Confluenţe Literare: FrontPage
CONFLUENŢE LITERARE

CONFLUENŢE LITERARE
ISSN 2359-7593
ISSN-L 2359-7593
BUCUREŞTI, ROMÂNIA


AFIŞARE MOBIL

CATALOG DE AUTORI

CĂUTARE ARTICOLE

Cautare Articole


ARHIVĂ EDIŢII

REDACŢIA

CLASAMENT
DE PROZĂ

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE PROZĂ


Home > Impact > Aspiratii > Mobil |   


Autor: Octavian Lupu         Publicat în: Ediţia nr. 49 din 18 februarie 2011        Toate Articolele Autorului

Saltul interior al bucuriei
 
 
 
 
Distribuie!
 
Distribuie!       Aboneaza-te!
Ce este bucuria? Cum poate fi ea definită, înţeleasă şi trăită? Cu siguranţă că nu este simplu să dai răspuns la astfel de întrebări, dar fără să îţi dai seama, de multe ori gândirea te poartă către acele momente, din nefericire puţine la număr, când acea senzaţie extraordinară a bucuriei te-a cuprins pentru câteva clipe. 
  
De ce durează atât de puţin ce este frumos? De ce fericirea este efemeră pe pământ? Mă simt asemenea unui copil în faţa unui vast univers pe care nu pot să îl cunosc, dar care mă copleşeşte, mă sfărâmă chiar prin greutatea sa imensă, densă şi lipsită de sentimente. Viaţa este dură, iar provocările te asaltează la fiecare pas, dar cu toate acestea imaginea bucuriei nu trebuie să te părăsească vreodată. 
  
Bucuria reprezintă un „salt interior”, o desprindere de sine, de orizontul strict al lumii fizice în mijlocul căreia trăieşti, o percepţie amplificată în spaţiul dorinţelor celor mai frumoase ale sufletului tău. Uneori se împleteşte cu imagini din copilărie, cu acele senzaţii tainice pe care le-ai experimentat acasă, la şcoală sau printre prieteni, iar alteori se asociază pur şi simplu cu imaginea unei flori, a mării, a unui asfinţit sau chiar cu chipul celui drag. 
  
Pentru mine fericirea este asociată cu străzile pavate cu piatră din centrul istoric al Braşovului, cu dealul Tâmpa ce domină întregul oraş al copilăriei mele sau cu mirosul de cărbune ars în cuptor din Valea Jiului unde am locuit de asemenea o bună perioadă de timp. În mod straniu, deşi am stat atât de mult în Bucureşti, imaginile memorate în acest loc nu sunt deloc asociate cu ideea de bucurie, păstrând doar o tentă fără formă şi cenuşie. 
  
De asemenea, bucuria îmi rămâne asociată cu aşteptarea vacanţelor din perioada când eram elev, mai ales a celei de primăvară, care deşi dura cel mai puţin, totuşi se împletea cu mirosul proaspăt al florilor şi al ramurilor înmugurite ale copacilor „treziţi la viaţă”. Mai departe, „văd” la modul cel mai concret munţii, acei munţi de care pur şi simplu m-am îndrăgostit atunci când eram mic, ce înconjoară din toate părţile Ţara Bârsei. Nu pot să uit nici cerul, de un albastru ce nu poate fi descris în cuvinte, ce îl poţi vedea atunci când urci pe munţii Bucegi sau verdele crud al pădurilor de pe Valea Prahovei. 
  
Abia acum îmi dau seama cât de frumoasă este ţara în care ne-am născut şi cât de fericiţi am putea să ne simţim în ea, dacă am şti să o preţuim şi să fim buni unii faţă de ceilalţi. Iar atunci când îmi las gândul să se înalţe asemenea unui zmeu de hârtie ridicat de vânt, toate experienţele nefericite se estompează, toată cruzimea inutilă de care am avut parte de-a lungul vieţii îşi pierde puterea de a-mi mai otrăvi prezentul. Sunt sigur că ai nevoie de o astfel de experienţă, de acest salt interior al bucuriei, de această renaştere ce numai ea îţi poate oferi împlinire şi sens pe acest pământ. 
  
Puterea întunericului se regăseşte în capacitatea sa de a-ţi răpi amintirile bune şi frumoase din sufletul tău, de a-ţi distorsiona percepţia şi de a te otrăvi cu un prezent plin de cenuşiul problemelor de tot felul. În măsura în care vei lăsa ca mintea ta să devină captivă acestui mod de a gândi, tot universul interior se va comprima, se va condensa pe câteva preocupări obsesive ce îţi vor distruge viaţa. 
  
Experienţa pe care o acumulezi în această lume este direct influenţată de capacitatea de a surprinde deopotrivă detaliul şi ansamblul, de a vedea atomul şi stelele cerului, de a pătrunde în adâncul lucrurilor şi de a surprinde armonia a tot ce există. Însă atunci când mintea îţi este afectată de experienţa nefericită a prezentului, perspectiva dispare, detaliul se estompează, iar tu devii captiv influenţei morbide a neantului, care nu are altă culoare decât un cenuşiu ce alunecă spre întuneric. 
  
„Ochiul este lumina trupului”, spunea Isus Hristos, iar acest lucru se referă deopotrivă la claritatea percepţiei pe care o ai asupra a tot ceea ce există. „Trupul” în înţelesul deplin al acestei învăţături se înţelege în mod deosebit prin impactul impresiilor asupra minţii, care pot fi „lumină” sau „întuneric”. Niciodată o percepţie întunecată sau cenuşie asupra existenţei nu va aduce un câştig pentru a învăţa lecţiile acestei vieţi, care includ obligatoriu şi tema „bucuriei”. 
  
Chiar şi formulările cele mai meşteşugit alcătuite pe care le poţi memora pentru „vremuri întunecate” nu te vor putea ajuta. Biblia va rămâne lângă tine deschisă, dar fără putere, dacă nu vei avea lumina bucuriei în suflet. Adevăraţii sfinţi au fost oameni fericiţi indiferent de ceea ce le-a fost dat să pătimească în lume. Bucuria interioară autentică nu poate fi răpită de nimic şi de nimeni, iar ea este izvorul puterii pentru întreaga fiinţă în a face faţă prezentului. 
  
În Evanghelia după Ioan 16.22 citim „Tot aşa şi voi, acum sunteţi plini de întristare, dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră vreodată.”. Să nu rămâi doar la aplicaţia istorică atunci când citeşti aceste cuvinte. Isus a promis că îţi va oferi bucuria întâlnirii cu El chiar în mijlocul vieţii prezente. Acest lucru se produce ori de câte ori din fragmentele memoriei se reconstituie imaginea lucrurilor ce ţi-au inspirat putere de-a lungul vieţii sau din experienţele ce ţi-au oferit şansa de a face „saltul interior al bucuriei”. 
  
O secvenţă dintr-un film din seria Harry Potter îmi vine acum în minte, când în lupta cu magia neagră Harry este instruit să rostească o formulă salvatoare, cu condiţia însă de a menţine mereu imaginea celui mai frumos moment din viaţă pe care l-a trăit. Trecând dincolo de ficţiune, cuvintele inspirate ale Scripturii vor avea putere să înfrângă orice formă de întuneric ce vine asupra ta în măsura în care ele vor fi asociate impresiilor pozitive pe care le-ai adunat de-a lungul vieţii. 
  
Dacă vei strânge mereu tot mai multe amintiri plăcute sau impresii ce ţi-au oferit încurajare, dacă vei insista în retrăirea lor, atunci vei putea avea o temelie puternică în a face faţă dificultăţilor de tot felul, precum şi în înţelegerea cuvintelor tainice ale Scripturilor Sfinte. Natura umană tânjeşte după înţelegere, compasiune şi bucurie, ea are nevoie de cuvinte, gânduri şi impresii care să îi hrănească dorul interior după împlinire. 
  
Răul într-un anume sens este străin naturii tale, reprezentând un intrus periculos, un virus nimicitor care prin impresii întunecate îţi murdăreşte simţirea şi viaţa. De fapt aşa îl şi poţi recunoaşte. Orice fum înecăcios îşi impune rapid prezenţa prin senzaţiile pe care le provoacă. Dar dacă impresia puternică a bucuriei va rămâne în suflet, asemenea unei candele ce nu se stinge, puterea întunericului nu va putea să pună stăpânire pe tine. Saltul interior al bucuriei îţi va conferi putere de a rezista şi de a trece prin mijlocul oricărui fel de încercare, fiindcă în cele din urmă orice formă de bucurie cuprinde în ea gândul eliberării şi intrării într-o zi într-o lume nespus mai bună şi mai minunată. Aici este de fapt puterea bucuriei şi de aceea, oricine o menţine pe cărarea vieţii devine un biruitor al oricărei forme de „magie”. 
  
 
  
 
  
Referinţă Bibliografică:
Saltul interior al bucuriei / Octavian Lupu : Confluenţe Literare, ISSN 2359-7593, Ediţia nr. 49, Anul I, 18 februarie 2011, Bucureşti, România.

Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Octavian Lupu : Toate Drepturile Rezervate.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Abonare la articolele scrise de Octavian Lupu
Comentează pagina şi conţinutul ei:

Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă contribuție la dezvoltarea publicației. Dacă doreşti să ne semnalezi anumite comentarii, te rugăm să ne trimiți pe adresa de e-mail confluente.ro@gmail.com sesizarea ta.
RECOMANDĂRI EDITORIALE

Publicaţia Confluenţe Literare se bazează pe contribuţia multor autori talentaţi din toate părţile lumii. Sistemul de publicare este prin intermediul conturilor de autor, emise ca urmare a unei evaluări în urma trimiterii unui profil de autor împreună cu mai multe materiale de referinţă sau primirii unei recomandări din partea unui autor existent. Este obligatorie prezentarea identității solicitantului, chiar și în cazul publicării sub pseudonim. Conturile inactive pe o durată mai mare de un an vor fi suspendate, dar vor putea fi din nou activate la cerere.

Responsabilitatea asupra conţinutului articolelor aparţine în întregime autorilor, punctele de vedere sau opiniile nefiind neapărat împărtăşite de către colectivul redacţional. Dacă sunt probleme de natură rasială, etnică sau similar, vă rugăm să ne semnalaţi imediat pentru remediere la adresa de corespondenţă mai jos menţionată. Articolele care vor fi contestate prin e-mail de către persoanele implicate prin subiectul lor vor fi retrase în timpul cel mai scurt de pe site.


E-mail: confluente.ro@gmail.com

Fondatori: Octavian Lupu şi George Roca

Consultaţi Catalogul autorilor pentru o listă completă a autorilor.
 
ABONARE LA EDIŢIA
ZILNICĂ


ABONARE LA EDIŢIA
SĂPTĂMÂNALĂ


ABONARE LA EDIŢIA
DE AUTOR



FLUX DE ARTICOLE AUTOR

 
 
CLASAMENT
DE POEZIE

CLASAMENT
SĂPTĂMÂNAL
DE POEZIE
 
VALIDARE DE PAGINĂ
 
Valid HTML 4.01 Transitional
 
CSS valid!