Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Naratiune > Mobil |   


Autor: Stan Virgil         Publicat în: Ediţia nr. 221 din 09 august 2011        Toate Articolele Autorului

SARUTUL SARAT
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
CAP.11. face parte din romanul in lucru ANA, FIICA MUNTILOR 
  
MOTTO: 
  
Dacă vrei să fii iubit, iubeşte. Seneca 
  
Fetele au intrat în cameră, aducând fiecare din grădină gânduri diferite. Cristina s-ar fi întors tentată de invitaţia lui George la o plimbare pe faleză şi de ce nu, o vizitare a discotecii Cerna, Ana zburdând cu gândurile la infinitatea cerului şi a mării. Amândouă fetele erau sub influenţa mirajului nopţii romantice petrecută în compania a doi bărbaţi simpatici şi interesanţi şi sub acordurile chitarei măiastră a lui Gheorghe Gheorghiu, ce le purtase cu frenezie pe aripile poeticei nopţi de iulie. S-au dezbrăcat de ţinuta avută în grădină intrând pe rând sub duşul de la care spera să le sosească cât mai repede somnul odihnitor după o zi atât de plină în evenimente. Şi când te gândeşti că era abia prima zi şi mai urmau încă unsprezece... 
  
Amândouă reconfortate de apa duşului, au comentat câteva clipe seara din grădină apoi s-au cuibărit în pat. Cristina abia aştepta să adoarmă Ana să părăsească camera pentru a se întâlni cu George aşa cum i-a promis când acesta i-a spus că o aşteaptă maximum o jumătate de oră în faţa hotelului, apoi pleacă să se plimbe pe faleză. Prea era frumoasă noaptea cu cerul ei plin de stele. 
  
Ana alerga cu gândul la Gelu. Îl plăcea. Era manierat, cult, romantic, cu totul special faţă de bărbaţii pe care îi cunoscuse până acum. Cel mai mult a fost intrigată de faptul că Gelu nu a bătut niciun apropou la o eventuală întâlnire sau ceva de felul acesta. Toată seara a fost tratată ca o camaradă, ca o prietenă veche fără nicio implicaţie sentimentală. Poate că tocmai această atitudine a intrigat-o cel mai tare. Dacă ar fi abordat o discuţie directă cu trimitere la o legătură amoroasă, poate că l-ar fi respins de la început. Dar aşa... Oare să fi constatat că nu este suficient de interesantă pentru el încât să nu-i dorească apropierea? Dar parcă i-a spus când s-a prezentat că i-a remarcat prezenţa de la sosire ca pe o femeie deosebită. Atunci de ce nu a mai făcut şi pasul următor? 
  
Ana privea cerul înstelat prin fereastră şi cu gândul dorea să-l facă pe Gelu să privească şi el cerul, aşa cum procedase pe plaje când l-a făcut să întoarcă capul spre ea: 
  
"Gelu dacă îţi este dor şi te gândeşti la mine, atunci priveşte cerul nopţii şi imaginează-ţi că eu pot fi o stea. Caută în imensitatea cerului şi descoperă-mă. Dacă mă vei găsi voi fi steaua ta norocoasă. Nu mai tu mă poţi vedea, eu pentru tine voi fi mereu acolo pe bolta cerească, să-ţi veghez somnul şi gândurile. Deschide larg fereastra inimii şi primeşte-mă cu braţele deschise. Vreau să-ţi simt căldura sufletească. Să mă strângi în braţe şi să mă săruţi aşa cum nu ai mai făcut-o cu nimeni până acum". 
  
Ana adormi pătrunsă de aceste frumoase gânduri. Somnul nu i-a fost tulburat de niciun vis până târziu în noapte. 
  
Cum a simţit că Ana a dormit, Cristina a luat un pantalon şi o bluză pe ea şi cu cea mai mare grijă să nu fie simţită, părăsi camera hoţeşte. Se ferea de parcă ar fi trebuit să-i dea socoteală Anei de faptele sale! Nici ea nu ştia de ce se fereşte de Ana. Poţi fugi şi să te ascunzi de multe lucruri, mai puţin de tine însăţi. Poezia vieţii are cele mai frumoase versuri, cele mai perfecte rime iar semnele de punctuaţie sunt adăugate pe parcurs în funcţie de evoluţia vieţii fiecăruia. Cristina credea că în trecutul ei avea lucruri ce trebuiau ţinute ascunse şi departe de curiozitatea oamenilor. Nu ar fi vrut să se întoarcă la existenţa anterioară unde lăsase atâtea întrebări fără răspuns, ape tulburi cu valuri învolburate, permanenta teama de ziua trecută şi de necunoscutul din ziua următoare, exaltarea sau deprimarea, cât şi dorinţa de a uita totul şi de a avea un nou început. Dorea să se detaşeze de acele poveşti ce şi le dorea uitate şi care încă îi mai imprimau emoţii ce refuzau să se estompeze, odată cu trecerea timpului. Aici la mare vrea să-şi ofere o clipă de relaxare, de uitarea acelor momente ale vieţii când nu totul a fost cum şi-a dorit. Dorea să fie o persoană fără trecut, o tânără cu speranţa unui alt viitor, chiar dacă mirajul acestuia va dura doar câteva zile. George îi stârnise pofta de viaţă, de aventură şi de distracţie, tocmai elementele ce i-au lipsit atât de mult în micuţul său orăşel de pe malul stâng al Dunării. 
  
Poate că după o noapte miraculoasă, sufletul ia forma unui înger cu aripile de un alb imaculat, iar visul trecutului se pierde în ceaţa nopţii ce se sfârşeşte când zorii bat din aripi la fereastra camerei de hotel unde spera sa ajungă înainte ca Ana să-i descopere lipsa. Coborând scările în linişte, fiind trecut de miezul nopţii, Cristina gândea că şi dacă ar începe să plouă cu tunete şi fulgere, ea tot ar vedea soarele din inima ei şi ar merge mai departe să-l întâlnească pe cel ce-i tulburase liniştea în această seară şi îi dăduse noi speranţe. Era minunat. Era o noapte caldă şi plină de bucurie iar ea simţea că pluteşte. Oare s-a îndrăgostit de George? Dar Ana? Ce sentimente avea pentru Gelu? Chiar nu i-a plăcut de el? Ea îl găsea un om minunat şi ar fi fost fericită dacă privirea şi-o îndrepta spre ea şi nu spre Ana, chiar dacă nu se potriveau. Ştie ea viaţa cum să le orânduiască pe toate şi fiecare sac îşi va găsi petecuţul său, aşa cum credea ea că l-a găsit pe George care să-i astâmpere setea de viaţă şi de dragoste. “Şi ce frumos recita. Oare la fel de frumos va şti să sărute şi să iubească? Poeţii sunt mai romantici decât muritorii de rând, de aceia se spune despre ei că sunt cu capul în nori. Spera să aibă curajul să o facă, că doar nu a invitat-o după miezul nopţii la plimbare doar să admire luna şi stelele”. 
  
Când a ajuns în faţa recepţiei, l-a văzut pe George cum se plimba agitat printre maşinile parcate în faţa hotelului, uitându-se mereu la ceas. Văzând-o că iese din hotel, pe faţa bărbatului puteai citi satisfacţia. Reuşise să o răscolească pe fată şi iată că acum vor pleca la plimbare pe faleză sau se vor opri la vreo discotecă. 
  
Ca şi când se cunoşteau de-o viaţă, s-au luat în braţe şi şi-au împreunat buzele într-un scurt sărut dar promiţător pentru mai mult. 
  
- Credeam că nu ai să mai vii. Mai aşteptam câteva minute şi dădeam un tur prin zonă apoi plecam la discotecă. Gelu nu a vrut să meargă iar mie nu-mi era somn. Sunt obişnuit să mă culc foarte târziu. Mai bine dorm ziua iar noapte o dedic scrisului. Am mai multă linişte şi de ce nu, inspiraţie. 
  
- Am aşteptat să adoarmă Ana. Cum după duş a adormit repede, am putut pleca şi eu. 
  
- Dar de ce trebuie să te fereşti de Ana? Am înţeles că v-aţi cunoscut abia la cazare, nici cel puţin în tren! 
  
- Ai dreptate. Nu ştiu de ce, doar nu am de ce să dau socoteală nimănui de ce program vreau să-mi fac. Nu ştiu ce mi-a venit de nu i-am spus. 
  
- Unde vrei să mergem? 
  
- Tu ştii, eu am venit pentru prima dată în Saturn, deci nu cunosc staţiunea. 
  
- Atunci mergem pe faleză să ne plimbăm un pic, stăm pe o bancă şi admirăm marea, vorbim despre câte în lună şi în stele şi vedem noi ce mai facem spuse el cu subînţeles. 
  
- Pentru început este bine şi aşa. Am dormit după amiază şi acum nu-mi mai era somn. 
  
În timp ce Cristina şi George se plimbau pe malul mării la oră târzie din noapte, Ana deschise ochii trezită din somn de foşnetul plopilor ce-i băteau cu ramurile în fereastră. Raza lunii se scălda în luciul oglinzii din cameră luminând patul gol al Cristinei, cu lenjeria mototolită aşa cum se sculase înainte de miezul nopţii. Se dădu jos din pat şi se uită dacă este lumină la baie. „Deci Cristina are secrete şi se fereşte de ea. De ce oare? Nu-i este nici mamă şi nici soră, poate face ce doreşte fără să dea socoteală nimănui. Atunci de ce a plecat pe furiş? Se frământa Ana singură în pat. Îi era ciudă pe colega sa de cameră că nu a avut atâta încredere în ea şi să plece la plimbare sau unde s-o fi dus pur şi simplu fără să se ferească.  
  
Aprinse lampa de pe noptieră şi îşi luă cartea de citit. Nu mai avea somn. Lipsa de încredere a Cristinei o jignise. Era supărată pe ea şi de acum încolo nu o va mai trata cu atâta deferenţă. Poate se arătase prea prietenoasă cu ea, prea ocrotitoare şi fata se putea să se fi simţit jenată. Va vedea ea ce va urma dimineaţa când va veni în cameră. “Ce-ţi este şi cu dragostea”, mai reflectă ea fără să se gândească la ce simţăminte avea ea faţă de Gelu. “Dragostea este mai ceva ca o febră. Nimeni nu-i poate stăpâni durata sau limita intensitatea. Nici nu şi-a dat seama că pe colega sa a lovit-o subit dragostea, de a plecat pe furiş din cameră. S-a îndrăgostit oare sau cine mai ştie de ce o fi plecat aşa hoţeşte”? 
  
Din nou somnul îi dădea târcoale şi lăsând cartea din mână pe noptieră, stinse lumina. Era deja trei dimineaţa. Peste puţin timp începeau ca zorile să alunge întunericul nopţii peste oraş. Înainte de adormi din nou auzi cum se învârteşte cheia în broasca uşii. Se întoarse cu faţa spre perete prefăcându-se că doarme. Cristina intră fără să facă zgomot, se dezbrăcă la lumina lunii şi intră sub cearşaful care foşnea sub corpul său. Adormi imediat. 
  
Ana nu mai putu să închidă ochii până spre ziuă. Era foarte supărată pe fată. Credea că sunt prietene însă a constatat cu amărăciune că aceasta nu are nici cea mai mică încredere în ea. Începea o nouă zi de concediu şi nu o începea în cele mai favorabile momente. Va încerca să limiteze relaţia cu Cristina doar la colegialitatea împărţirii pentru câteva zile a camerei şi atât, fără alte intimităţi. Era totodată curioasă dacă fata va aminti ceva despre plimbarea sa nocturnă. Pe la ora şapte dimineaţa se trezi şi Cristina. 
  
- Cât este ceasul Ana, întrebă ea somnoroasă încă. 
  
- Este şapte deja. Dacă eşti obosită şi vrei să mai dormi, eu plec să servesc micul dejun şi merg pe plaje. Vreau să mai prind ceva din efectul ultravioletelor.  
  
- Hmm, mi-e somn, nu prea am chef de mâncare... 
  
- Ai avut la dispoziţie ca să te odihneşti toată noaptea, aruncă ea ca din întâmplare. Doar nu te-au alergat careva în somn de nu te-ai putut odihni... 
  
- Mda, m-au cam alergat.... Of ce somn îmi este... Vin mai târziu la plaje. Mai dorm să-mi fac somnul de înfrumuseţare. 
  
- Treaba ta, faci cum vrei, eu am plecat.  
  
Ana îşi luă poşeta cu lucrurile necesare pentru plaje şi părăsi camera. Merse în autoservire unde servi micul dejun şi în câteva minute era pe plaje, cu ochelarii pe ochi ungându-şi corpul cu alifiile antisolare. Aruncă o privire iscoditoare spre locul unde făcea de obicei Gelu plajă şi nu îl văzu venit. Poate mai doarme fiind şi el obosit după o noapte petrecută cine ştie pe unde în compania vreunei turiste. Avea de gând să-l interogheze un pic asupra situaţiei sale sociale. Dacă avea să se implice într-o relaţie mai apropiată cu el, măcar să ştie cu cine se aventurează. Nu era ea tipul de femeie care să facă imprudenţe dacă nu le-a făcut până în prezent, dar mai bine să fie prudentă, să nu caute scuze mai târziu că nu a ştiut şi să dea vina pe altcineva.  
  
Soarele începea să pună stăpânire peste întreaga întindere de apă. Razele deveneau din ce în ce mai puternice şi se reflectau în valurile molcome ce se îndreptau într-un ritm continuu spre mal. Turiştii se aventurau unii doar până la geamandură, însă alţii dădeau de lucru salvamariştilor ce-i fluierau să se întoarcă din larg. Spre larg se vedeau bărcile pescarilor ca nişte jucării. Erau la mare distanţa de mal. Ce peşte or prinde oare de stau nemişcate ore în şir? Ştia că au locul de acostare la vreo sută de metri de locul unde făcea ea plaje, dar nu a fost curioasă să meargă să vadă ce peşte aduc din larg când aceştia se întorceau la mal. 
  
- Bună dimineaţa soare, auzi ea din spate o voce cunoscută. Când se ridică îi zări pe cei doi bărbaţi care le-au ţinut companie cu o seară în urmă. 
  
- Bună dimineaţa, răspunse şi Ana la bineţe. V-aţi trezit aşa de devreme? 
  
- Ne-am trezit mai de mult dar nu prea am avut chef să ieşim din cameră. 
  
- A fost noaptea cumva prea scurtă pentru voi? aruncă ea o întrebare aşa poate mai află câte ceva despre cum şi-au petrecut ei noaptea după ce s-au despărţit. 
  
- Nu, a fost la fel de lungă ca şi a ta. Am dormit neîntors. 
  
- Credeam că aţi mai fost la o plimbare pe faleză. Voi scriitori care sunteţi firi romantice, alergaţi după inedit, după seri romantice şi cum azi noapte era lună plină şi cer senin.......... 
  
- Poate că ai dreptate, suntem un pic mai tentaţi să căutăm romantismul în tot ce ne înconjură, dar când nu poţi profita de cel nocturn, te mulţumeşti cu romantismul diurn. 
  
- Oare pot fi comparate? 
  
- Depinde cum priveşti lucrurile. Fiecare moment al zilei poate avea frumuseţea sa. Şi acum marea este frumoasă dacă vrei să-i descoperi cu adevărat frumuseţea. Priveşte numai câte frumuseţi poţi descoperi pe malul mării expunându-se voluntar privirilor curioase sau cercetătoare ale celor interesaţi să privească cu alţi ochi decât privitorii de rând. Şi un scriitor ca şi un pictor poate imortaliza prin cuvinte această frumuseţe care unora li se poate părea banală, sau chiar lipsită de estetic.  
  
- Ce poate fi atât de interesant pe o plaje plină de oameni în costume de baie? 
  
- Oamenii însăşi. Fiecare apare altfel, nu se aseamănă unul cu celălalt. Un corp poate fi armonios construit, altul hidos. Rămâne ca fiecare să-şi aleagă ce doreşte să privească, hidoşenia sau frumuseţea trupurilor umane. 
  
- Eu aş dori să văd frumuseţea sufletească a individului, nu cea trupească cum spui tu. 
  
- Ooo, aici ai dreptate dar ca să-i descoperi sufletul trebuie să pătrunzi în intimitatea lui şi nici atunci nu poţi fi sigur că îl vei descoperi dacă el nu doreşte să te lase să o faci. 
  
- Adică? 
  
- Poţi sta cu o persoană de vorbă mult timp dar aceasta poate fi atât de precaut încât să se lase descoperit numai cât doreşte el să fie descoperit. Sufletul său poate deveni un perete ce nu poate fi penetrat fără acordul lui. Rareori întâlneşti persoane ce se lasă citite ca pe o carte de rugăciuni. 
  
- Şi poetul nu spune nimic? George pare obosit, indispus, sau ce-i cu tine George? Nu ai dormit bine azi noapte? 
  
- Ba da, dar parcă nu mi-am terminat somnul de înfrumuseţare.... 
  
- Ha, ha, credeam că numai femeile au nevoie de acest somn, nu şi bărbaţii. Ele trebuiesc să fie frumoase ca să le plăceţi voi bărbaţii. 
  
- Dacă noi suntem urâţi, crezi că mai putem cuceri inima vreunei femei? 
  
- Cu sufletul George, cu sufletul, nu cu fizicul.  
  
- Poţi avea un suflet cât de mare ar fi el, dar dacă nu ai şi un fizic care să-l recomande........ 
  
- Nu întotdeauna este o regulă. Depinde ce-şi propune fiecare să caute la un partener. Dar ai şi tu dreptate. Când mergi pe stradă cu cineva, cel ce te vede nu-i cunoaşte sufletul ci îi vede urâţenia fizică. Nu v-aţi hotărât unde să face-ţi plaje? 
  
- Ba da, dacă nu te deranjează că ne aşezăm lângă tine, zise Gelu. Cum de eşti singură? Cristina unde este? 
  
- Îşi face somnul de frumuseţe cum spunea adineauri George. I-a fost lene să se scoale aşa de matinal. Părea tare obosită dimineaţa... 
  
- Păi nu v-aţi culcat când ne-am despărţit? 
  
- Ba da, dar cum eu am adormit imediat........Nu ştiu ce a făcut Cristina şi cât de bine a dormit azi noapte. 
  
George nu spunea nimic. Începuse să-şi scoată din pungă cearceaful şi să se dezbrace de pantaloni scurţi şi de tricou. Gelu se instala lângă Ana, aşa ca din întâmplare. Fata îl privea pe furiş cu interes cum se instala, cum îşi scotea mai întâi bluza albă din bumbac, cu mânecă scurtă, apoi cum se deschise la curea şi îşi lăsa pantalonii să-i cadă pe cearceaf. Parcă era la un program de striptease , doar că nu-şi legăna şoldurile după un anumit ritm al unei muzici speciale acestui dans specific în general femeilor, dar şi bărbaţilor care dansează prin cluburile exclusiviste pentru femei. Avea un corp frumos. Înalt de peste un metru şaptezeci după cum o depăşea cu un cap ca înălţime, lucru observat în timpul dansului de aseară, cu umerii laţi, pielea fără surplusuri de grăsime de parcă ar fi făcut sport toată viaţa, bronzat de soarele de pe litoral în zilele cât le-a petrecut la mare şi cu uşoare urme de arsuri şi porţiuni de piele jupuită, dovadă că a mai neglijat recomandările medicilor dermatologi referitor la expunerea la soare.  
  
- Nu mergi în apă? o invită Gelu pe Ana. 
  
- Aşa de dimineaţă? 
  
- Să-ţi alungi orice urmă de somn, dacă încă nu te-ai trezit complet. 
  
- Nu-i prea rece apa la ora asta? 
  
- Crezi că ai să îngheţi? Văd că sunt zeci de turişti în apă, aşa că dacă ei nu păţesc nimic, nici tu nu vei păţi. 
  
- Bine, dar nu merg prea departe chiar dacă ştiu să înot cât de cât.. 
  
- Vedem noi până unde ajungem. 
  
Gelu o ajută pe Ana să se ridice de pe cearceaf şi cum fata nu şi-a mai retras mâna din a lui, au pornit alergând spre apă ca doi copii predispuşi la joacă. Când apa i-a ajuns Anei deasupra şoldurilor, Gelu o luă în braţe şi o ridică deasupra valurilor tot mai îndrăzneţe cu cât înaintau spre larg. 
  
- Hei, ce faci?  
  
- Te iau la plimbare. Eşti pe post de corabie şi navigi spre larg. Să-ţi văd zbaturile cum fac mişcarea necesară înaintării tale spre adânc. 
  
- Dar nu vreau să merg spre adânc, doar ţi-am spus de la mal. Prefer siguranţa apei mici. 
  
- Nu mergem chiar aşa de departe, cât să pluteşti şi eu să te ţin în braţe. 
  
- Ha, ha, deci acest lucru îl urmăreşti de fapt, să mă îmbrăţişezi vezi Doamne, sub pretext că mă susţii în apă, nu cumva cu un alt scop ascuns? 
  
- De ce ascuns? 
  
- Ştiu eu ce gândeşti tu despre intrarea într-o relaţie cu o femeie, sau cum procedezi ca să te apropii de ea? 
  
- Consider-o ca pe o procedură normală, nu una specială. Chiar nu-ţi plac de loc ca bărbat? 
  
- Ce are una cu cealaltă? Ca amic într-o relaţie de colegealitate de plajă, nu pot spune că nu-mi placi. Eşti un bărbat care poate place oricărei femei... 
  
- Mai puţin ţie, mulţumesc de atenţionare. 
  
- De ce spui asta? Ba îmi placi, dar nu m-am gândit la mai mult de atât. Peste două - trei zile vei pleca şi eu voi mai rămâne câteva zile să-mi termin sejurul. Ce rost are să forţăm mai mult starea actuală de amiciţie? 
  
- De la Ploieşti la Câmpina fac o oră. Cine ne opreşte să ne revedem dacă dorim acest lucru? 
  
- Poate că noi, dacă nu simţim mai mult decât o atracţie de simpatie ocazională şi nimic mai mult? 
  
- Să sperăm la acel mai mult. Mie chiar că îmi placi mai mult decât de a-mi fi o cunoştinţă ocazională de pe plaje. 
  
- Nu ştiu nimic despre tine ca să pot fi sigură că nu voi avea neplăceri mai târziu. 
  
- Ce neplăceri? 
  
- Poate ai familie, ai soţie, copii şi aici doreşti să trăieşti o simplă aventură la malul mării cu o fată şi atât. 
  
- Nu am soţie, cu toate că nu pot spune că nu am avut. Sunt divorţat de vreo patru ani şi spre norocul meu nu am avut copii care să sufere din cauza neînţelegerii dintre părinţi. De atunci nu mi-am mai legat existenţa de o altă femeie. 
  
- Ai mers în sihăstrie la vreo mânăstire de călugări? îl persiflă Ana. 
  
- Ei! Nici chiar aşa, mă refeream la faptul că nu m-am mai recăsătorit legal de atunci. Nici eu nu ştiu nimic despre tine, deturnă el discuţia referitoare la situaţia sa după divorţ spre situaţia fetei. 
  
- Ce poţi şti despre mine este că nu m-am căsătorit cu nimeni până în prezent... 
  
- Dar nici tu nu ai fost în sihăstrie la maici... 
  
- Nu am fost dar nici nu m-am lăsat cuprinsă de vâltorile tinereţii. Încă nu am întâlnit bărbatul care să-mi capteze întru atât atenţia, încât să-mi pierd capul şi raţiunea şi să mă mărit cu el, sau să-i devin amantă. 
  
- Ha, ha, ha, deci numai cei ce-şi pierd raţiunea se căsătoresc sau devin amanţi? 
  
- O pot face şi cei ce cred că iubesc şi sunt iubiţi. 
  
- Mda, să înţeleg că nu ai fost pusă în această situaţie niciodată? 
  
- Nu, ai gândit corect. 
  
- Interesant. 
  
- Ce-i atât de interesant? 
  
- Tu. 
  
- Adică? 
  
- La vârsta ta să nu fi întâlnit pe nimeni de care să te îndrăgosteşti şi să simţi cum se pârjoleşte totul în jurul tău. 
  
- Poate am întâlnit, dar nu a fost să fie şi nici raţiunea nu mi-am pierdut-o, apoi pe timp ce vremea se scurgea, altfel am privit viaţa şi priorităţile mele. 
  
- Aşa-i. Apar alte priorităţi de la o anumită vârstă. Maturitatea aduce cu ea şi o altă doză de raţiune. Priveşti altfel viaţa. 
  
- Nu vrei să înotăm? 
  
- Unde? În mare sau în vâltorile vieţii? 
  
- Unde vrei, dar deocamdată s-o facem în mare. Pornim la întrecere? 
  
- Până unde? 
  
- Până la capătul digului, mai departe nu mă încumet. Nu am mai înotat de mult şi nu mai am antrenament, obosesc repede. 
  
- Te ajut eu dacă oboseşti.  
  
- Mulţumesc, eşti foarte amabil. O faci gratis? 
  
- De ce nu? Dar dacă vrei să mă recompensezi cu ceva, nu refuz... 
  
- Şi cam la ce recompensă te-ai gândit domnule scriitor? 
  
- Ei, aici în public... poate doar la un pupic. 
  
- Şi dacă nu ar fi publicul? 
  
- Atunci depinde de fiecare ce vrea să ofere şi cât vrea să ofere. 
  
- De exemplu tu ce-ai avea de oferit? 
  
- Ce facem acum, negociem oportunităţile fiecăruia? 
  
- Nu, ne jucăm. Nu vrei să fi din nou copil şi să iei totul ca pe o joacă? 
  
- Ar fi frumos, dar din păcate nu mai putem să revenim la acea vârstă minunată. Doar prin scris mai pot să las amintire acele frânturi din viaţă când mai eram copil. 
  
Gelu o luă pe Ana în braţe şi porni cu ea spre larg. Fata dădea din picioare şi ţipa a joacă, plăcându-i cum era purtată deasupra apei şi cum valurile treceau peste amândoi, determinându-l pe Gelu să sară în sus cu ea, să nu înghită apa sărată nici unul dintre ei. 
  
Când îi ajunse apa până la piept se opri şi îi dădu fetei drumul din braţe. Aceasta se scufundă cu totul, ca apoi să revină la suprafaţă, prinzându-se de umărul lui. Se şterse cu mâna de apă pe ochi şi pe gură şi se uită la Gelu care zâmbea satisfăcut că o are prizonieră lângă el. O ţinea cu mâna încolăcită de mijloc, ridicând-o cu capul până în dreptul buzelor sale şi o sărută. Ana nu a fost surprinsă de gestul bărbatului. Se aştepta la aceasta şi chiar o dorea de aceia îi răspunse la sărut, prinzându-l de după gât cu mâna. Dădea uşor din picioare ca să înoate în timp ce el îi ocupa gura într-un sărut pasional cu gust sărat de la apa mării.  
  
Ana îşi simţi prin tot corpul un uşor tremur şi nu mai era din cauza temperaturii apei ci a sărutului, temperatură ce se propaga cu iuţeală. Cânt o lua cu frisoane, când cu călduri. Îşi aminti de rugămintea ei de azi noapte, ca Gelu să privească cerul senin şi să-i descopere prezenţa ascunsă într-o stea. Însemna că îl privise şi o descoperise, dacă astăzi se sărutau. Oare ce va mai urma acestui sărut? Chiar o place cu adevărat sau se joacă cu ea pentru a se distra în ultimele zile ce le mai are de petrecut la mare?  
  
Îl privea şi descoperi în ochii lui tandreţe. Descoperi că şi el o plăcea aşa cum îl plăcea şi ea. Oare are să se întâmple minunea să descopere la mare pe o plaje aglomerată, bărbatul pe care şi l-a dorit atât de mult toată viaţa? Dar când îi va descoperi adevărata identitate, lipsa ei de pregătire intelectuală, ce va spune Gelu? Era o simplă croitoreasă care avea doar un talent nativ în creaţia vestimentară şi o intuiţie asupra modei feminine şi atât. Pe când el.... cine ştie ce facultăţi o fi terminat. Doar avea experienţa cu conferenţiarul din Braşov care a fugit de şi-o fi "rupt călcâiele"când i-a spus că are doar zece clase şi atât. Va fugi şi Gelu? Trebuiesc lămurite aceste lucruri cât mai repede pentru ca mai târziu nimeni să nu aibă de suferit. Cum va găsi ocazia, cum va aborda acest subiect, deocamdată era prea devreme. Un simplu sărut nu însemna mai nimic într-o relaţie. Poate doar începutul ei. 
  
Când au revenit la cearceafuri, au găsit-o pe Cristina şi pe George într-o postură care spunea mai mult decât doreau ei să spună despre relaţia dintre ei. S-au făcut că nu au văzut nimic. Gelu şi Cristina s-au salutat ca două cunoştinţe vechi şi fiecare şi-a văzut mai departe de bronzatul său.  
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
SARUTUL SARAT / Stan Virgil : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 221, Anul I, 09 august 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Stan Virgil
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!