Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Orizont > Portret > Mobil |   


Autor: Maria Stoica         Publicat în: Ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011        Toate Articolele Autorului

Schiţa de portret: Poeta din Basarabia
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
În toamna anului 2000, Tatiana Scurtu trecea podul de peste Prut, alături de grupul venit la studii în Romania, în clasa de la Colegiul Naţional “Mihai Viteazul” din Sfântu-Gheorghe. 
  
Tânăra de atunci aducea cu sine mireasma florilor crescute între cele două maluri, prinse simbolic într-o cunună ce-i aureola chipul fraged, plin de lumina unei inimi iubitoare. 
  
Deşi rezervată, era uşor de remarcat. Atrăgeau atenţia ochii adânci şi visători, fruntea înaltă, încadrată de părul bogat, privirea atentă şi pătrunzătoare, vocea caldă, cu inflexiuni ferme, mişcările graţioase ale trupului adolescentin. 
  
În scurt timp s-a făcut cunoscută, devenind un nume familiar pentru publicaţiile din zonă şi din ţară. Tatiana Scurtu era - nu doar o elevă excepţională, asemenea multor colegi din promoţia ei, ci şi o poetă foarte sensibilă, care purta cu ea lacrima şi visul Basarabiei, într-un mesaj de iubire adus ofrandă fraţilor ei de limba română. 
  
Poeziile Tatianei Scurtu, publicate în revista ”Ecou” a şcolii, ori în presa locală şi naţională, s-au impus uşor publicului iubitor de literatură. Vocaţia lirică pe deplin formată, patosul autoarei, mereu atentă la lumea care reverbera în sufletul ei, luciditatea observaţiei poetice, limbajul cu accente de baladă, erau doar câteva aspecte care individualizau creaţiile sale în contextual poeziei scrise de tânăra generaţie. 
  
Volumul de poezii pe care Tatiana Scurtu il publică acum la Editura Eurocarpatica din Sfântu-Gheorghe, reuneşte creaţiile scrise în ultima vreme, reconstituind un traiect existenţial marcat de momentele care i-au definit individualitatea artistică. Parcurgându-l, regăsim aici dimensiunile care fundamentează constante ale eului său liric, conferindu-i atributul unicităţii. 
  
Poemele Tatianei Scurtu, scrise în graiul limpede al marilor rapsozi, oscilează statornic între doi poli ai trăirii care figurează o artă poetică guvernată de sentimente profunde. Cel dintâi este iubirea, apanaj al vârstei de tinereţe, dar şi reflex al unui mod perpetuu de media relaţia sa cu lumea - iar celălalt este sentimentul patriotic, expresie a unui mod de a trăi, în deplină simbioză cu patria-mamă. 
  
Arta poetică a autoarei se construieşte pe aceste două coordonate ale trăirii care dimensionează percepţia lirică. 
Sentimentul inefabil al iubirii autoarea ni-l descrie în poeme precum ”Regăsire”, ”Cununia florilor de tei”, ”Trecere”, ”Paralelismul singurătăţii”, ’Scrumul sufletului tău”, ”Peisaj muzical” etc. Ele fixează toposul unor trăiri bogate, în versuri cu reverberaţii cristaline: 
“Pian şi candelă de ceară 
 Acorduri vii de primăvară 
 Şi note umede din noi 
 Vibrează peste amândoi”(Peisaj muzical). 
  
Sufletul îndragostit rezonează cu natura înveşmântată de sărbătoare, în acordurile fastuoase ale nunţii florilor de tei: 
 “La cununia florilor de tei 
 Am învăţat să prind mireasma lor 
 Să mă îmbib cu-al pasiunii dor 
 Să zbor în larg, având desăvârşirea ei”(Cununia florilor de tei). 
  
Sentimentul trecerii inexorabile a timpului care nivelează trăirile este, pentru poetă, un prilej de a decanta noi sensuri ale vieţii, care fac posibilă apropierea de spaţiul misterelor, al sacralităţii: 
 “S-au uscat trandafirii inocenţei 
 S-au topit petalele iluziei 
 S-au dezrădăcinat amintirile(…) 
 (…)A rămas misterul lor”(Trecere) 
  
Muzicalitatea versului cu inflexiuni elegiace capătă, uneori, tonaliatatea cântecului popular ori a romanţei, prin care poeta mlădiază gânduri, trăiri, sentimente: 
 “Acest vers legănând 
 Între cer şi pământ 
 E cuprins de dor şi de speranţă 
 Într-un veac ce-a trecut 
 Şi un gând ce-a durut: 
 N-a rămas decât o romanţă”(Lumină lină) 
  
Iubirea este punctul de plecare al meditaţiei poetice care duce, inevitabil, la introspecţie şi autoananliză, febrila căutare de sine: 
 “Verde-i în tine şi glasu-ţi cărunt  
 M-a adunat dintre sunt şi nu sunt 
 Streaşina ta m-a dosit în cuvânt 
 Unde mă-ntreb dacă sunt sau nu sunt”(Sunt şi nu sunt) 
  
Meditaţia poetică gravă, cu accente imprimate de seriozitatea temei abordate, o întâlnim în poeziile de inspiraţie patriotica: De ţară, Doina, Tepeţe, Maria Ta, Straină printre-ai săi, a sa printre străini. 
  
Limbajul poetic simplu, rostit în graiul molcom şi dulce al spaţiului moldovenesc, topeşte în retortele sale toate comorile păstrate în pământul frământat al Basarabiei. Rostirea solemnă din letopiseţele cronicarilor se împleteşte cu verbul înfiorat al Doinei eminesciene, reverberând în invectiva şi imprecaţie, ori transmiţând patosul poeziei lui Alexei Mateevici şi Grigore Vieru: 
 “Nistrule, de ce eşti frate 
 Cu Prutul care desparte 
 Doi copii de-acelaşi neam, 
 Două frunze de pe-un ram? 
 (…) 
 Râuri, voi, ce despărţiţi 
 Şi-napoi nu mai uniţi, 
 Facă-vi-se apa vad, 
 Ca amarul să mi-l scald” 
 (Râuri, voi, ce despărţiţi) 
  
Tatiana Scurtu este, neîndoielnic, tributara istoriei care a separat dureros cele două maluri ale Prutului; lacrima ei devine strigăt de luptă şi arma care cheamă la unitate, reclamând un drept consfinţit de voievozii ce veghează din umbra mănăstirilor ctitorite de ei pe vremea când apărau valorile creştinătăţii, având drept prieten “râul şi ramul”din spaţiul românesc. 
  
Invectiva adresată de poetă nu este simplă retorică, ci o emoţionantă rugă, menită a izbăvi ţara de o istorie nedreaptă: 
 “Mă rog de tine, Doamne, Ţepes, Măriei Tale 
 Îi e îngăduit mişeii de-a stârpi 
 Şi toată românimea-ntr-un glas ţi-o mulţumi 
 Covor de mare slavă să-ţi cadă la picioare!” 
 (Ţepeşe, Măria Ta) 
  
Precum odinioară Eminescu, tânăra poetă evocă figura legendarului Vlad Ţepeş, singurul capabil să redea ţării demnitatea pe care-au întinat-o nedemnii urmaşi, resposabili cu destinul unui neam: 
 “Nu pot vedea destinul nepoţilor ce trece 
 În lumea abisală şi fără viitor 
 În care toţi tiranii pentru avere mor 
 De-aceea-n ţeapa ta belşugul lor să sece!” 
 (ibidem) 
  
Privirea sensibilă a poetei surprinde cu acuitate prezentul decadent, înfăţişând imagini de apocalipsă. Viziunii cutremurătoare din poemul “Se surpă temeliile”, îi contrapune atitudinea critică, condamnare a prezentului inacceptabil. Refuzând compromisul cu o epocă a dominaţiei absurdului, Tatiana Scurtu identifică o logică a istoriei, desfăşurată după sistemul ciclicităţii. Adevărul lui ”nihil novi sub sole” îl denunţă cu patos în poemul ‘Realităţi”. Concluzia poemului are valenţele unei sentinţe implacabile: ”Sensuri absurde îşi pun măştile vechi.” 
  
Portretul artistei, din tinereţea care irumpe bogat, este figurat în poemele care fixează coordonatele majore ale volumului, sublimând fiorul erotic şi vibraţia sentimentului patriotic.Toposul acestor trăiri îl alcătuiesc termeni care emoţionează şi răscolesc. Sunt cuvinte cu valoare de simbol, care străbat, ca un leitmotiv, paginile volumului: ”candela”, ”rugăciune”, ”Dumnezeu”, ”ţară-mamă”, ”masă”, ”pâine”, ”vin”. 
  
Elementul de coeziune este iubirea, care dă poetei forţa de a-şi traduce gândurile, devenite poeme vibrante: 
 “Să picure doar 
 Dragostea într-un pahar 
 Şi ce vin aş face din ea! 
 L-aş bea de sărbători 
 Pe seara şi în zori, 
 Şi musafirilor l-aş da. 
  
 Răbdarea s-o coc, 
 Cu lemne pe foc 
 Şi pâine din ea ar dospi. 
 Cu miros românesc 
 Să mă împărtăşesc 
 Din ea, mi-aş dori, zi de zi.” 
 (De sarbatori) 
  
  
  
 Profesor Maria Stoica 
  
  
Referinţă Bibliografică:
Schiţa de portret: Poeta din Basarabia / Maria Stoica : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 59, Anul I, 28 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Stoica : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Maria Stoica
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!