Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Literatura > Comentarii > Mobil |   


Autor: Cezarina Adamescu         Publicat în: Ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014        Toate Articolele Autorului

SĂPÂND LA RĂDĂCINA FRUMOSULUI. Recenzie: ZANFIR ILIE -
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!

 

 

SĂPÂND LA RĂDĂCINA FRUMOSULUI  

 

ZANFIR ILIE, Galaţiul în spaţiul cultural naţional, Editura Convorbiri literare, Iaşi, 2013  

 

O sinteză asupra fenomenului cultural gălăţean.  

O vedere panoramică, rezultat al unei documentări minuţioase şi a unei sintetizări judicioase a materialului ca şi o structurare clară asupra fenomenului cultural gălăţean, pe o plajă de aproape un sfert de veac a realizat recent, prof.dr. Zanfir Ilie – eseist, publicist şi director al Bibliotecii Judeţene „V.A.Urechia” în lucrarea „Galaţiul în spaţiul cultural naţional”, Editura Convorbiri literare, Iaşi, 2013, un titlu edificator care vine să acopere un gol existent în această privinţă.  

O lucrare amplă, care-l situează pe autor în primele rânduri ale cercetării şi istoriei literare contemporane, dar şi al memorialisticii locale, cu alonjă directă în spaţiul naţional şi internaţional, prin bagajul consistent de informaţii având caracter de referinţă despre publicaţiile culturale postdecembriste, dar şi despre Oamenii Dunării care s-au încumetat să se afirme în acest areal, prin creaţii proprii din cele mai diverse, acoperind toate genurile literare şi toate categoriile de beneficiari.  

Analiză minuţioasă şi pertinentă, concretizată şi într-un Dicţionar al scriitorilor gălăţeni , pe acelaşi segment geografic.  

Ceea ce reuşeşte autorul să demonstreze e faptul că Galaţiul, a încetat demult să mai fie o provincie marginalizată şi pierdută în imensitatea producţiilor culturale de centru (unele devenite producţii de serie, în sintonie cu cererea de piaţă), ci a intrat cu paşi măsuraţi şi drepţi în circuitul valorilor naţionale şi universale, menite să ne reprezinte pe podiumul unei eventuale competiţii culturale.  

Instituţii, publicaţii şi autori şi-au impus prezenţa în peisajul literar contemporan, putând să dea mărturie cu propria creaţie despre epoca în care trăim şi ne afirmăm ca exponenţi ai culturii naţionale.  

Realizarea unei astfel de sinteze a necesitat, desigur, o muncă titanică de informare şi documentare, înfăptuită exemplar de către un profesionalist al cuvântului, aşa cum s-a dovedit prof. Dr. Zanfir Ilie prin lucrările de până acum: „Galaţi: Ghid istoric şi turistic” în coautorat Pompiliu Comşa, Galaţi, Editura Axis Libri, 2010; „Galaţi: Ghid turistic”, în coautorat Pompiliu Comşa, Galaţi, Editura Axis Libri, 2011; „Galaţi: Travel guide”, Galaţi, Editura Axis Libri, 2012; „Interferenţe culturale”, Iaşi, Editura Timpul, 2012; „Fenomenul literar în presa românească între anii 1990-2000”, Iaşi, Editura Timpul, 2012; „Dunărea. Poveste şi adevăr”, eseuri danubiene, Editura IDEEA Europeană, Bucureşti, 2013, dar şi zecile de studii şi articole apărute în presa de specialitate, în revista „Axis Libri” – al cărei director este precum şi în alte reviste de cultură.  

Dar şi rezultatul acestei munci copleşitoare, a fost peste aşteptări. Un număr de 175 de scriitori au fost inseraţi în amplul Dicţionar, cu fotografii, date bio-bibliografice mai sumare sau mai generoase, în funcţie de producţia literară a fiecărui autor.  

O privire obiectivă, concretă asupra întregului, dar şi asupra particularităţilor fiecărui creator, fără discriminări, aşa cum îi stă bine oricărui profesionist în Arta Cuvântului.  

Încununarea muncii de cercetare documentară în domeniul publicisticii culturale şi literare postdecembriste, a necesitat o cunoaştere amănunţită a fenomenului cultural în ansamblul său dar şi a specificităţii locale. Această amplă prezentare s-a concretizat într-un ciclu de articole-eseu cu următoarele subiecte: „Context naţional. O privire de ansamblu asupra presei culturale postdecembriste”; „Demarajul cultural zonal. Coordonatele noii prese culturale din Galaţi”; „Semnele deschiderii. Conjunctura şi potenţialul manifestărilor culturale gălăţene”; „Specific zonal şi naţional. În căutarea identităţii”; „Ziare, reviste, programe, orientări. Explozia jurnalistică gălăţeană”; „Împliniri şi limite. În aşteptarea liderilor locali”; „Individualităţi, grupări şi divergenţe. Creaţii literare şi culturale”, - culminând cu ansamblul scriitorilor gălăţeni din partea a doua a lucrării, inseraţi sub genericul: „Scriitori gălăţeni”. Această panoramă a scriitorilor gălăţeni se derulează strict alfabetic, în mod obiectiv, aşa cum am subliniat, pertinent şi cu o înaltă profesionalitate a autorului, care a găsit pentru fiecare autor nota de particularitate, în doar câteva fraze concludente.  

Un mesaj luminos, optimist, generos despre valoarea şi importanţa culturii şi artei într-o lume care pune prea puţin preţ pe ele, încheie prezenta lucrare, cum altfel decât cu „Proiecte şi aspiraţii. Posibilităţi şi împliniri”. Titlurile sunt alese cu grijă şi reflectă realitatea fără a trimite la utopii inutile. Desigur, proiectele şi aspiraţiile nu pot exista, decât după posibilităţi şi după împlinirile de până acum, care servesc drept temelie pentru viitoarele construcţii spirituale.  

Un om luat în totalitatea lui presupune o îmbinare perfectă între materie şi spirit, o armonie între trup, suflet şi spirit, astfel încât să fie considerat împlinit din toate punctele de vedere. Nu se poate pune preţ numai pe una din aceste dimensiuni umane, pentru că s-ar ajunge la erori. În definitiv, ce ne diferenţiază de celelalte fiinţe? Ioanid Romanescu a dat răspunsul perfect: „Poezia a diferenţiat şi mai mult omul de celelalte animale”. E vorba despre dimensiunea spirituală, inefabilă, a omului care nu trebuie în nici un caz neglijată.  

A lucra pe acest tărâm magic al cărţilor şi publicaţiilor periodice, al documentaţiei de referinţă, este mai mult decât un apostolat, este un titlu de onoare pentru acei care se apleacă asupra Cuvântului cu dragoste şi smerenie pentru că: „La început a fost cuvântul. Şi cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan 1,1). Nu trebuie să uităm şi o altă învăţătură evanghelică dată de Isus Cristos ucenicilor: „Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept şi din cuvintele tale vei fi osândit”. (Mt.12, 36-37)  

Cercetând rădăcina frumosului în universul cuvintelor, populat de spirite vii şi de spirite trecute în eternitate, autorul subliniază dinamismul vieţii culturale gălăţene la crucea mileniilor, de la acel reper fundamental din decembrie 1989 şi până în zilele noastre, în context naţional, vizând orientările şi coordonatele conjuncturale, dar şi potenţialul local, cu accentul pus pe căutarea identităţii şi pe specificul zonal. Nu sunt ocolite nici limitele, nici divergenţele de păreri inerente care s-au ivit între diferitele grupări literare, privite cu obiectivitate şi spirit pacifist, sine ira et studio.  

Într-o lume a confuziei şi a răsturnării valorilor, aceste orientări literare postdecembriste, de largă respiraţie la care face referire Zanfir Ilie, pot deveni repere fundamentale pentru cultura care se prefigurează, ori cea în faşă care-şi aşteaptă confirmarea.  

A aşeza ideile la locul lor într-un context naţional (nu neapărat în scheme preexistente), în chip de mozaic ingenios şi trainic care să reflecte starea culturii într-un sfert de veac de schimbări şi prefaceri, înseamnă a aşeza piatră cu piatră la edificiul spiritual românesc şi a-i delimita particularităţile şi specificităţile fiinţei naţionale.  

Suntem răspunzători şi datori faţă de Istorie, care nu este doar succesiune de date şi fapte, ci în primul rând simultaneitate. Şi pe această simultaneitate a noastră se sprijină succesiunea personalităţilor şi a faptelor legate de trecut, pe care avem misiunea de a le respecta şi evoca.  

Prima parte a cărţii se constituie într-o hermeneutică naratologică înfăptuită cu mijloacele specifice cercetării şi criticii literare, în stare a descifra sensuri şi semnificaţii din orice circumstanţe, prin adecvarea ideii la expresie, fără clivaje şi fără forţarea lucrurilor care au ca scop efecte de maximă obiectivitate, ci simplu, direct şi în acelaşi timp accesibil, aşa cum îi stă bine oricărei lucrări ştiinţifice.  

Poeţi şi scriitori, dramaturgi şi critici literari, eseişti şi publicişti, asimilaţi fenomenului cultural dunărean la început de veac XXI şi prag de mileniu, sunt inseraţi imparţial şi obiectiv, cu întreg bagajul lor de spirit în Dicţionarul de faţă, alături de nume intrate demult în notorietate, pe care acest areal şi le revendică, dintr-un soi de mândrie locală, autorul ferindu-se de ierarhizări neproductive, care ar duce, inevitabil la divergenţe şi la stârnirea orgoliilor personale: George Arion, Nina Cassian, Constantin Frosin, Valeriu Gorunescu, Apostol Gurău, Grigore Hagiu, Nicolae Grigore Mărăşanu, Ionel Necula, Nicolae Oancea, Hortensia Papadat-Bengescu, Virgil Tănase, Ilie Tnăsache, Constantin Trandafir, Virgil Nistru Ţigănuş şi toţi ceilalţi.  

Ceea ce a încercat Zanfir Ilie prin prezenta lucrare este de a arunca o lumină caldă, benefică asupra scriitorilor gălăţeni în efortul de a realiza o oarecare unitate spirituală care, în mod paradoxal, să se reverse, precum fluviul nomad, în toate zonele fiinţei umane, dar mai cu seamă acolo unde e arşiţă, teren arid, buruieni şi mai ales, acolo unde pământul sufletesc nu a fost cultivat cu sămânţă sănătoasă şi n-a rodit nimic, rămânând pârloagă, într-o societate în plină disoluţie. Pe acest teren lesne alunecător, autorul şi-a propus să amenajeze şi să custodieze o oază de spiritualitate. O oază de frumos. Şi chiar a reuşit, prin trei mari obiective care au devenit notorii: înfiinţarea unei Edituri – Axis Libri; prin editarea unei reviste cu acelaşi nume şi prin împământenirea bunului obicei de a-i invita la înâlnirile şi manifestările Salonului Literar „Axis Libri”, pe scriitorii, poeţii, pictorii, muzicienii, într-un cuvânt, oamenii de cultură, salon existent de mai mulţi ani. Sunt acestea roade bogate care vor da seminţe mustoase pentru acum şi pentru mai târziu. Poate nici nu ne închipuim câte roade.  

Promovarea valorilor existente, dar şi cele din perspectivă, este un prim obiectiv. Zanfir Ilie îi încurajează pe cei care au curajul debutului timpuriu sau târziu, oferindu-le şansa de a-şi afirma talentul. Dar mai ales, le conferă, prin prezenta lucrare şi prin găzduirea în spaţiul revistei sau al Salonului literar, sentimentul APARTENENŢEI la o grupare, la un nucleu de spiritualitate, astfel că, nu numai cei 175 de scriitori cuprinşi în acest Dicţionar au acces la serviciile oferite prin editură, redacţie, salon, bibliotecă, ci, virtual, orice gălăţean care-şi caută rădăcinile, sensul vieţii şi identitatea spirituală, să se poată exprima, indiferent de statutul social, vârstă, sex, orientare politică ori alte considerente care nu au de-a face cu fenomenul cultural.  

Politica desprinsă din genericul „Axis Libri” este slujirea Cuvântului, a adevărului, a frumosului, descoperirea potenţialităţilor creative ale fiecărui autor, deopotrivă.  

Zanfir Ilie este un om de cultură eminamente pozitiv, care nu caută pete în soare şi şi-a propus, prin răbdare, îngăduinţă şi generozitate – dar fără să facă rabat de la calitate – să descopere ceea ce este mai bun în om şi a-i valorifica la maximum talentul şi creativitatea – spre edificarea spirituală.  

Toate aceste eforturi conjugate vizează în primul rând, realizarea unui dialog viu, cultural şi spiritual între creatori, artişti, muzicieni, între oameni de cultură şi beneficiarii actului de cultură.  

De asemenea, se urmăreşte, prin toate aceste facilităţi, un real dialog între generaţiile de creatori, astfel încât să nu existe fante de netrecut între ele şi cei tineri să poată lua, tot ce e valoros din creaţia seniorilor, ducând mai departe ştafeta şi mesajul lor.  

Radiografierea stării de fapt, pornind de la nişte baze de date şi ajungând la ipostazierea realităţii vii, a fenomenului culturii gălăţene, în mod echilibrat şi obiectiv, este mai mult decât necesară în anumite momente istorice, pentru că îi ajută pe creatori să reconsidere ceea ce e valoros din trecut şi să treacă mai departe pe o altă treaptă a dezvoltării spirituale a individului.  

Totodată lucrarea vizează cunoaşterea şi apropierea de literaturile din provinciile române: Basarabia, Bucovina, Timoc.  

Autorul evidenţiază punctual, principalele evenimente culturale postdecembriste: înfiinţarea primului ziar liber (Viaţa Liberă); înfiinţarea primei edituri (Porto-Franco), a primei reviste culturale (Porto-Franco); a primei Societăţi a Scriitorilor „Costache Negri”, tot atâtea repere, tot atâtea oportunităţi culturale, focalizând în jurul lor grupări de scriitori şi publicaţii care astăzi au devenit de notorietate.  

Paralel cu aceste platforme culturale: revistă-editură-ziar-salon literar-cenaclu-bibliotecă – la Galaţi au loc în toţi aceşti ani, numeroase manifestări sub forma festivalurilor de poezie patronate de reviste şi societăţi (Costache Negri, Antares, Boema), simpozioane, târguri de carte (Axis Libri) – toate menite să focalizeze forţele creatoare locale şi naţionale într-un efort conjugat, de descoperire a talentelor, de valorificare a creaţiilor individuale şi populare, de propulsare a culturii locale pe orbita constelaţiilor lirice şi epice contemporane.  

Determinări de istorie, de limbă, de context cultural ne îndeamnă să afirmăm necesitatea acestor mijloace de comunicare – ziar, revistă, editură, bibliotecă – pe suport clasic, dar şi, urmare a dezvoltării impetuoase a noilor tehnici - pe suport virtual, aşa cum au apărut în ultimele decenii, facilitând comunicarea rapidă, aproape instantanee, între autori şi instituţii sau numai între autorii înşişi, fiind receptate cu interes, mai cu seamă de tineri.  

Astfel sunt unele site-uri, edituri on-line, bloguri, reţele de socializare, apte de a prelua creaţiile literare şi artistice şi uneori devansând producţiile culturale pe suport clasic, pentru că apar aproape instantaneu şi reduc la minimum timpul de publicare. Dar care au şi neajunsuri, putând dispărea, aşa cum au apărut: fie arhivate, fie desfiinţate ori abandonate.  

Departe de a fi profesioniste, departe de a avea în componenţă redactori, tehnoredactori, critici specializaţi, ele şi-au dus viaţa (îşi duc încă), aşa cum socotesc, înglobând, pe lângă autori deja debutaţi editorial şi o sumă de veleitari care-şi postează zilnic, în spaţiul destinat comentariilor, „producţiile” proprii, cu pretenţii de literatură, unele de-a dreptul îndoielnice.  

În lipsa unei cenzuri adecvate, s-au strecurat destule kitsch-uri în pagini de reviste virtuale, în site-uri şi reţele literare, ca să nu mai vorbim de bloguri personale şi de pagini de Facebook.  

Ele nu sunt validate însă, de critică şi focalizează în jurul lor, o seamă de „prieteni” virtuali care le dau acceptul sau „Like”-ul. Astăzi, deşi experimentăm o cultură a comunicării, adevărata dramă umană este tocmai lipsa de comunicare, acest concept bine definit între vorbire şi comuniune. Formulări fixe, concepte, idei, structuri verbale, dialoguri (monologuri), putem să le rostim, dar cine să le mai audă, când constatăm că deşi vorbim mai mult, comunicăm mai puţin sau deloc, cu teama justificată că putem fi socotiţi exageraţi. Lipseşte acea căldură a cuvântului viu, şoptit, ţipat, abia murmurat sau tăcut. A dispărut emoţia, legătura, empatia dintre cuvinte şi dintre oameni. În mod paradoxal, se micşorează distanţele, dar se adânceşte senzaţia de înstrăinare (alienare). Şi cu cât sunt mai sofisticate mijloacele de comunicare, cu atât ne vom înţelege mai puţin. Ar trebui oare să ne întoarcem la sistemele de comunicare primară? Vorbirea – al doilea sistem de comunicare – s-a redus mult în favoarea abrevierilor electronice sau a micuţelor mascote care nu pot în nici un chip suplini sentimentele interumane.  

Important este ca omul să comunice mai întâi cu sine. Şi dacă găseşte resursele pentru aceste monologuri interioare, va putea să se deschidă şi spre celălalt. Dar tocmai dimensiunea afectivă lipseşte. Legătura socială aproape a dispărut. Schimbând paradigma comunicării, se destramă şi relaţiile interumane. De aici şi diferenţele identitare. Între cultura cunoaşterii şi cultura comunicării se crează un hiatus. Fără să teoretizeze prea mult, Zanfir Ilie explică aceste concepte şi le exemplifică în capitolul: „Specific zonal şi naţional. În căutarea identităţii”.  

Agora publicistică a primilor ani de după revoluţie prefigurează şi chiar impune o schimbare de paradigmă, în condiţiile aşa-zisei democraţii, a libertăţii de exprimare şi a libertăţii presei, a economiei de piaţă şi a noilor strategii de marketing, dar şi de asumarea liberei concurenţe, tendinţe novatoare, după aproape 50 de ani de totalitarism şi aservire la regimul comunist.  

Începând chiar din primele numere de apariţii libere, o primă constantă a publicisticii literare de primă linie a fost recursul la exilul literar, reînscrierea lui în circuitul naţional şi, prin aceasta, prefigurarea literaturii române unice” – spune autorul Zanfir Ilie (pag. 15).  

După entuziasmul dintâi, noile canoane, ierarhii, confruntări, polemici, controverse asupra raportului politic/estetic, fac dinamică mişcarea publicistică literară a primilor ani – concretizată într-o efervescenţă creatoare fără precedent, în contrapondere cu diminuarea criticii de întâmpinare.  

Analiza fenomenologică făcută de Zanfir Ilie arată punctual, istoricul mişcării publicistice, mergând de la general, la detaliul particular, cu toate specificităţile ei.  

Spiritualitatea constituie dimensiunea verticală a omului, cea care o întretaie pe cea orizontală, materială, cum altfel, decât în formă de cruce? Şi omul, răstignit pe puntea mileniilor între aceste dimensiuni: cea pământească şi cea divină – nu se poate împărţi egal şi este pus de multe ori să aleagă de care parte se situează. Nichita Stănescu a ilustrat admirabil această stare de fapt a omului, printr-un vers magistral: „Iar pământecul / mănâncă de foame cerescul”.  

Consideraţiile autorului, făcute concret, cu argumente temeinice, cu agerime de condei, au depăşit cu mult mentalitatea că provincia nu se poate înălţa la nivelul culturii de centru. Informat şi foarte bine documentat cu toate noutăţile de profil, Zanfir Ilie decelează adevărul din muntele de steril al publicisticii contemporane, pierdută în can-can-uri de tip tabloid care fac deliciul unei anume categorii de consumatori, autorul păstrându-şi o atitudine echidistantă faţă de curente şi faţă de creatori, trasând liniile de forţă ale adevăratei mişcări publicistice, cu toate împlinirile şi neajunsurile care decurg din starea de confuzie generală, urmare a unei tranziţii care nu se mai sfârşeşte şi pledând convingător pentru cunoaşterea adevărului în orice împrejurare, chiar dacă acesta este uneori incomod.  

Actul de comunicare este o întreprindere cât se poate de responsabilă. Şi, aşa cum îl transmiţi, aşa va fi preluat şi dus mai departe.  

Filologul, cercetătorul, dublat de directorul unei prestigioase instituţii de cultură, cum este Biblioteca Judeţeană „V.A.Urechia” şi-a asumat această misiune aproape sacră, de a oficia şi a transmite clar şi convingător realitatea, fără concesii, fără ambiguităţi, fără judecăţi de valoare, fără parti-pris-uri, subliniind importanţa acestui demers de specialitate şi pentru ceilalţi autori din spaţiul dunărean de la Mila 80.  

Ferindu-se de un elitism neproductiv în publicistica şi cercetarea critică şi istorică literară, prestaţia autorului poartă pecetea autenticului, a originalităţii şi valorii în sine, la cote maxime de performanţă, a actului de cultură, care este o piatră preţioasă într-un gorgan de nisip.  

Consider că orice autor, gălăţean sau nu, ar trebui să citească şi să aprofundeze aceste studii asupra fenomenului cultural în context naţional, pentru a putea înţelege mai bine poziţia şi locul pe care îl poate ocupa, real sau virtual, într-o eventuală schemă de reprezentare literară, cu toată onestitatea de care este capabil.  

Problema e că, fiecare autor, în goana după afirmare şi notorietate literară, se consideră cel mai bun, cel mai înditruit să exprime judecăţi de valoare asupra celorlalţi confraţi şi mai puţin să se aplece spre sine, pentru a-şi vedea şi a-şi recunoaşte limitele, aceste atitudini ducând, inevitabil la exacerbarea unor orgolii literare, a unor tendinţe antagonice, a unei nevoi de polemică însoţită de virulenţe de limbaj, ceea ce e cu totul neproductiv pentru mersul înainte al culturii în general şi al literaturii în speţă.  

Şi pentru cei care se plâng necontenit că nu au timp să citească, nici reviste literare, nici creaţiile confraţilor, nici bibliografia sumară pentru propriile producţii, lucrarea de faţă de constituie într-o amplă şi pertinentă Sinteză necesară – aşa cum afirmă în prefaţă criticul Theodor Codreanu – asupra fenomenului cultural postdecembrist în ansamblu dar şi în detaliu.  

Nevoia de cultură este o parte constitutivă a naturii umane. Ea ne califică drept oameni întregi, normali, cu voinţă şi aspiraţii. Că gustul comun s-a pervertit, acest lucru poate fi pus şi pe seama producţiilor culturale oferite, ca şi în muzică, ori alte domenii ale spiritului uman.  

Dar această stare de fapt se mai poate datora şi conjuncturilor social-politice, structurii sufleteşti a fiecărui individ, pus de cele mai multe ori să aleagă, dar şi instituţiilor aferente şi unor exponenţi ai culturii care au oferit ceea ce a fost mai lesne de receptat, fără efortul aglutinării în concepte clare şi în opere temeinice, emblematice, care să dăinuie.  

Conştiinţa de sine a servit şi ea naturii umane şi nevoii de imediateţe, de intruziune în concret, cu tot ce presupune.  

De aici confuziile care au apărut în toate domeniile vieţii, în definirea conceptelor şi în receptarea lor, cu alte cuvinte, a feed-back-ului oferit de categoriile de beneficiari.  

Principiul latin Do ut des s-a convertit şi el într.o butadă ad-hoc: „Asta-mi dai, asta-ţi dau”.  

Punerea în perspectivă a acestor obiectivităţi, cu judecăţile stilistice aferente, revine şi cade în responsabilitatea, iată, a cercetătorilor acestor fenomene.  

Citindu-l pe Zanfir Ilie, nu numai în această lucrare de referinţă, descopăr cu plăcută surprindere, un autor remarcabil, un condei viguros, situat pe cele mai înalte trepte de profesionalism.  

Cărturar şi cercetător al fenomenului cultural – nu numai pe plan local, dar şi în integritatea acestui fenomen căruia i s-a dedicat cu toate forţele fizice, mentale, spirituale şi afective, totodată căutând nuanţe şi note de specificitate, pe care criticii momentului le-au ignorat cu vădită ştiinţă, Zanfir Ilie a înscris o pagină de neşters în Istoria literaturii române, pe acest segment geografic şi în acest sfert de veac tulbure şi seducător.  

Lucrarea de faţă nu e o banală formulă de manifestare a patriotismului local, dublat de un orgoliu pe măsură, nu e un catalog de autori provinciali, ori o sumă de considerente despre starea culturii gălăţene în context naţional. E o lucrare de referinţă cu multiple semnificaţii şi utilităţi, o radiografiere a stării de fapt şi un instrument necesar oricărui om care doreşte să se adâncească şi să-şi înscrie numele în patrimoniul literar din această parte a ţării.  

Cartea exprimă nu numai un punct de vedere al autorului faţă de aceste realităţi culturale, ci reflexia gândirii marilor voci de cercetători şi istorici literari contemporani, tendinţele şi curentele actuale, în confruntarea cu noile conjuncturi economice, politice şi sociale care reclamă, fie revizuirea întregului canon clasic pe criterii ideologice (promotor Nicolae Manolescu), fie autonomia esteticului şi inoportunitatea ingerinţei politice în actual cultural, direcţie al cărei exponent este criticul şi istoricul literar Eugen Simion.  

Toate acestea conduc la un dinamism legitim al actului cultural, o emulaţie spirituală născătoare de opere literare, o comuniune între creatori şi beneficiari.  

Se ştie că spiritul competiţional este şi el propulsant pe scara valorică. Aceasta cu condiţia să nu dea naştere unor înverşunări neloiale, a unor confruntări acide, beligerante, care duc la excluderea reciprocă.  

Autorul relevă importanţa presei ca „tribună a principalelor orientări, tendinţe şi punctul de vedere asupra literaturii, privite din perspectiva schimbării de paradigmă şi de canon” (pag. 33).  

Lucrarea de faţă nu trebuie privită doar ca una de specialitate, de analiză intrinsecă a fenomenului cultural postdecembrist, dar şi ca instrument de informare asupra principalelor direcţii şi de raportare la ele a fiecărui autor.  

Ea reprezintă un instrument necesar pentru toţi publiciştii şi creatorii de literatură din judeţ dar şi din ţară pentru că pune în lumină unele aspecte de la particular la general, reflectând acele împliniri şi eşecuri de care se lovesc cei mai mulţi cercetători şi istorici literari, atunci când e vorba de şcoli literare, cenacluri, reviste, cluburi de lectură, saloane literare şi grupări în jurul unui nume deja intrat în posteritate, a cărui memorie trebuie perpetuată în conştiinţa tinerei generaţii. Un preţios document de referinţă care trebuie aşezat la loc de cinste în orice bibliotecă, fie publică, fie particulară.  

 

 

CEZARINA ADAMESCU  

31 Ianuarie 2013  

 

 

 

Referinţă Bibliografică:
SĂPÂND LA RĂDĂCINA FRUMOSULUI. Recenzie: ZANFIR ILIE - Galaţiul în spaţiul cultural naţional - Ed. Convorbiri literare, Iaşi, 2013 (Cezarina Adamescu) / Cezarina Adamescu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1128, Anul IV, 01 februarie 2014, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cezarina Adamescu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Cezarina Adamescu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!