Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



Şcoala din Rucăr în secolul al XIX-lea (II)
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Primul candidat şi apoi învăţător la Rucăr a fost Ioan Grozescu. Mai înainte de 1848 el ţinuse la Rucăr o şcoală particulară. Fusese numit la şcoala Rucăr pe 2 septembrie 1838. Era tânăr. Avea 25 de ani şi era fiu de sătean de aici. În general cursurile de pregătire a candidaţilor de învăţăţori s-au efectuat între 23 aprilie (Sf.Gheorghe) şi 26 octombrie (Sf.Dumitru). Pentru a i se acorda titlul de învăţător, candidatul trebuia "să citească slobod pe orice carte , să scrie frumos şi desluşit, să ştie pe din afară catehismul legii creştineşti, să cunoască cântările bisericeşti şi cele patru operaţii aritmetice, precum să aibă şi unele cunoştinţe folositoare despre lecuirea boalelor vitelor şi să fie deprins cu metoda lancasteriană. 
  
Localul şcolii constituia o problemă principală. Până ce s-au construit localuri proprii, după indicaţiile Eforiei şcolilor, învăţătura la sate s-a început în casele de sfat, într-o casă închiriată în acest scop sau chiar în locuinţa învăţătorului. 
  
Socotim că la Rucăr, în 1838, şcoala s-a deschis în localul vămii. Mai târziu, înainte de 1843, s-a construit un local propriu pentru şcoală. Eforia şcoalelor prevăzuse trei tipuri de clădiri de şcoli la sate, potrivit cu numărul locuitorilor. Astfel satele cu populaţie de peste 300 de familii aveau trebuinţă de o şcoală de categoria întâi, formată dintr-o sală de predare mai lungă de 9 stânjeni lungime (18 m) şi 4 stânjeni şi jumătate lăţime (9 m) şi două camere mai mici pentru locuinţa învăţătorului. În astfel de localuri puteau încăpea un număr mai mare de şcolari până la 240. Prevederile Eforiei şcoalelor nu s-au realizat, şcolile de la sate fiind frecventate de către un număr mult mai mic de şcolari. 
  
Catagrafia satului Rucăr din anul 1838 cuprindea 375 de familii, intrând, în privinţa localului de şcoală, în prima categorie. Ea a fost construită din bârne şi acoperită cu şindrilă. Majoritatea şcolilor săteşti din judeţul Muscel au fost construite din nuiele lipite cu pământ. Dintru început Eforia Şcoalelor a sperat că, pentru construirea localurilor de şcoală, proprietarii vor sprijini ridicarea unor astfel de şcoli; dar aceştia nu au avut o atitudine binevoitoare privind înfiinţarea şcolilor la sate şi luminarea fiilor sătenilor. De aceea localurile de şcoli, ridicate mai ales prin grija sătenilor au fost şubrede. 
  
Nu cunoaştem locul în care s-a construit localul de şcoală din Rucăr. Probabil că el s-a construit în partea de sus a satului, pentru că mai târziu, când s-a înălţat aici cel mai mare local de şcoală din judeţ, în anul 1895, acesta a fost făcut în Suseni, 
  
unde se află şi astăzi. 
  
Mobilierul şcolii. Potrivit sistemului lancasterian, adoptat pentru desfăşurarea procesului de învăţământ, mobilierul unei şcoli era format, în principal, din semicercuri aşezate pe părţile laterale ale clasei, fixate, de obicei prin drugi de fier, din bănci mai lungi, table de citire şi de scriere, scaunul (catedra) învăţătorului, un dulap pentru păstrarea hârtiilor, o putină pentru apă. Prima bancă din faţa clasei era construită în aşa fel încât să fie acoperită cu nisip. Aici elevii începători făceau exerciţii de scriere cu un beţişor ascuţit la cap şi teşit la celălalt ca, după ce scria să poată nivela nisipul. Se trecea apoi la scrierea pe tăbliţe în bănci. Băncile erau lungi, în ele încăpeau 8-10 elevi. La fiecare bancă corespundea un semicerc. 
  
În ce priveşte organizarea învăţământului în clasă, sistemul lancasterian preconiza învăţmântul prin monitori, urmărindu-se ca un singur învăţător să înveţe un număr mare de elevi cu ajutorul monitorilor, adică a celor mai buni la învăţătură din clasă. 
  
După raportul Eforiei şcolilor adresat Departamentului din Lăuntru, o şcoală sătească avea următorul mobilier: bănci, semicercuri, o tablă în mărime de 4 palme (circa un metru) lungime şi 3 palme (0,73 m) lăţime, o tablă mai mică pentru litere (3 palme lungime şi 2 palme lăţime), un dulap pentru păstrarea hârtiilor(îndrumări primite, corespondenţă), un scaun pentru învăţători, 81 de table de mucava (carton) pe care se lipeau tablele lancasteriene de citire, catehism, religie, istorie, geografie, aritmetică, precum şi o putină pentru apă de băut. 
  
Manualele didactice. 
  
Prin grija Eforiei şcolilor s-au tipărit table lancasteriene, care s-au trimis tuturor şcolilor săteşti. Erau table de citire, table pentru catehism, istorie sfântă, aritmetică, istorie, etc., toate de dimensiunile unei coli de hârtie de scris. Acestea se lipeau pe cartoane pentru a nu se strica. În general, la semicerc se fixa într-un cui tabla respectivă, iar elevii erau puşi, pe rând, să citească. Un Manual de silabisim şi citit folosit în astfel de împrejurări s-a tipărit la Bucureşti în anul 1838. În şcoli au circulat şi Abecedare. Un astfel de abecedar tipărise, la Sibiu, în anul 1836, Dimitrie Jianu, conducătorul şcolii naţionale din Câmpulung din 1832, până în anul 1842, când a fost numit revizor şcolar peste şcolile din Ţara Românească.  
  
Pentru pregătirea învăţătorilor, Ioan Brezoianu, care a condus şcoala naţională din Câmpulung şi şcolile săteşti din Muscel în etapa 1842-1848, a elaborat şi pus în practică la şcoala din Câmpulung cartea numită Manual complet de învăţătură mutuală. Încă din 1785, se tipărise la Viena, Carte trebuincioasă pentru dascăli, iar în anul 1796 apăruse la Bucureşti lucrarea Oarecare secreturi ale lucrării pământului, precum şi Învăţături pentru măsura cotului, tipărită la Bucureşti în 1795. 
  
Prin şcoli circulau şi cărţi populare ca: Archirie şi Anadan, Pildele şi Viaţa lui Esop, Floarea darurilor, Varlaam şi Ioasaf, Alexandria sau Istoria lui Alexandru Macedon. 
  
Programa învăţăturilor din şcoala sătească cuprindea: Despărţirea I. Silabisirea şi citirea după tablele lancasteriene şi după manualele corespunzătoare. Învăţarea rugăciunilor cuprinse în 16 table. Deprinderea la scriere şi însemnarea numerelor aritmetice. 
  
Despărţirea a II a: Citirea pe extrase din Sf.Scriptură şi pe Prescurtarea din Vechiul şi Noul Testament cuprins în table. 
  
Despărţirea a III a: Citirea cu înţelegere pe Noul Testament şi alte cărţi religioase şi morale. Scrierea după model de caligrafie şi după dictare, Cele 4 lucruri simple din aritmetică. Cunoştinţe uzuale aplicate la plugărie. 
  
Îndrumarea şi controlul învăţământului se făcea de către profesorul de la şcoala normală, precum şi de către subrevizorii şcolari din plăşile respective. 
  
În plaiul Dâmboviţa, de care ţinea şcoala din Rucăr, activitatea de îndrumare şi control o făcea Rucăreanu Năstase, subrevizorul plaiului. Potrivit unei circulare a Eforiei şcolilor semnată de Petrache Poenaru, directorul acestei instituţii, care se ocupa pe plan central de organizarea şi funcţionarea şcolilor, se prevedea că revizorul şcolar avea îndatorirea de a vizita fiecare şcoală din plasă o dată pe lună iarna şi o dată la trei luni vara, în care timp urmărea: dacă învăţătorul ţine şcoala deschisă, sporul făcut de şcolari la învăţătură, dacă materialul este ţinut în bună stare de funcţionare şi dacă învăţătorul îşi primeşte la timp şi pe deplin drepturile salariale. În sarcina lui intra şi strângerea învăţătorilor din plasă la cursurile de pregătire. Examenele din şcolile săteşti aveau loc, de obicei, în luna aprilie şi era însoţit de o zi de Sărbătoare(Sf. Gheorghe). La examen participa şi subcîrmuitorul plaiului, autorităţile comunei şi părinţii şcolarilor. În anul 1847 de pildă, examenul de la şcoala din Rucăr s-a dat în prezenţa lui I. Rusenescu, subcîrmuitorul plaiului Dâmboviţa, a pârcălabului şi a aleşilor satului şi a părinţilor. După ce învăţătorul a făcut o dare de seamă asupra felului cum s-au desfăşurat învăţăturile, a urmat examinarea elevilor şi premierea celor silitori. Acestora li s-au dat cărţi în valoare de 40 de lei de către subcîrmuitor. Săteanul Ion Năstase a oferit învăţătorilor Năstase Rucăreanu şi Ion Grozescu un galben împărătesc, iar şcolarilor, la unii câte un sfanţ, la alţii câte o jumătate de sfanţ. În orice caz, premiile se acordau după merit, în cărţi sau bani şi erau oferite de autorităţi sau diferiţi oameni din sat. Uneori erau premiaţi şi învăţătorii. 
  
În privinţa numărului de elevi, şcoala din Rucăr avea, în 1831, un număr de 28 elevi, depăşind media pe plasă care era de 19 elevi. Menţionăm că şcoala din satul vecin, Dragoslavele, avea în acelaşi an doar 14 elevi. 
  
( din Monografia Şcolii generale "Nae A. Ghica"din Rucăr-Argeş, autori Gheorghe Pârnuţă şi George Nicolae-Podişor, revăzută, adaptată şi adăugită) 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Şcoala din Rucăr în secolul al XIX-lea (II) / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 268, Anul I, 25 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!