Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Redactia > Autori > Mobil |   


Autor: Sandu Barbu         Publicat în: Ediţia nr. 1703 din 30 august 2015        Toate Articolele Autorului

Lumea Burnazului -- Sandu D. Barbu
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Satul doarme. La nici o fereastră nu se zăreşte lumină. De altfel, în sat n-au rămas decât copii mici şi bătrâni neputincioşi. Toată suflarea bună de muncă, începând cu copiii de opt - nouă ani, se află acum la mare distanţă de sat, pe câmpia Burnazului pentru seceriş. Pământurile pe care le au cervenenii se întind pe o suprafaţă de aproape cincizeci de kilometri pătraţi, în partea de răsărit a comunei, până la hotarul cu fostul judeţ Vlaşca. Comuna se află pe malul stâng al râului Vedea. La peste zece kilometri de Cervenia, în direcţia est, se află un mic sat de mocani, exact pe hotarul dintre fostele judeţe Vlaşca şi Teleorman. Satul se numeşte Burnaz şi el este locuit de ciobanii ce vin cu oile la iernat. De la numele acestui sătuc de oieri se trage numele întregii câmpii de pe malurile râului Vedea, de la Alexandria şi până la Giurgiu. În câmpia Burnazului se cultivă grâu şi porumb, fiind prielnică pentru păşunatul oilor, de la sfârşitul lui septembrie până la începutul lui aprilie. Primăvara, înainte de Sfântul Gheorghe, ciobanii pleacă cu oile la munte, aici neexistând loc de păşunat până ce nu se culege porumbul. Lângă satul Burnaz, cervenenii au nişte loturi de pământ, numite locuri de casă, pe care ei le cultivă numai cu pepeni. Pământul acelor locuri este foarte roditor şi pepenii cresc mari, greutatea lor depăşind zece kilograme chiar şi în anii secetoşi.  
 
În ultimele două săptămâni ale lunii iunie se seceră grâul. Fiecare familie merge cu carele pe Burnaz la seceriş lunea de cu noapte şi se întoarce în sat sâmbătă seara. Înainte de plecarea din sat carele grele, trase de boi, se încarcă cu tot ce este de trebuinţă traiului în câmp, timp de o săptămână, fiind nelipsit un butoi mare de lemn cu apă de băut pentru oameni şi animale, pentru că în tot Burnazul nu se află fântâni, stratul freatic fiind la mare adâncime. S-a încercat săparea unei fântâni la Pachetul Cinci, fără să se dea de apă.  
Umplerea butoaielor cu apă se face duminecă seara, când carele se succed la ghizdurile fântânilor, unul după altul, într-o adevărată procesiune. La plecarea pe câmp, din carele grele nu lipsesc merindele: mălai, fasole boabe, ceapă, roşii, brânză, păsări vii şi alte legume pe care le au oamenii în grădinile lor de zarzavat. Nu sunt uitate: secerele, pirostriile, ceaunul de mămăligă, cerga pentru aşternut, macatele şi velinţele pentru învelit, că noaptea se face destul de răcoare, faţă de canicula de peste zi. După ce carul este încărcat cu toate cele necesare de duminică seara, el se acoperă cu un coviltir de rogojină, fixat pe carâmbi. Unii săteni îşi iau la câmp şi vaca de lapte, legată cu lanţ de şuşleţul din spatele carului.  
 
Secerişul grâului este cea mai grea muncă a câmpului pentru oamenii acestor meleaguri. Secerătorii înaintează în rând, aplecaţi înainte, tăind cu secera paiele de grâu în mănuchiuri pe care le aşează în grămezi egale. Revenirea la poziţia verticală le produce acestora dureri mari de şale şi chiar cei tineri, după o zi de muncă, au mersul deşălat. Ei merg greu şi nu se pot îndrepta, trunchiul corpului rămânând uşor aplecat înainte. În spatele secerătorilor vin legătorii. Legătura de snop se face din două mănunchiuri de grâu, smulse cu rădăcină şi prinse în două noduri, mai întâi unul cu rădăcinile, pus pe pământ şi călcat cu talpa piciorului şi al doilea făcut cu spicele, să strângă snopul. Snopii se aşează în trei rânduri suprapuse, de câte patru aşezaţi în cruce, cu spicele în centru, şi cu un al treisprezecelea snop pus în vârf. Această construcţie, căruia i se zice picior, fereşte spicele de dogoarea soarelui, asigurând menţinerea unei oarecare umidităţi a acestora pentru ca boabele să nu se piardă prin scuturare. Modul de aşezare serveşte şi la evitarea udării spicelor în caz de ploaie, dar acest eveniment este extrem de rar în câmpia secetoasă a Burnazului. Două picioare aşezate unul lângă celălalt formează o claie. După numărul clăilor oamenii pot aprecia recolta de boabe la pogonul secerat.  
 
Arşiţa soarelui în timpul secerişului este cumplită. În tot Burnazul nu mai există nici un copac. Pădurea nesfârşită de pe aceste locuri, cu desişul ei de stejari falnici, ce îi îngrozea pe turci în urmă cu numai trei sute de ani, a fost tăiată. Ei au numit-o în limba lor pădure nebună şi de aici se trage denumirea de Teleorman. Oamenii n-au unde se adăposti de soare nici în timpul prânzului. Coviltirul carului nu poate fi folosit ca umbrar, deoarece apa din butoiul expus în bătaia soarelui s-ar cloci. Apa de băut pentru oameni se păstrează în bota de lemn, umplută în fiecare dimineaţă din butoi. Ea este ţinută sub car şi învelită cu cerga, pentru a mai păstra ceva din răcoarea nopţii. De munca istovitoare a secerişului nu sunt scutite nici gravidele, care, din cauza aplecărilor în faţă, nasc înainte de soroc, moşite sub care de femeile ce se află prin preajmă. Nici cele care au născut în sat cu două - trei luni mai înainte nu sunt lăsate să-şi facă lehuzia. Ele muncesc în rând cu ceilalţi, iar copilul plânge, bâzâit de muşte, într-o copaie la umbra de sub car.  
În sat există o singură secerătoare-legătoare, trasă de cai, ce leagă snopii cu târsă, o sfoară special fabricată şi cumpărată de la prăvălii. Cu această maşinărie nu se seceră decât grânele fraţilor Ionică şi Traian Ciobanu, porecliţi Barbăneagră, a căror proprietate este. Sezonul secerişului fiind prea scurt, ea nu poate fi folosită şi de alte familii. Anul trecut, Alexandru şi Eugen fuseseră trimişi de mama lor să jumulească grâul cu rădăcină. Fusese un an secetos şi paiul fiind scurt, dacă ar fi fost secerat nu mai putea fi legat în snopi. În fiecare dimineaţă ei luau într-o sticlă lapte de bivoliţă şi mălai cernut, înhămau caii la ghioci şi dădeau bice să ajungă la cele două pogoane cultivate cu grâu, situate la extremitatea estică a pădurii Lamba, nu departe de schela topografică ce marchează altitudinea de nouăzeci şi cinci de metri faţă de nivelul mării. Jumuleau ei grâu până ce li se făcea foame. Atunci aprindeau focul sub pirostrii şi făceau în ceaun un pui de mămăligă, după care fierbeau tot în el laptele pe care îl turnau în străchini. După ce fraţii se ospătau bine, nu mai  
aveau chef de treabă, incomodaţi de burţile lor pline. Cu chiu şi vai se apucau să lege în snopi mănuchiurile jumulite înainte de masă. Când arşiţa după amiezii le ardea pielea, ei legau şleaurile hamurilor la cornăţelele ghiociului şi caii o ţineau într-o alergătură până acasă. La întoarcerea spre casă nu mai este nevoie de bici, caii grăbindu-se să fie adăpaţi.  
- De ce venirăţi maică aşa devreme? îi întreba de fiecare dată mama lor.  
- Am obosit, răspundea unul dintre feciori.  
La un astfel de argument, Florica n-avea sufletul să-şi mai certe fiii. După trei zile de chin ei nu reuşiseră să jumulească grâul nici de pe o jumătate de pogon. Lui Traian Ciobanu, ce se întorcea într-o nămiază de pe Burnaz, i s-a făcut milă de copiii naşului său şi a băgat cositoarea în lanul lor, terminând lucrarea într-un ceas.  
Anul trecut, alde Barbăneagră, din cauza paiului scurt, nu putuseră folosi secerătoarea-legătoare. Din aceiaşi cauză nici Eugen şi Alexandru n-au putut strânge în grămezi toate spicele, paiele scăpând printre coarnele de fier ale furcelelor. Grâul treierat a fost predat integral la silozul din Smărdioasa, acoperind mai puţin de un sfert din cota impusă de Sfatul Popular Comunal. Florica Bălan nu avusese din ce să facă covrigul tradiţional.  
Este obiceiul ca din făină de grâu nou să se face un covrig mare. Se împleteşte coca în formă de roată, se coace în ţest, apoi covrigul este împodobit cu flori, stropit la fântână cu apă proaspătă pentru cinstirea noii recolte şi se rupe în bucăţi, dându-se câte una fiecărui membru al familiei. Cum tot grâul fusese predat la stat, Bălanii, ca multe alte familii din sat, n-au mai gustat pâinea nouă.  
 
http://sandu-d-barbu.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=49&Itemid=56  
 
Referinţă Bibliografică:
Lumea Burnazului -- Sandu D. Barbu / Sandu Barbu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 1703, Anul V, 30 august 2015, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Sandu Barbu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Sandu Barbu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!