la 800 de m depărtare de şoseaua naţională Câmpulung-Braşov (D.N.73). Fundaţia acestui lăcaş a fost pusă de săteanul Niţă al Popii, la iniţiativa lui Nae A. Ghica, planul edificiului aparţinând lui Vasile Talianul, tatăl ing. Prian, cunoscut rucărenilor la acea vreme. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Şcoala din Rucăr în secolul al XIX-lea (VI)I / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 278, Anul I, 05 octombrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!