Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   



Scenariu bine documentat
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
 
SCENARIU BINE DOCUMENTAT  
 
Sistemul solar Alpha Draconis… Planeta Draconia. Populaţia, drăcarii, sunt nişte nespălaţi, beţivi şi răi, a căror principală activitate este jaful. Nici muierile lor drăciţele, sau puradeii, drăculeţii, nu sunt mai zdraveni. Toată ziua se păruiesc, se drăcuiesc, se bălăcăresc, bârfesc, se spurcă pe la garduri, iar ăia mici fură, fumează şi beau de sting. Planetele, pe o rază de câţiva ani lumină, erau disperate fiindcă, de vreo cinci-şase ori pe secol, demenţii lor vecini porneau un război de mai mare jalea, înarmaţi până în dinţi cu cele mai sofisticate arme din univers. De fapt pentru asta şi jefuiau. Ca să-şi procure arme, iar în scurtele pauze dintre războaie să pună de beţii crâncene. În consecinţă, pentru că deja aveau armamente suficient de performante pentru a pune în pericol întreaga creaţie, iar plângerile nu mai conteneau, Divinul, ca să rezolve eficient situaţia, le încurcă minţile precum odinioară limbile trufaşilor care construiau un turn, Babel, şi se dădeau mari că nu mai e nimeni ca ei. Alţi tâmpiţi, că de ăştia nu duce lipsă universul! Aşa că, de mai multe decenii, de nătărăi ce erau, drăcarii lansau rachete care le cădeau în cap, se bombardau între ei, iar în parcurile de distracţii se ciocneau cu tancurile, avioanele de luptă, sau navele spaţiale şi râdeau de se prăpădeau. Lucifer, cel care îi făcuse după chipul şi asemănarea sa, într-un moment de neatenţie al Divinului său părinte, îşi dădea cu pumnii în cap de disperare şi ruşine că-l făceau netoţii de râs. Diplomat fiind însă, aştepta un moment prielnic…  
***  
Undeva, într-o mahala a universului, un sistem solar amărât şi o planetă de tot râsul: Tera. Locuitorii acestei planete, nişte bipezi stupizi şi foarte înfumuraţi, aflaţi, după nişte calendare ale lor, pe la mijlocul mileniului al-VII-lea, aveau o singură obsesie. Să fie veşnic frumoşi, tineri şi nemuritori, că aşa auziseră ei într-una din mincinoasele lor legende. Deci, pentru atingerea acestui scop, timp de milenii, se tot jucaseră de-a genetica, investind tot ce produceau în acest vis dement. Geneticienii, consideraţi un fel de semizei, primiseră ei bani mulţi pentru cercetări, însă erau mult mai bine stimulaţi prin execuţii în pieţele publice. Prin urmare, fără să-şi propună, ajunseseră acum, la unele performanţe.  
Într-o dimineaţă, şeful lor, un idiot visător şi iresponsabil, se prezentă la palatul Marelui Conducător Suprem, cu un dosar sub braţ. Fu primit destul de repede, peste numai câteva zile şi, după ce sărută plin de evlavie papucii Supremului, îi spuse gâtuit de emoţie:  
- Preamilostive Stăpân, adânc al înţelepciunii, oglindă a adevărului şi diamant al dreptăţii, în sfârşit, am găsit!  
- Ce-ai găsit, bă, trântore, rosti sictirit Supremul care era chinuit de o criză de hemeroizi, plus că era şi constipat din fire.  
- Soluţia, Mult Prea Perfectule, stăpân! Soluţia pe care o căutăm de milenii. Putem fi de acum frumoşi, puternici, cei mai puternici de pe planetă şi, în bună măsură, tineri şi nemuritori.  
Supremul, ieşi din angoasele existenţialiste şi îi croi un picior în bot.  
- Bă, tu aştepţi să te trag de limbă?! Vezi c-o fac şi pe asta! Dă, dreacu’ mai rapid pă trompă, nu mă mai ţine încordat, că-mi dăunează la tranzit!  
Savantul surâse cleios şi deschise dosarul… Pe scurt lucrurile stăteau cam aşa:  
În urma îngurgitării unei soluţii cu potenţial genetic oamenii deveneau tigri. Dar nu unii obişnuiţi aşaaa, ca toţi tigrii, ci mult mai mari, cu blănuri divers colorate (aici se ţinea cont de capriciile femeilor) şi cu o ferocitate inegalabilă în lumea vie. Evident erau astfel eliminate problemele cauzate de poziţia bipedă, dispăreau problemele de coloană, nu mai existau deficienţe mintale, nici digestive (hai, să fim serioşi, cine a auzit, vreodată, de un tigru cu arsuri, sau cufureală!) Aici o nimerise vicleanul! Supremul tresări de plăcere la auzul unei asemenea perspective şi convocă imediat Marele Consiliu. Îmbrăcă roba de gală şi prezentă în faţa Consiliului. Nici nu apucă să spună despre ce era vorba că aceştia, nişte lingăi exemplari, aprobară cu aplauze, apoi plecară să-şi ia îndemnizaţia de şedinţă.  
- Bă, treci la treabă! De mâine începeţi! Peste cinci zile, când voi vedea cum stau lucrurile, iau şi eu aia a voastră şi, sper să iasă bine, altfel…  
Fără să înţeleagă prin ce a trecut, deci aşa cam cum se întâmplă de obicei, savantul formă echipa de lucru şi, într-adevăr, peste cinci zile când şi Supremul înghiţea fiola cu elixirul miraculos, toată lumea era plină de noua specie de tigri, una de o ferocitate nemaicunoscută, iar exemplarele de femele cu blănuri de culoare roz, sau turcoaz, întreceau şi cele mai sumbre aşteptări în materie de lăcomie. Unde mai pui că spre deosebire de vechii tigri aceştia mâncau de trei ori pe zi, se îmbătau şi se înmulţeau în draci. Cert este că, în numai un an, numărul lor se cam dublase însă pe lume nu mai era nimic de mâncat. Tot ce putea fi halit, dispăruse! Tigrul Suprem se puse pe răcnit! În faţa lui mieuna Tigrul Savant, speriat cleşte că va fi înghiţit1  
- Bă, idiotule, mârâi Supremul, unde dreacu’ ţi-a fost bă, mintea aia a ta de rahat, când ai gândit asta! Acu’ ce facem?! Spune, până nu te pun pe grătar!  
- Preabunule, desigur am o soluţie! Această licoare cu gust de friptură ne poate transforma în rechini. Iar în oceane este haleală, căcălău, scuzaţi de vorbă proastă…  
- Hai, bagă! Io, primul!  
Oceanele se umplură urgent de rechini care provocară uimire chiar şi printre mai vechile exemplare ale speciei. Erau uriaşi şi crăpau fără încetare tot ce le apărea în faţa. Din disperare, rechinii adevăraţi se sinuciseră, lăsându-se devoraţi de noii veniţi a căror cruzime nu avea încă un termen de comparaţie. Dar, fatalitate! Oceanele se goliră şi ele de hrană, iar acum în faţa colţilor Rechinului Suprem fâlfâia îngrozit Rechinul Savant, Îngrozi, îngrozit, dar tupeul nu şi-l pierduse.  
- Preaînţeleptule, am soluţia! Pe pământ mai sunt încă furnici, păsărele, melci, şopârliţe, tot felul de jigănii pe care în marea ta mărinimie nu le-ai păpat atunci…  
- Şiii?…  
- Am deja elixirul care ne va transforma în vulturi, sau alte păsări răpitoare. Vom trăi numai la înălţimi, vom fi mereu cu ochii pe tot ce mişcă, nimeni nu ne va putea atinge, iar zborul ne va da plăcerile intense ale măreţiei şi apropierea de divinitate… Eee?  
A doua zi, din apa lipsită de orice vietate se înălţară tot felul de vulturi, care pleşuv, care hoitar şi, mai ales, condori. Mai erau şi alte specii consumatoare de purici, ploşniţe, furnici, sau bondari, dar ele nu prea erau luate în seamă. Proveneau dintre săracii planetei care nu avuseseră bani pentru alte forme mai acătării. Totuşi, după ceva vreme, nu multă, de pe faţa pământului dispărură toate insectele, ba chiar şi râmele care avuseseră inconştienţa să iasă din pământ.  
Ochii roşii ai Condorului Suprem se uitau cu poftă la Savantul Cintezoi şi păreau a spune ceva. Numai că, ciripind jalnic, cintezoiul spuse smerit:  
- Preaiubitule, am soluţia! Ne transformăm în ciuperci! Ăstea nu au nevoi de hrană şi înmulţesc prin spori, deci adio, conflicte pe teme sexuale, au micelii care le asigură o existenţă nedeterminată, iar de frumuseţea lor nici nu trebuie să ne mai îndoim. Păi, nu cântam noi, în copilărie, chestii cu ciupercuţe şi fetiţe prin păduri? Ee?  
A doua zi pământul se umplu de ciuperci. Toate extrem de otrăvitoare! Dar erau, unele mai frumoase ca altele, colorate, de diferite forme, trăind într-o armonie deplină cu miceliile îmbârligate, într-o dragoste şi o fericire fără cusur. Toată suflarea planetei era încântată mai ales că dispăruseră toate suferinţele legate de sistemul osos, digestiv, circulator, migrenele, violurile, beţiile, asasinatele, jafurile, sau crimele pasionale. Era cumva precum în paradisul mult visat!  
Mda, dar cum nu mai erau insecte, polenizările nu s-au mai făcut şi întreaga vegetaţie a dispărut. Pământul a devenit un deşert încins de soare iar ciupercile au intrat în panică. Tentaculele pline de otravă ale Ciupercii Supreme se întinseră lacome către Savantul Ciupercă. De spaimă acesta fâsâi:  
- Preaputernicule, am soluţia! Pun în sol o soluţie şi ne transformăm în bacterii! Unele care pot răspândi orice boală vrem noi! Ne înmulţim prin diviziune, deci nemurirea este asigurată, nu ne poate distruge nici o radiaţie fiindcă ne protejăm cu un înveliş care rezistă la orice şi, aici-i-aici, ne lăsăm duşi de vânturi în cosmos de unde plecăm spre alte planete pe care să le distrugem cum am făcut şi cu asta! Ce-i puţin lucru! Hai, ia miceliul din gâtul meu şi lasă-mă să torn soluţia în sol…  
Ciuperca Supremă desfăcu miceliul şi aprobă planul! La urma-urmei, era un plan perfect. O altă planetă unde tot el va fi Suprem. Era toxic, avea şi experienţă…  
***  
Înfiorat de perspectivele pământenilor, Divinul Creator, cel care afla totul fără nici o întârziere, îl chemă pe Lucifer şi spuse:  
- Dragul meu, ocupă-te tu de această mică anomalie… Nu-i lăsa să infecteze alte planete cu prostia şi îngâmfarea lor…  
- Prea Bunul Meu Părinte, băgă Luci una unsuroasă, Îţi mulţumesc pentru încredere şi te rog, nu te îndoi de faptul că voi rezolva perfect această disfuncţie cosmică. Dar, am rugămintea de a dezlega osânda copiilor acelora zburdalnici de pe Draconia. La urma-urmei, au pus şi ei de un conflict, două, aşa cum fac toţi…  
***  
Generalisimul drăcarilor juca fotbal cu nasturi în sala Consiliului de Război cu toţi generalii din subordine. Râdea fericit şi din gură îi curgeau bale de plăcere că ăia se lăsau bătuţi. Totuşi, la un moment dat, se ridică, se încruntă, îşi regăsi aerul belicos şi ordonă, fără a fi sigur că ştie ce spune:  
- Îmbarcarea, imediat, pe crucişătoarele intergalactice şi să pornim în sfânta misiune de salvare a universului!  
Generalii simţiră adierea damblalelor pe la tâmple. Cine oare îl învăţase pe generalisim aceste cuvinte? Că din mintea lui, era imposibil de bănuit că se putea naşte aşa ceva! Şi ce crucişătoare, că toate erau de mult fărâme şi le furau nomazii de prin parcurile tematice ca să facă tingiri din ele? Totuşi, ei erau soldaţi, aşa că, pe timp ce-şi puneau întrebările fugeau spre astroportul militar. Singurul de altfel! Aici uimirea era gata-gata să-i sufoce. Astroportul era mai strălucitor ca niciodată şi la cheu erau andocate cinci crucişătoare de ultimă generaţie. Răcnetele de bucurie erau întrecute numai de febra intrării în luptă. Se îmbarcară şi primiră misiunea la bordul navelor. Distrugerea unei planete care ameninţa stabilitatea cosmosului. Deci, floare la ureche, pentru nişte războinici cum erau ei. Ca să nu mai vorbim de dotările noilor nave, dăruite, se spunea, de chiar marele lor protector. Intrară pe o gaură de vierme şi ajunseră imediat în apropierea nenorocitei de planete care provoca îngrijorare. În timp ce-i pufnea râsul gândindu-se la soarta bezmeticilor pe care-i vor cuminţi, se aşezară în formaţie de luptă şi începură scanarea viitorului teatru de luptă.  
Generalisimul în chemă la ordin pe şeful cercetării:  
- Bă, ce-i dă capu’ ăstora? Cât sunt de înarmaţi? Ce posibilităţi de ripostă…  
- Şefu’ sunt nişte cretini care s-au apucat să se joace de-a Creatorul lor şi acestuia i s-a pus pata pe ei! Şi, atenţie mare, am găsit un calendar, unul dintre ele, că de proşti ce sunt au mai multe, în care ni se spune că sunt în anul 6.666. Dacă-i bulim acum, Tătucul nostru se va bucura mult, că lui îi place chestia asta!  
- Bă, da luna, ziua, ora, o ştii cumva, că vreau să mă fac de râs în faţa Marelui Nostru Stăpân şi s-o iau în fălci!  
- Da! Suntem în luna a cincia, ziua a zecea…  
- Mdaaa, e bine! Declanşaţi faza unu! Şi, bă, ţine minte câte zile oi avea! Dacă faci un lucru fă-l bine, că Stăpânul nostru nu-i chiar cel mai milos din lume. Marş!  
Şeful cercetării plecă înjurând ca un bun subordonat ce se afla. Dădu, la rândul său ordinele necesare. Din corpurile crucişătoarelor plecă o peliculă aproape invizibilă, dar etanşă, care învălui planeta. Tot ce era viaţă se sufocă, iar sufletele se prinseră în peliculă, precum odinioară muştele pe hârtia lipicioasă. Generalisimul le examină cu atenţie… Erau nişte suflete mici, urâte şi foarte rele, însă fiind multe, Stăpânul putea fi mulţumit de captură. Generalisimul rânji…  
- Declanşaţi faza a doua, ordonă el fericit! Laserele de pe crucişătoare focalizară asupra planetei. Aceasta se transformă într-un bulgăre de lavă apoi explodă umplând spaţiul de lumină. De la hublourile deschise ale navelor drăcarii aplaudară voioşi. Era o misiune îndeplinită în condiţii perfecte, fără nici o victimă.  
Generalisimul trecu în jurnalul de bord data încheierii misiunii: 06.06. 6.666 ora 06.06. Abia acum bucuria Stăpânului avea să fie deplină…  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
Referinţă Bibliografică:
Scenariu bine documentat / Mihai Batog Bujeniţă : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 501, Anul II, 15 mai 2012, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Batog Bujeniţă : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Batog Bujeniţă
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!