Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Eveniment > Ordinea Zilei > Mobil |   


Autor: Mihai Marin         Publicat în: Ediţia nr. 811 din 21 martie 2013        Toate Articolele Autorului

LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI !
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Moto: "Poezia este Lacrima de Sărbătoare când Sufletul se întâlneşte cu Dumnezeu... -MARIN MIHAI (Spania) ´´  

GHEORGHE A. STROIA,red.sef Revista Armonii Culturale: De ce? De ce mai avem nevoie de POEZIE? ...La aceasta intrebare,raspund mai multi scriitori,redactori sau colaboratori ai Revistei Armonii Culturale.......  

(VIDEO youtube,atasat de Marin Mihai : Nichita Stanescu despre Poezie, ,intr-un interviu realizat de poetul sarbo-roman Adam Puslojic :http://www.youtube.com/watch?v=_otbOyH55gc )  



Liviu Ofileanu :“Ce este poezia pentru mine? – am vrut să fac o introducere încercând să punctez funcţia poetului încă din evul mediu. M-am răzgândit, conştient că atâţia alţi poeţi au citit acele lucruri, iar unui cititor performant i se par cu siguranţă teribil de plictisitoare. Mi-am mai dat seama că interogaţia cu pricina are cu vârsta un cu totul alt răspuns, iar când se trage linia se constată uneori că omul nu se regăseşte cu totul în scrierile lui. Lucrez cu sensuri şi analogii, cu imaginaţia dar şi cu un dor nelămurit de altceva. O poezie bună o recunoşti ca pe o traducere bună, şi comparaţiile pot continua până la apa de izvor după o zi de sapă, ori pacea pe care o resimţi după ce te-ai rugat…

Nu pot să nu scriu, aşa simt că trebuie să o fac şi totuşi nu sunt un grafoman. Sunt luni în care nu scriu nici un vers. Atunci, trebuie că poezia se află la alţii, deci nu o poţi stăpâni aşa cum ai cumpăra un frigider, e acolo pe hol şi gata… Fie le scriu, fie că le citesc, versurile nu ţin locul a ceva cum s-ar crede, ci ele completează nevoia de Absolut. Îmi place să dau vina pe Yahve, pentru că de la El a pornit inspiraţia psalmilor lui David… Poezia e un flux la care mă conectez citind sau scriind, iar când prind legătura, corectez asemeni lui Borges, începutul sau sfârşitul unui poem, întrucât acestea îmi sunt servite de undeva… restul e tăcere, o căutare febrilă a minţii acompaniată de un sentiment de iubire. Poate conştientizarea finitudinii trupeşti, asemenea călugărilor, face din această trăire ceva cu adevărat memorabil.” - LIVIU OFILEANU, Hunedoara

„Poezia reprezintă pentru mine Cerul cu "versul" său care poartă lacrima netimpului cu trup de lumină. Este pasărea măiastră sculptată în gând şi care poartă misterul, vraja iubirii către porţile eternităţii” – IONEL MARIN, Focşani

„Poezia ca mod de viaţă : Poezia este pentru mine chiar existenţa însăşi, fiindcăviaţa mea o consider un mesaj artistic cu ajutorul imaginilor expresive exprimat printr-un limbaj folosit concentrat al afectivităţii faţă de semeni şi mediu înconjurător. Poezia nu este numai muzică şi nici numai o suită de imagini. Nu este nici o simplă suită muzicală de gânduri. Este o suită muzicală de gânduri emoţionale” – AL. FLORIN TENE, Cluj Napoca

“Poezia pentru mine este un fel de a fi! Pentru mine a scrie înseamnă: a iubi, a tăcea, a râde, a plânge, a dansa, a trăi, a muri, a picta cu emoţii în cuvinte pe sufletele oamenilor!” RAMONA - SANDRINA ILIE, LADY ALLIA, Braşov

“Poezia – un fir de păianjen de-a lungul căruia încercăm să urcăm spre infinit” – VIRGINIA POPESCU, Ploieşti

“Poezia este un răsărit de soare care ne bucură sufletul în fiecare clipă” – NICOLE POTTIER, Franţa

“Lumina lunii toarnă, de sus, în noi, iubire/ Şi ne-nteţeşte foamea de scufundare-n dor,/ E dor din dorul cosmic, destinul tuturor;/ Puterea ei de vrajă se-ascunde-n strălucire” - CRISTIAN PETRU BĂLAN, Chicago, SUA

”poemul e tăcere
am jurat
cu degetul la tâmplă
să nu apăs
pe cuvinte
decât în caz de poem” TĂCERE - MARIN IFRIM, Buzău

iris„Poezia este oxigenul vieţii mele sufleteşti. Fără ea simt că mă sufoc. După o zi petrecută printre oameni prozaici, ajuns acasă, scot imediat o carte de poezie din bibliotecă şi... încep să respir. Dacă sunt departe de casă şi n-am o carte la îndemână, mă uit la cer. Sau la o fântână arteziană. Sau la o femeie frumoasă, străduindu-mă să nu aud ce spune.” ALEX. ŞTEFĂNESCU, Bucureşti

“Te întrebi ce este poezia? Poezia este un miracol. Poezia este un tot şi o taină . A scrie poezie este ca şi cum ai păşi într-o Biserică, într-un spaţiu sacrosant şi atunci poezia este un Strop de veşnicie pentru că a scrie poezie este ca şi cum l-ai mărturisi pe Dumnezeu şi veşnicia lui, iar cel care scrie poezie , poetul este atins de Degetul Luminii, este crucificat iar crucea poetului ajunge , în visul sau, până la cer, loveşte pământul, iar din braţele crucii curg stele cu care el, Poetul îşi spală faţa înzorind-o. Poezia este esenţa Luminii pentru că în poezie nu poţi păşi decât la braţ cu Dumnezeu iar Dumnezeu este Lumină şi Lumina nu te poate întrista ci doar înlumina. Poezia este inexprimabilul personalizat pulverizat cu o anume generozitate prin structura internă a unui limbaj care aparţine doar Creatorului.” - SPERANŢA MIRON, Galaţi

„Poezia este al cincilea anotimp trimis de Dumnezeu pe Pământ, pentru a asigura omenirea că datorită acestui fenomen divin, sfârşitul lumii va fi amânat cu încă 1000 de ani. Este o energie spirituală care poate anihila de mai multe ori pe cea nucleară. Este la fel de blândă ca plutirea unui înger şi la fel de curată şi mirositoare ca florile de măr, iar un gram din acest reactiv poetic poate asigura pacea şi înţelegerea între planete pentru toate Constelaţiile plăcute lui Dumnezeu. Fiecare poet român deţine cantităţi enorme din această fuziune dumnezeiască, pentru care voia lui Dumnezeu va da infinitului un suflu nou, extindere plăcută pentru alte şi alte miliarde de veacuri şi Căi Lactee!” VS GHICAN, Tecuci

“Poezia este sămânţa ce se hrăneşte din puterea cuvântului. şi tot EA-Poezia, cu rădăcinile înfipte în sufletul nostru, are puterea de a înfăptui minunea: ne transformă pe noi înşine în seminţe roditoare de frumos, într-un echilibru perfect…Putem fi chiar noi…POEZIE.” MARICICA STROIA, Adjud
"O pasăre măiastră de lumină,
Cu forme de curcubeu în vocale
Şi-a deschis mugur crud şi-l anină
Pe ţitera inimii prelinsă-n pocale.
Raiul se umple de flori primenite,
Fluturi de vis se pierd în neant,
Cocorii din noi prin zări ostenite
Se-nchină la rana deschisă-n Levant.
Pustiul se-aşează în voci suprapuse,
Se coase mireasmă în miezul de limbă,
Dor inventat pe coarde supuse,
Noaptea din noi cu rime se schimbă.
Poetul împarte pământu-n felii
Şi gustă năucul din verbe curate,
Izvorul simţirii îl pune-n tingii
Cu troieni de lumini şi carate.
O pasăre măiastră ţese în cer
Mii de iubiri ce cuprind omenia,
Pe fruntea ta, curcubeul mister,
E-acelaşi mereu, Poezia!" Marin Moscu, Ploscuţeni, Vrancea

„Ce este poezia? Iată o întrebare care încearcă să prindă în plasa răspunsului inefabilul sufletului. Poate că poezia este o stare de înger a sufletului omenesc, pentru că numai în atelierele îngerilor se migălesc aceste bijuterii prin razele cuvântului divin iar poeţii sunt ucenicii îngerilor care toarnă Cuvântul făurit din raze în tiparele poeziei, prelucrat la temperatura incandescentă a sufletului lor. Dar poezia mai este şi zborul metaforei ca un fluture de lumină cu aripi de vânt sau zborul fulgului de nea alintat de suflarea crivăţului.

În trăirile sale, dar mai ales în simţirea sa, poetul trebuie să se lase cuprins de acest zbor şi să intre în jocul său zglobiu. Numai aşa sufletul său va vibra intens, cuprins de magia poeziei. Dacă însă va încerca să prindă cu mintea fluturii-metafore sau acei fulgi de nea şi dacă va încerca să le direcţioneze zborul cu suflul gândirii, mirajul poeziei va dispărea. Atunci fluturii-metafore vor muri, fulgii de nea se vor topi şi vor cădea în mocirla prozei care murdăreşte poezia. Stimaţi poeţi, nu suflaţi cu mintea peste fluturii-metaforă! Ei zboară în direcţii tăinuite, dirijate doar de degetul divin. Lăsaţi doar simţirea voastră să le cuprindă zborul.” NĂSTASE MARIN, Galaţi

“POEZIA e tărâmul pe care-mi înfrunt REALITATEA... Acolo mi-am ascuns cuvintele cu care lesne reuşesc să-mi... povestesc pe limba mea... SPIRITUL!... Fiindcă e LOCUL în care îmi... întâlnesc MIE pe... MINE INSUMI!...” EDUARD COŞA, Bacău

„Stau cinci minute/ Înaintea dumneavoastră/ Şi plâng.//Apoi îmi şterg ochii,/ Las batista să-mi poetrycadă/ Fluturând în zig-zag/ Şi o calc liniştit în picioare.//Cu un gest elegant/ Îmi aranjez cravata,/ Vă cer scuze cu o înclinare/ Uşoară a capului/ Şi plec/ Fără să rostesc un cuvânt” LUCIAN GRUIA – Bucuresti

„Poezia este o creolă superbă îmbrăţişată de zefir cu luminile de sărbătoare ale aurorei boreale. Poezia este haina de sărbătoare a unei limbi.” ION LAZĂR da COZA - Tulnici, Vrancea

“Niciodată nu vom putea spune cu exactitate ce este poezia, însă, prin scris şi prin citit, încercăm să o definim. Ştim, totuşi, că nu putem exista în afara sa, deşi ea poate foarte bine exista şi fără noi.” – GEORGE PAŞA, Prahova

“.... nici nu cred că aş şti ce să vă răspund în legătură cu Poezia... pentru mine, culorile sufletului pictate în cuvinte ... înseamnă POEZIE .... dar pentru că nu ştiu să le exprim astfel .... încerc să le pun pe pânză ...” – ANCA BULGARU ( artist plastic ) – Iaşi

" pierduţi între răspunsuri aşteptăm liniştea/ la marginea hotarului cu două anotimpuri/ copleşiţi de gânduri stranii ca ultim trofeu/ ucis cu setea încolţită între coapsele tale/ stăm rezemaţi de copaci dezarmant aplecaţi/ de complicitatea revoltată sub pleoapa timpului/ surprinşi de întâmplări prin care vom ridica manolic/ iubiri efemere în piatra din care suntem făcuţi” – ELENA TOMA, Pitesti

"Poezia reprezintă pentru mine zbor spre alte dimensiuni...evadare dincolo de limite...Iubesc poezia pentru că ea mă duce spre o lume plină de visare, o lume romantică şi plină de mister!" - ROXANA FĂCĂOARU, Focşani

GHEORGHE A. STROIA: De ce? De ce mai avem nevoie de POEZIE? Sincer, e ca şi cum ne-am întreba: mai aveam, încă, nevoie de aer? E ca şi cum am nega toate adevărurile scrise şi vieţile milioanelor de oameni care au simţit, au gustat, ori au creat poezie. Şi apoi, ce rost am mai avea dacă nu am şti că prin cele câteva cuvinte rostite, am putea deschide cerurile, aducându-i pe îngeri mai aproape? Că ne-am putea purta paşii, încercănaţi, prin Grădinile Raiului, la care altfel nu am fi îndrăznit, niciodată să visăm. Că am reuşi să simţim sub picioare, tălpile arzânde ale Purgatoriului, ce ne-ar conserva sufletele pentru o „mică” eternitate.

Mai avem, oare, nevoie de poezie? Dar, câte lucruri s-au spus şi de ce să credem că nu mai avem nimic a spune? Cum poţi să nu îngemănezi într-o singură respiraţie : veacurile de istorie cu speranţa unei prezente clipe? Cum poţi să fii, altfel, prinţ şi cerşetor, în acelaşi timp? Cum te poţi îmbrăca, altfel, acoperindu-ţi zdrenţele sufletului, cu haina de hlamidă a nemuririi?

Astăzi, din nefericire, oamenii au uitat, din ce în ce mai mult, să fie Oameni. Că pe lângă hrana aceea strict materială a trupului (pâinea şi apa vieţii, cum se spune), au nevoie şi de pâinea şi apa imaterială a Poeziei. Ce poate să îţi adape visele, mai mult decât însuşi visul? Sau ploaia aceea, pe care o simţi căzând în culori, peste tine? (O stare – o culoare, o picătură – un vis, un sunet – o armonie). Că anotimpurile nu sunt cicluri, ci sunt părţi ale unei lumi ce se află în tine, în puterea ta. Ce poate să-ţi astâmpere mai mult foamea, decât o cină romantică, alături de Muză? Să-i poţi şopti, din când în când, dacă nu un vers, măcar un sunet ? Şi asta o va face fericită!

Am uitat, cu desăvârşire, am uitat! Să ne oprim în loc şi să ne ascultăm respiraţia! Să ne putem lua, măcar pentru o clipă, inima în palme, pentru a-i simţi vibraţiile! Oare am uitat să visăm? Am uitat să trăim? De ce să acordăm lucrurilor banale din viaţa noastră, o exacerbată însemnătate? De ce să facem din rutina cotidiană, motive de îngrijorare, de angoasă, sau chiar de lipsă de apetit pentru viaţă? De ce să ne lăsăm îngropaţi în munţi de noroi, care ne trag la fund, fără şansa de a mai vedea, vreodată Lumina? De ce?

Am uitat să ne despovărăm de haina clipelor neplăcute şi să ne motivăm pentru Viaţă! Am uitat să fim, din când în când, noi înşine! Să ne aşezăm la masă cu propriile noastre gânduri, alungându-le pe cele ce ne fac viaţa : un dat - greu de suportat! Veţi spune că visez şi că, tot ceea ce spun, sunt vorbe ce nu au acoperire sau (pentru mulţi) nici o relevanţă. Dar, de ce să spun că nu trăiesc, dacă mă simt VIU? De ce să mă mint, aruncându-mi sufletul, şifonat, la coşul de gunoi al uitării?

De ce să cred că nu mai pot visa, când acolo…sunt EU! Acolo mă întâlnesc cu mine: demiurg, vis, univers, stare, clipă sau eternitate. Acolo, Îl pot striga, pe nume. Şi mă poate auzi! Acolo, mă întâlnesc cu El. Îmi spune că mă iubeşte şi mă roagă să nu azvârl, într-o oarbă inconştienţă, fărâma de Lumină pe care mi-a dat-o! Mă îndeamnă să fiu Om. După chipul şi asemănarea Sa. Şi pentru asta mi-a dat POEZIA. Nu atât puterea de a o crea (sunt Om – nimeni nu e perfect!), cât puterea de a o simţi. Puterea a mă regăsi, prin poezie! Indiferent dacă e a mea sau a altora.

Cineva spunea că El – Poetul – e spionul lui Dumnezeu! Da, este foarte adevărat! Prin El – Poetul, Dumnezeu coboară pe scările sufletului să aducă liniştea sau furtuna. Prin El - Poetul, Cerul şi Pământul au răbdarea de fi frământate în palme: în palmelemuritorului. Prin El - Poetul, omul va fi aruncat pe Cer şi ridicat la rang de Constelaţie!

Stau şi mă întreb, acum: DE CE? DE CE MAI AVEM NEVOIE DE POEZIE?

Oare, ca să fim tot ceea ce altfel, nu putem fi? Oare, ca să evadăm din închisorile trupului şi să ascedem la libertatea Universului? Oare, ca să fim…NOI? Şi ce? Cui îi mai pasă acum de oameni?

Stau şi mă întreb: DE CE? DE CE MAI AVEM NEVOIE DE POEZIE?
Le mulţumim prietenilor ARMONII CULTURALE şi vă rugăm, dragi cititori, NU UITAŢI: POEZIA... TREBUIE... SĂ EXISTE!
21 MARTIE 2013- REVISTA ARMONII CULTURALE  

www.armoniiculturale.ro  

http://www.armoniiculturale.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=114:de-ce-de-ce-mai-avem-nevoie-de-poezie-&catid=1:latest-news&Itemid=50  

Referinţă Bibliografică:
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! / Mihai Marin : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 811, Anul III, 21 martie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Marin : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Mihai Marin
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!