Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Evaluari > Mobil |   


Autor: Nicoleta Milea         Publicat în: Ediţia nr. 219 din 07 august 2011        Toate Articolele Autorului

SATUL MOROMETILOR
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
SATUL MOROMEŢILOR 
  
Specificul naţional constituie una dintre trăsăturile fundamentale ale atitudinii estetice în faţa realităţii, modalitatea particulară proprie de existenţă a creaţiilor literar – artistice, o constantă de bază în definirea profilului spiritual al oricărui popor. În capitolul ,, Specificul naţional”, cu care se încheie monumentala ,, Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, George Călinescu scria: ,, Garanţia originalităţii noastre fundamentale stă în factorul etnic” 
  
Este bine cunoscut faptul că nu există literatură naţională scrisă care să nu aibă legătură cu folclorul local, cel puţin în anumite etape ale dezvoltării ei, fie că este vorba de literaturi cu existenţă milenară sau de literaturi mai noi. 
  
Scriitorul autentic, indiferent de perioada în care a scris, de curentul căruia îi aparţine, imprimă operei sale inconfundabile trăsături naţionale. 
  
În acest sens, între cărţile fundamentale ale literaturii române, romanul ,, Moromeţii”, de Marin Preda, capodopera prozei contemporane, ilustrează imaginea satului românesc din Câmpia Dunării, la răscrucea drumurilor istoriei. Scriitor de profundă vocaţie realistă, Marin Preda îmbogăţeşte galeria personalităţilor literare, pentru care specificul naţional constituie coordonata fundamentală a atitudinii estetice în faţa realităţii. 
  
,,Talentul este un dar, scrisul este o responsabilitate” mărturisea Marin Preda, scriitorul care avea sa rămână fidel toată viaţa acestui crez . ,, Eu nu mă gândesc niciodată decât la ceea ce am cunoscut şi la ceea ce am trăit direct. Consider că numai asta are valoare Ceea ce au trăit alţii are valoare numai pentru ei. Un scriitor nu poate cunoaşte decât o singuro viaţă, un singur destin, destinul unei clase sau al unei categorii sociale mai restrânse”. 
  
Neamul românesc există cultural, în special, prin făptura socio – culturală a ,, satului”, adică a folclorului şi a etnografiei sale. Specific românesc nu rămâne decât satul, populaţia rurală. 
  
Satul lui Marin Preda este proiectat în mit, iar viaţa lui se desfăşoară după anumite ritualuri prestabilite din vechime: ,, Moromeţii stau sub un clopot cosmic. Drumurile mari ale istoriei trec prin ograda lor. Omul liniştit şi ironic-Ilie Moromete stă totuşi pe un vulcan ‚''(Eugen Simion). 
  
Romanul ,, Moromeţii” este străbătut de o fascinantă încărcătură de elemente etnografice si folclorice cu funcţie estetică. 
  
Satul ,,Moromeţilor” pare destul de solid din centru până la periferie. Aşezarea instituţiilor şi a caselor este realizată după o anumită ordine. Nimic nu este întâmplător.În centrul comunei se află casa lui Aristide, Banca Populară, Casa parohului Petrică Provinceanu, o fântână de piatră, Şcoala Primară, prima biserică, Primăria comunei, casa notarului, casa ginerelui, învăţătorul comandant al subcentrului cu premilitara, Toderici, casa celui de-al doilea paroh al comunei, magazinul comercial şi casa lui Petre Ianculov, vechi negustor al comunei. 
  
Lumea şi satul precum şi poziţia caselor în sat constituie o problemă a reprezentării spaţiale cu profunde semnificaţii în viaţa oamenilor. Centrul şi marginea nu sunt numai repere geografice, ele sunt locuri cu o deosebită încărcătură spirituală. Tot ce aparţine locului are însuşiri deosebite, caractere specifice, proprii - ,, nu lumea e în spaţiu, ci spaţiul în lume”. 
  
Descifrăm starea sătenilor după construcţia caselor, după interioare, după aspectul ,,bătăturii” şi ale împrejurimilor casei. Câteva exemple susţin afirmaţiile. 
  
Casa lui Ţugurlan: ,, Văzută din drum gospodăria lui Ţugurlan pare să fie a unui om cu stare. Avea un fânar cu patru rânduri, frumos făcut, înalt, cu acoperiş de şiţă, care parcă de departe era un acaret. Casa, de asemenea, învelită cu şiţă, părea arptoasă cu două odăi, cu ferestre mari, cu tindă între odăi, cu prispă şi parmalâc. Lângă gardul curţii, în colţul pe care îl făcea cu drumul, se afla o fântână, cu ghizdurile de ciment, cu două găleţi cu lanţ de scripete, cu un jgheab mare de tot de ciment, întins lângă şanţ ... Cât despre fânar şi casă erau vechi, aveau 30 de ani, fuseseră făcute de taică-său, cu lemne furate din pădure în timpul răscoalei”. 
  
Casa lui Vasile Boţoghină era aşezată la 3-4 case de fierăria lui Iocan: ,, Avea o curte mititică, în mijlocul căreia stătea căruţa omului, nu avea nici un şopron, nici vreun salcăm mai umbros sub care s-o vâre. 
  
În fundul curţii se vedea un fel de gard mic, din nuiele care despărţea casa şi bătătura de o grădină la fel de mică în care Vasile Boţoghină avea câteva straturi de ceapă şi usturoi. În grădină şi curte, omul făcuse un grajd pentru cai.” 
  
O altă înfăţişare exprimă casa lui Isosică, femeia lui fiind ,,prima gospodină din sat care făcu rost pe-acolo, pe la raion, de o butelie de aragaz şi se lipsi astfel pentru întâia oară în bucătăria satului de paiele tradiţionale sau de lampa de gătit cu petrol. 
  
Casa lor nu era dintre cele mici, dar nu prea avea acareturi, semn că gospodarul nu prea se ocupa cu agricultura şi n-avea nici vite, nici nutreţuri.” 
  
Impresiile specifice casei, prispei, bătăturii, curţii, locului, în general, sunt în strânsă legătură cu viaţa omului şi condiţia lui. 
  
Între om şi lumea exterioară, între ţăran şi obiecte există un mod specific de cunoaştere, un fel de participare nu numai fizică, ci şi afectivă, o intimitate de nezdruncinat. 
  
În casa ţărănească, printre bunurile cele mai de preţ se numără, de exemplu, lada de zestre. 
  
Pentru omul satului arhaic foarte importante sunt sărbătorile, acel timp sacru ce impune o anumită stare fizică şi morală, o curăţare exterioară, dar şi una interioară. 
  
Obiceiurile, tradiţiile, datinile populare ilustrează realitatea spirituală a oamenilor, evidenţiind particularităţile unui mod specific de existenţă a ţăranului român din Câmpia Dunării. Se regăsesc în roman: ,,hora” ( de obicei duminica după-amiază aproape toată familia lui Birică participa la pregătirea şi plecarea lui la horă), ,, însurătoarea lui Birică cu Polina '', ,,moartea”, ,,parastasul”, ,, parastasul lui Sandu”, forma veche de ritual, sărbătoarea cinstirii morţilor prin praznice date fără slujbă, spălatul pe picioare înainte de praznic, obicei rămas în sat din timpul străvechi. 
  
Căluşul,unul dintre cele mai semnificative obiceiuri populare, însemnată manifestare folclorică, cu urme din vechime şi cu o literatură bogată, cunoscut şi peste hotare, a fost consemnat pentru prima dată la Dimitrie Cantemir în ,, Descriptio Moldaviae” 
  
Marin Preda, în ,,Moromeţii” realizează o adevărată pagină antologică, de la selectarea tinerilor în constituirea cetei căluşarilor, până la adevăratele spectacole ce nu au egal în viaţa satului. 
  
Sunt toate aceste tradiţii, obiceiuri, datini, etc., la care ne-am referit- o avere ,,un rost”pe care oamenii câmpiei l-au agonisit într-o lungă şi zbuciumată istorie. Un rost la care oamenii satului ţin şi pe care în respectă . 
  
Căci, aşa cum mărturisea ,,nemuritorul” Ilie Moromete, ,,până în clipa din urmă omul e dator să ţină la rostul lui”. 
  
Nicoleta Milea 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
SATUL MOROMETILOR / Nicoleta Milea : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 219, Anul I, 07 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicoleta Milea : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Nicoleta Milea
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!