Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

RECOMANDĂ PAGINA

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Cultural > Traditii > Mobil |   


Autor: Ştefan Popa         Publicat în: Ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013        Toate Articolele Autorului

Sărbătorile de iarnă în folclorul românesc şi european
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

Sărbătorile de iarnă constituie un prilej de bucurie şi veselie pentru toţi românii, fie că sunt bogaţi, fie că sunt săraci. Perioada sărbătorilor de iarnă oferă minunata ocazie de reuniune a familiilor, de întâlnire la o poveste cu rude, prieteni, cunoscuţi. Însă de acestea sunt legate o mulţime de poveşti, legende, mituri, obiceiuri, tradiţii şi superstiţii, unele venind din credinţe străvechi, altele mai vechi sau mai noi.  

1. Sărbătoarea naţională a Sfântului Andrei – Ocrotitorul României - , aşa cum este trecută în calendarul religios ortodox, deschide ciclul sărbătorilor de iarnă. Practicile folclorice legate de praznicul Sfântului Andrei sunt cele de divinaţie. Fetele încearcă să-şi găsească ursitul, privindu-se goale în fântâni, în oglindă sau într-o cană cu apă în care se pune un inel cununat, ori mâncând o turtă sărată înainte de culcare şi aşteptând ca în vis, ursitul să-i aducă o cană cu apă. Un alt obicei păstrat până în zilele noastre este acela de a pune la încolţit grâu, cu credinţa că aşa cum va fi grâul de Crăciun, aşa va fi recolta anului ce urmează.  

2. Sfântul Nicolae – unul dintre cei mai populari sfinţi ai ortodoxiei le reaminteşte românilor de virtuţi precum milostenia şi bunătatea. În amintirea frumoasă a acestuia, azi, românii le dau cadouri copiilor, punându-le, după obicei, în ghete sau sub pernă. În viziunea populară, se spune că Sfântul Nicolae ţine paza soarelui sau că acesta ar fi fost pescar şi că îi ocroteşte pe cei ce călătoresc pe ape. Mai este considerat ocrotitorul săracilor şi dătătorul de noroc fetelor sărace la măritiş.  

3. Ignatul este în tradiţia creştină sărbătoarea Sfântului Ignatie Teoforul (20 decembrie). Această zi este dedicată ritualului de sacrificare a porcului, fără conotaţii sacre, mai ales că ne aflăm în plin post al naşterii Domnului, rânduit de biserică. Acest obicei se numără printre puţinele de acest gen, în care obiceiul oamenilor învinge barierele impuse de regulile stricte ale bisericii.  

4. Ziua de Ajun (24 decembrie) este cunoscută ca zi de post aspru. În trecut, femeile mâncau numai seara prune uscate sau poame fierte. Se făcea şi un dulce tradiţional, numit "scutecele lui Iisus" sau "pelincile Maicii Domnului", din turte subţiri, coapte pe plită şi umplute cu o cremă obţinută din sămânţă de cânepă zdrobită. În această zi, gunoiul din casă nu se dă afară, ca să nu ai supărări şi pagube la recolte şi vite. În schimb, se curăţă coşurile, iar funinginea se aruncă în vie ca aceasta să de-a rod bogat. Găinilor li se dă să mănânce din sită ca să facă multe ouă. Prima persoană care vă intră în casă, în seara de Ajun, trebuie să fie bărbat, dacă se întâmplă ca acea persoană să fie de sex feminin, norocul vă va ocoli.  

5. Crăciunul sau Naşterea Domnului este una dintre cele mai mari sărbători ale creştinismului, alături de Înviere. Este o sărbătoare a iubirii, a bucuriei şi a generozităţii. Cu această ocazie, românii dau şi primesc daruri. Până în secolul al IV-lea, acesta se sărbătorea odată cu Botezul Domnului, pe data de şase ianuarie. Cel mai practicat obicei, care a rămas până în zilele noastre, este colindatul. Totuşi, etnologii văd în această sărbătoare ca fiind urmaşa Saturnaliilor şi a altor sărbători romane, dedicate solstiţiului de iarnă. În ziua de Crăciun, aşează o nucă şi un bănuţ în apa cu care te speli pe faţă. Se spune că vei avea noroc tot anul şi vei fi sănătos. De asemenea, în ziua de Crăciun, superstiţia spune că nu este bine să laşi pe altcineva să închidă uşa, întrucât îţi poate alunga norocul. Închide-o singur. Chiar dacă nu se mai colindă ca pe vremuri, tot este bine să primeşti colindători, deoarece cântecele de Crăciun transmit urări de sănătate, noroc, belşug şi împlinirea dorinţelor.

Tradiţia pomului de Crăciun, un element preluat din obiceiurile vechi ale păgânilor, ajunge în lumea creştină, prin intermediul unui preot, şi anume de faimosul rebel protestant Martin Luther. Chiar şi obiceiul darurilor de Crăciun nu îşi are rădăcinile în creştinism, aşa cum s-ar crede, ci în Roma Antică, când romanii, în preajma Anului Nou, obişnuiau să facă schimb între ei de obiecte preţioase. La început, Biserica a fost rezervată faţă de acest obicei, dar, cu timpul, acestea s-au transformat în ceea ce numim noi astăzi – cadourile de Crăciun. În Anglia, Crăciunul a fost interzis printr-un Decret Parlamentar, în anul 1644. Puritanii au condamnat vehement celebrarea Crăciunului, considerând această sărbătoare ca fiind inventată de către catolici. Ziua respectivă era o zi de piaţă, magazinele erau deschise toată ziua, iar unele mâncăruri tradiţionale au fost considerate ca fiind păgâne. Abia în secolul al XIX-lea, Crăciunul a devenit sărbătoare tradiţională, în Anglia.  

6. Anul Nou este sărbătorit de toţi românii. De menţionat faptul că şi de această dată se continuă firul colindelor, început la sărbătoarea crăciunului. La pragul dintre ani, fetele încearcă, prin diferite practici, să vadă cum şi unde le vor fi drăguţii, în timp ce vrăjitoarele fac vrăji din cele mai recunoscute. Unii priveghează, cu credinţa că vor afla locuri pline de comori, iar alţii, speră să vadă cerurile deschizându-se sau la o neaşteptată întâlnire cu extratereştrii. Conform unei superstiţii vechi, dacă vrei să ai noroc pe toate planurile în 2014, nu trebuie să strângi masa festivă în noaptea de Anul Nou. Lasă bucatele pe masă până dimineaţa.  

7. Botezul Domnului numită şi Boboteaza sau Epifania este una dintre sărbătorile mari ale credinţei creştine ortodoxe. În această zi, se sfinţeşte apa (Aghiazma Mare) cu care se stropesc oamenii, casele, animalele, păsările şi întreaga gospodărie. Din această apă sfinţită, biserica a rânduit să se bea o perioadă de nouă zile de la Bobotează. Această apă se păstrează la loc de cinste ani de zile şi, spre surprinderea curioşilor, apa rămâne nestricăcioasă.  

8. Vâscul şi busuiocul sunt plantele cele mai importante din această perioadă a anului. Conform unor mituri şi legende, ramura de vâsc (creanga de aur) este un simbol universal al regenerării şi nemuririi, asociată cu forţa, înţelepciunea şi cunoaşterea, virtuţi care o apropie din punct de vedere simbolic de Sfinxul egiptean. Legenda spune că la o mie de ani, vâscul face o creangă de aur, iar cine are norocul să o găsească capătă puteri miraculoase şi devine nemuritor. Ea este considerată o plantă sacră, în multe părţi ale lumii, fiind şi un simbol al iubirii, armoniei şi păcii.  

Aşadar, în folclorul contemporan, se poate observa o pierdere a miturilor şi legendelor legate de sfinţi şi sărbătorile din această perioadă a anului, dar şi o simplificare a obiceiurilor. În general, semnificaţiile arhaice s-au pierdut, rămânând un complex de acte, ritualuri şi ceremonialuri religioase care nu-şi mai au motivaţia decât în simpla practică.  

Anul Nou cu bucurii şi speranţe de mai bine! La mulţi ani!  

Ştefan Popa  

 

 

Referinţă Bibliografică:
Sărbătorile de iarnă în folclorul românesc şi european / Ştefan Popa : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1096, Anul III, 31 decembrie 2013, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ştefan Popa : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Ştefan Popa
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!