Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Istorie > Mobil |   



Şcoala din Rucăr în secolul al XIX-lea
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CAPITOLUL IV - ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA 
  
D 
  
acă secolul anterior a fost, în bună măsură, o perioadă de ruptură faţă de formele instituţionale tradiţionale, observându-se totuşi evident un ritm alert şi un conţinut înnoitor al substanţei materiale şi spirituale a socetăţii româneşti - cu toată orientalizarea de care a fost afectată - secolul al XIX-lea este perceput de contemporani ca o vreme a renaşterii, de reîntoarcere la matcă şi la adevăratul sistem de valori. 
  
Modernizarea civilizaţiei, dezvoltarea instrumentelor culturale şi alcătuirea unui sistem de valori corespunzător noilor realităţi alcătuesc, pricipalele capitole ale procesului de renaştere culturală parcurs de societatea românească, de la începutul secolului al XIX-lea şi până la Marele Război de Reîntregire a Neamului din pragul secolului al XX-lea. 
  
Pe această linie a modernizării şi a preocupărilor pentru iluminarea lumii rurale se înscriu şi eforturile cărturăreşti de iniţiere şi cuprindere administrativă şi obligatorie, în sfera sacră a bucoavnelor, a tot ce mişcă şi este interesat la sate, proces necesar în condiţiile diversificării şi dezvoltării social-istorice. 
  
1. Şcoala din Rucăr de la 1800 şi până la revoluţia paşoptistă 
  
Din manuscrisul care cuprinde catagrafia preoţilor din Muscel pe anul 1810, rezultă între altele şi treapta învăţăturii fiilor de preoţi la acea dată. Aflăm astfel, că unii învăţau la Ceaslov, alţii la Cazanie, iar alţii la Psaltire. Erau deci trei trepte de învăţătură, cea mai înaltă fiind a celor ce învăţau la Psaltire. 
  
Dezvoltarea comerţului cu vite, brânzeturi, lână, cherestea a făcut ca la Rucăr să crească şi mai mult interesul pentru învăţătura de carte în prima jumătate a secolului al XIX-lea. 
  
Este de menţionat că pe la începutul acestui secol erau în sat 14 neguţători de vite, 18 neguţători de cherestea, 12 cârciumi. Erau de asemenea mulţi meşteşugari, lemnari, rotari, cojocari, morari, croitori, cismari, dulgheri. În sat funcţiona o "căşerie"adică o fabrică de brânzeturi. 
  
Schimbul de mărfuri, ocupaţiile zilnice, alte activităţi lucrative sau productive implicau ca un număr mai mare de locuitori să aibă învăţătură de carte. Aceasta a dus la înfiinţarea de şcoli particulare, la casa dascălului, în tinda bisericii, chilii, etc. Încă semnau ca dascăli la Rucăr în anii 1810-1811, Niţu Duşescu, Anastasie Vlădăoiu, Niţu Popa Nica, Stanciu la 1817, Neculae sin Ion Calu pe la 1823, Ion dascălu, etc. 
  
Înainte de anul 1838, când au luat fiinţă şcolile publice la sate, în Rucăr ţineau şcoli particulare Mihai Calu-Pârnă, Gheorghe Istrate (Baranga) şi Ion Grozescu. Pe la 1832 era aici dascălul Dulamă. Anul 1838 este un an crucial în devenirea şcolii, este anul unor măsuri speciale. 
  
1838 este un an crucial în devenirea şcolii, este anul unor măsuri speciale privind şcoala sătească cu deosebire, de adaptare şi integrare a ei în curentul novator declanşat de ideile revoluţiei franceze de la 1789 în domeniul instrucţiei şi educaţiei maselor, modernizării conţinutului curicular al învăţământului, al pregătirii formatorilor şi al construcţiilor edificiale de şcoli, al dotărilor material-didactice, al tipăriturilor şcolare şi metodice, al strategiilor didactice şi al activităţii de îndrumare şi control. 
  
Dacă înainte de 1838 am cunoscut la Rucăr dascăli care au dat învăţătură de carte pe cale particulară, începând din anul 1838 se iau măsuri speciale privind organizarea instituţională propriu-zisă a şcolii săteşti, comunitare.  
  
Se ştie că prin Regulamentul Organic, aplicat în principate începând din primii ani ai deceniului al patrulea al secolului XIX se prevedea, între altele, şi înfiinţarea de şcoli naţionale, publice, în fiecare reşedinţă de judeţ. Statul a început să se intereseze de organizarea unei şcoli în care să înveţe tinerii de la oraşe, într-o şcoală condusă de un profesor pregătit şi după o programă care să fie aceeaşi în toată ţara.  
  
În vederea organizării învăţământului s-a elaborat şi Regulamentul şcoalelor în anul 1832. S-a hotărât ca un organ central să concentreze aceste eforturi, acesta fiind numit Eforia şcoalelor. Pe baza Regulamentului Organic, la stăruinţa lui Petrache Poenaru şi la hotărârea domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica s-a trecut la organizarea învăţământului public şi la sate. 
  
De acum, din 1838, şcolile de la sate intrau în preocuparea inclusivă a Eforiei statului, instituţie nou creată, care a avut în vedere, pe lângă problemele organizatorice şi pe cele legate de conţnutul propriu-zis, caracteristic zonei rurale şi anume : 
  
- Pregătirea învăţătorului 
  
- Localul şcolii săteşti 
  
- Mobilierul şcoli 
  
- Manualele didactice 
  
- Îndrumarea şi controlul şcolilor 
  
Să vedem cum au fost rezolvate aceste probleme pe plan local. 
  
Pregătirea învăţătorilor din judeţ s-a făcut în cadrul şcolii naţionale din oraşul de reşedinţă, adică la Câmpulung, când şcoala naţională a primit şi funcţia de şcoală normală. La cursurile de pregătire învăţătorrii erau iniţiaţi în primul rând în sistemul lancasterian sau al împrumutatei învăţături. I se mai spunea metoda monitorială sau alilodidactică, răspândită mai ales, după punerea în aplicare a Regulamentului Organic. Ea fusese cunoscută şi aplicată la noi în şcoala grecească de către Dimitrie Vilie, în perioada 1805-1815. De la acesta a învăţat-o Ion Heliade-Rădulescu, care o va introduce în prima clasă lancasteriană deschisă în 1822, şi care apoi, va fi însuşită de către dascălul transilvănean refugiat, Aaron Florian şi aplicată în şcoala de la Goleşti în 1827. Cea din urmă va fi o şcoală de obşte iar întemeietorul ei a fost luminatul şi progresistul boier Dinicu Golescu. Aici vor fi fi participat şi tineri din Rucăr, recrutaţi pe criterii de competenţă dar adesea şi de origine socială. 
  
Cei aleşi de la sate, spre a se pregăti pentru a deveni învăţători purtau titlul de candidat de învăţător, care după cursuri frecventate timp de 2-4 ani, primeau titlul de învăţători. Cursurile pentru pregătirea candidaţilor de învăţători, cu începere din toamna anuui 1838, s-au ţinut în timpul vacanţei de vară a şcolarilor. Candidaţii de învăţători se alegeau dintre tinerii ştiutori de carte (fii de preoţi, ţârcovnici, fii de plugari), în Muscelul nostru cei mai mulţi candidaţi au făcut parte din această ultimă categorie. Profesorul Şcolii normale din Câmpulung care a condus aceste cursuri, în perioada 1838-1842 a fost Dimitrie Jianu, urmat de Ioan Brezoianu în etapa 1842-1848, ambii dovedindu-se dascăli desăvârşiţi, devotaţi misiunii lor de a răspândi lumina, mai ales în lumea satelor muscelene.  
  
(Monografia Şcolii generale "Nae A.Ghica"din Rucăr-Argeş de Gheorghe Pârnuţă şi George Nicolae Podişor, revăzută, adaptată şi adăugită) 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Şcoala din Rucăr în secolul al XIX-lea / George Nicolae Podişor : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 267, Anul I, 24 septembrie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podişor : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de George Nicolae Podişor
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!